Treceți la conținutul principal

EvZ şi referendumul din Munţii Apuseni

                 Nu despre alegeri vreau să scriu azi, nici despre proiectul discutat în şedinţa de ieri a Ligii, care vizează înfiinţarea primei agenţii de turism electoral din România. Mă refer la prima agenţie cu acte în regulă şi cu statut definit. Vreau să fac câteva observaţii pe marginea unui eveniment care nu a avut loc în România, deşi a implicat câteva mii de alegători. În Apusenii zilelor noastre a avut loc recent o chemare a moţilor înspre realizarea unui nou ţel măreţ, anume iniţierea în masă (sau în grup) a moţilor în tainele alchimiei. Dar ctitorii autohtoni ai adevărului şi magicienii informaţiei nu au avut ochi pentru această marginală şi medievală aventură moţească. Iar cei care au avut au fost complet vrăjiţi, incantaţiile şi fumigaţiile operate cu măiestrie de către magicienii şi iluzioniştii din Sindicatul Viitorul Alchimiei, au avut un efect greu de evaluat şi interpretat cu modestele instrumente ale sociologiei şi antropologiei religioase. De la Albertus Magnus, Corneliu Agrippa şi Bartololomeo Bosco nu s-au mai pomenit trucuri de asemenea proporţii . 
                Luaţi spre exemplu faimosul cotidian decadent Evenimentul Zilei care, ieri, în Sfânta Duminică a alegerilor parlamentare şi a referendumului din Munţii Apuseni, lansa, printre troienile ideologice un exemplar material propagandistic, în care în cuvinte aurite şi bine împachetate, cucoana Antoaneta Etves, de profesie vâlvă a băilor, ne lămureşte pe larg despre entuziasmul ce a cuprins mulţimile de moţi dornici să aducă salvarea alchimică peste ei. În istorisirile sale pline de învăţăminte şi indicaţii precise, jurnalista presară interviuri cu liderul  sindicatului Viitorul Alchimiei, iluzionist-şef Cristian Albu, care, printre oftaturi şi incantaţii, ne vorbeşte despre condiţiile de mizerie ale propagandiştilor, despre demonii oengişti, lipsiţi de scrupule şi onoare, contra cărora trebuie să lupte. Frumos şi emoţionant acest material bine stipendiat, prin care ni se demonstrează cum se poate face propagandă şi cum se poate încerca influenţarea electoratului chiar în ziua alegerilor, în pofida legilor în vigoare şi în pofida oricărei urme de cod deontologic. După ce forţele întunecate sunt demascate şi anatemizate, iluzionistul şef ne împărtăşeşte cu generozitate şi înţelepciune din elementarele beneficii ale alchimiei. 

                 Dar, ca să vedeţi cât de puternică a fost vraja acestor magicieni, şi ca să înţelegeţi că doamna Antoaneta Etves nu are nicio vină, fiind doar un simplu instrument lipsit de voinţă proprie şi capacitatea de a raţiona, vă aducem în atenţie un alt material despre referendumul de promovare a alchimiei în rândul românilor. A fost publicat astăzi, autoarea uitând, însă, să se semneze. În ciuda faptului că referendumul a fost invalidat din lipsa cvorumului (doar 43,29% dintre moţi au participat la vot)  EvZ găzduieşte o altă mostră de măiestrie, vrăjitorie şi dezinformare gazetărească. După ce ne sunt înşiruite încă o dată dificultăţile pe care le-au înfruntat moţii animaţi profund şi iremediabil de pofta de alchimie, sunt afişate rezultatele din comuna Roşia Montană, unde a fost participare de 66, 06%, fără a se pomeni de rezultatul integral şi de invalidarea referendumului. Şi, să fim serioşi, în materie de cvorum, de evidenţiere a importanţei realizării acestuia, EvZ sunt extrem de pricepuţi. În acest caz nu se renta. Din datele prezentate s-a tras preconceputa concluzie că "Locuitorii din Apuseni vor repornirea mineritului în zonă - TITLUL MATERIALULUI - Referendumul organizat ieri în Alba a demonstrat că oamenii vor minerit și așteaptă măsuri de la autoritățile centrale (subtitlu)". După care intră în scenă, din nou, iluzionistul de la sindicat, vorbind despre voinţa populară însetată de alchimie, poftă ce, bineînţeles, doar alchimiştii pe care-i reprezintă o pot satisface.
             Concluziile sunt tragi-comice, neapărat. Dincolo de faptul că s-a încălcat în mod repetat şi flagrant legea care interzice propaganda în ziua şi pre-ziua alegerilor, dincolo de orice deontologie profesională, azi vedem o paradă neruşinată a dezinformării în paginile unui ziar care reclamă strident respect şi onoare. Oare atât de puternice să fie vrăjile şi incantaţiile într-o lume, totuşi, atent secularizată? Constat cu tristeţe, nu doar lipsa de profesionalism a multor pretinşi jurnalişti, cât mai ales transformarea multora dintre ei în agenţi de publicitate, cenzori şi propagandişti de cea mai joasă speţă. Pe de altă parte, ţin să-i felicit pe moţi pentru invalidarea acestui abuz desfăşurat pe cheltuiala publică şi pe cei, câţi au fost, care s-au războit cu lorzii Sith RMGC.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Discipolii lui Noica în România post-decembristă - de Felician Velimirovici

Ce au făcut intelectualii din „grupul Noica” odată ieşiţi din comunism? În primul rând, încă de la începutul perioadei post-decembriste ei şi-au asumat un rol civic în societatea românească, asumare care s-a manifestat prin coagularea lor în jurul unor reviste care propuneau solidarităţi intelectuale centrate pe valorile democraţiei liberale, pro-occidentale, ale societăţii deschise şi care manifestau atitudini net anti-comuniste şi anti-feseniste (revista 22, Dilema, etc.). La 30 decembrie 1989, profesorul Gabriel Liiceanu a publicat cunoscutul său Apelcătrelichele în care recomanda Nomenklaturii partidului comunist şi în general tuturor celor care „au făcut cu putinţă oroarea” vreme de 40 de ani căinţa şi retragerea din spaţiul public românesc: „Nu mai apăreţi la televiziune, nu mai scrieţi în ziare, nu vă mai ridicaţi glasul decât pentru o scurtă căinţă, căci altfel îl ridicaţi din nou în minciună. Lăsaţi cuvintele să spună ce spun, nu mai folosiţi o vreme vorbele demnitate, libert…

Comentarii