Treceți la conținutul principal

EvZ şi referendumul din Munţii Apuseni

                 Nu despre alegeri vreau să scriu azi, nici despre proiectul discutat în şedinţa de ieri a Ligii, care vizează înfiinţarea primei agenţii de turism electoral din România. Mă refer la prima agenţie cu acte în regulă şi cu statut definit. Vreau să fac câteva observaţii pe marginea unui eveniment care nu a avut loc în România, deşi a implicat câteva mii de alegători. În Apusenii zilelor noastre a avut loc recent o chemare a moţilor înspre realizarea unui nou ţel măreţ, anume iniţierea în masă (sau în grup) a moţilor în tainele alchimiei. Dar ctitorii autohtoni ai adevărului şi magicienii informaţiei nu au avut ochi pentru această marginală şi medievală aventură moţească. Iar cei care au avut au fost complet vrăjiţi, incantaţiile şi fumigaţiile operate cu măiestrie de către magicienii şi iluzioniştii din Sindicatul Viitorul Alchimiei, au avut un efect greu de evaluat şi interpretat cu modestele instrumente ale sociologiei şi antropologiei religioase. De la Albertus Magnus, Corneliu Agrippa şi Bartololomeo Bosco nu s-au mai pomenit trucuri de asemenea proporţii . 
                Luaţi spre exemplu faimosul cotidian decadent Evenimentul Zilei care, ieri, în Sfânta Duminică a alegerilor parlamentare şi a referendumului din Munţii Apuseni, lansa, printre troienile ideologice un exemplar material propagandistic, în care în cuvinte aurite şi bine împachetate, cucoana Antoaneta Etves, de profesie vâlvă a băilor, ne lămureşte pe larg despre entuziasmul ce a cuprins mulţimile de moţi dornici să aducă salvarea alchimică peste ei. În istorisirile sale pline de învăţăminte şi indicaţii precise, jurnalista presară interviuri cu liderul  sindicatului Viitorul Alchimiei, iluzionist-şef Cristian Albu, care, printre oftaturi şi incantaţii, ne vorbeşte despre condiţiile de mizerie ale propagandiştilor, despre demonii oengişti, lipsiţi de scrupule şi onoare, contra cărora trebuie să lupte. Frumos şi emoţionant acest material bine stipendiat, prin care ni se demonstrează cum se poate face propagandă şi cum se poate încerca influenţarea electoratului chiar în ziua alegerilor, în pofida legilor în vigoare şi în pofida oricărei urme de cod deontologic. După ce forţele întunecate sunt demascate şi anatemizate, iluzionistul şef ne împărtăşeşte cu generozitate şi înţelepciune din elementarele beneficii ale alchimiei. 

                 Dar, ca să vedeţi cât de puternică a fost vraja acestor magicieni, şi ca să înţelegeţi că doamna Antoaneta Etves nu are nicio vină, fiind doar un simplu instrument lipsit de voinţă proprie şi capacitatea de a raţiona, vă aducem în atenţie un alt material despre referendumul de promovare a alchimiei în rândul românilor. A fost publicat astăzi, autoarea uitând, însă, să se semneze. În ciuda faptului că referendumul a fost invalidat din lipsa cvorumului (doar 43,29% dintre moţi au participat la vot)  EvZ găzduieşte o altă mostră de măiestrie, vrăjitorie şi dezinformare gazetărească. După ce ne sunt înşiruite încă o dată dificultăţile pe care le-au înfruntat moţii animaţi profund şi iremediabil de pofta de alchimie, sunt afişate rezultatele din comuna Roşia Montană, unde a fost participare de 66, 06%, fără a se pomeni de rezultatul integral şi de invalidarea referendumului. Şi, să fim serioşi, în materie de cvorum, de evidenţiere a importanţei realizării acestuia, EvZ sunt extrem de pricepuţi. În acest caz nu se renta. Din datele prezentate s-a tras preconceputa concluzie că "Locuitorii din Apuseni vor repornirea mineritului în zonă - TITLUL MATERIALULUI - Referendumul organizat ieri în Alba a demonstrat că oamenii vor minerit și așteaptă măsuri de la autoritățile centrale (subtitlu)". După care intră în scenă, din nou, iluzionistul de la sindicat, vorbind despre voinţa populară însetată de alchimie, poftă ce, bineînţeles, doar alchimiştii pe care-i reprezintă o pot satisface.
             Concluziile sunt tragi-comice, neapărat. Dincolo de faptul că s-a încălcat în mod repetat şi flagrant legea care interzice propaganda în ziua şi pre-ziua alegerilor, dincolo de orice deontologie profesională, azi vedem o paradă neruşinată a dezinformării în paginile unui ziar care reclamă strident respect şi onoare. Oare atât de puternice să fie vrăjile şi incantaţiile într-o lume, totuşi, atent secularizată? Constat cu tristeţe, nu doar lipsa de profesionalism a multor pretinşi jurnalişti, cât mai ales transformarea multora dintre ei în agenţi de publicitate, cenzori şi propagandişti de cea mai joasă speţă. Pe de altă parte, ţin să-i felicit pe moţi pentru invalidarea acestui abuz desfăşurat pe cheltuiala publică şi pe cei, câţi au fost, care s-au războit cu lorzii Sith RMGC.

Comentarii

  1. acolo oamenii traiesc in saracie lucie si voi luati in deradere optiunile lor si dorinta de a munci si trai demn. repornirea mineritului e unica lor sansa asa ca nu mai tot aburiti oamenii cu teorii ecologiste si glume proaste!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu s-a luat nimeni de optiunile lor. Nu stiu ce articol ai citit. E vorba de Evenimentul Zilei si de modul in care incalca dintr-un singur gest si legea electorala si deontologia profesionala.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii