Treceți la conținutul principal

Lucrări ale artistului plastic Cristian Orza

O nouă expoziţie bonţideană vine să îmbogăţească blogul LOCB. De data aceasta avem bucuria de a găzdui lucrări ale artistului plastic clujean, Cristian Orza, iar în loc de prezentare redăm spusele sculptorului Liviu Mocanu:

"Se naste la 18 noiembrie 1967, in Cluj-Napoca. In 1997 isi ia licenta in Sculptura si Pedagogia Artei la Academia de Arte Vizuale Ion Andreescu, sectia sculptura.
De asemenea in 1999 se intregeste cu un curs de Restaurare si Conservare a Siturilor Istorice, la Oxford , Hereford , Glocester - Anglia.
Inca de pe bancile facultatii isi incepe activitatea expozitionala, care are urmatoarele coordonate:
- 1993, 1994, 1996, 1999, 2001 si 2002 Expozitie la Galeriile Uniunii Artistilor Plastici (UAP),Cluj-Napoca
- 1995 - Expozitie "Corpul Uman" Galeriile Uniunii Artistilor Plastici - Brasov
- 1998 - Expozitie la Biserica Baptista - Cluj-Napoca
- 1999 - Expozitie de grup in Hereford - Anglia
- 2000 - Participare la Bianuala de Plastica mica de la Arad
- 2001 - Expozitie de grup la Conferinta Oamenilor de Afaceri - Casa Tineretului - Cluj-Napoca
- 2005 - Expozitie de grup, "Salonul de Iarna", la Galeriile UAP , Cluj-Napoca.
- 2006 - Expozitie personala la Galeria Veche UAP Cluj-Napoca
- 2006 - Expozitia de iarna la Galeria Veche UAP Cluj-Napoca
- 2007 - Expozitie de grup la Galeria Veche UAP Cluj-Napoca
- 2008 - Participa la concursul "In Memoriam" gazduit de casa de creatie Partizan, Jud. Tulcea
- 2009 - Expozitie de grup la Galeria Veche UAP Cluj-Napoca
- 2010 - Expozitie de grup la Galeria Veche UAP Cluj-Napoca
Cristian Orza detine lucrari in colectii particulare in Anglia, SUA, Germania, Italia, Iugoslavia si Australia, precum si o lucrare expusa permanent in cadrul bancii BRD - Groupe Societe Generale, Cluj-Napoca.In 2006 executa portretul in relief al lui George Baritiu aflat in premanenta in incinta liceului cu acelasi nume.


Inspiratia il cauta dinspre natura, dimensiunea si diversitatea ei fiind un constant stimul spre studierea atenta a particularitatilor sale, taram amplu, coplesitor de forma, culoare si expresie. Se hraneste din zona spiritualitatii crestine, spatiu extrem de complex, de pilde ideatice,metaforice, bogate in expresie, demne de transpus in registre-simbol sculptural decorative. Foloseste
lemnul , metalul, piatra sticla si teracota.Ciclul de lucrari "Simbioza 1,2,3,4" apeleaza la lemn-metal. Metalul obtinut din tomberoane de gunoi transforma uratul si nefolositorul intr-un obiect de arta.
Lucrari precum "Arca" sau "Masina de Limpezit" sunt creatii cu conotatii biblice unde a uzat
de diferite esente de lemn, spre a exprima complexitatea problematicii abordate."Pestii" si "Apocalipsa" vin din aceeasi zona si se imbraca in piatra si bronz. Fascinat de minunatiile naturii care i se dezvaluie mereu noi si bizare, traieste in admiratie si in munca.
In formele lui Cristian culoarea canta in ritm de mandola, inteligenta profunzimilor lui provoaca gandirea. Lemnul, piatra, fierul, aluminiul, bronzul, sosite din atat de diferite lumi abisale, intelese intre ele, vorbesc aceeasi limba, ca la Rusalii... Sculpturile lui sunt mici temple ale iubirii eterne, iar casele pe care le decoreaza devin "Sculpturi locuite".Pestii construiesc "Coroana de Spini" in neantul durerii... Sunt eu, suntem noi sub faradelegi pedepsite.Totusi, "Arca" si totusi, agale "Arca" ne muta sub curcubeu: exista nadejde si pace in univers, tace el - Cristi Orza.
Ma alatur sa tac si eu langa el."
Pentru cei dornici să vizualizeze mai multe lucrări şi să fie la curent cu activitatea artistului ataşăm link-ul blogului personal:http://cristianorza.blogspot.com/



















































Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Comentarii