Treceți la conținutul principal

Expoziţii bonţidene: Lucrări de Raluca Iov, artist plastic decorator



Numele meu este Raluca Iov şi sunt artist plastic decorator.
Am absolvit Facultatea de Arte şi Design, specializarea Arte Decorative – Textile Tapiserie, la Timişoara în anul 2008. Iar anul acesta am terminat masteratul la specializarea Arte Decorative – Textile Modă.

Tehnica în care creez derivă din pictură şi se împleteşte cu artele textile. Experienţa picturii m-a ajutat să utilizez compoziţia şi culoarea în lucrările textile.În majoritatea lucrărilor textile abordez tehnica mixtă, dar în unele cazuri mă limitez la a aborda doar tehnica imprimeului, a colajului textil, a ţesutului sau a broderiei.




“Ierarhia Eu-lui”, Ulei pe pânză







“Rune”, Acrilic pe pânză.




“Totem”, Tehnica haute-lisse.



"Aspiraţie" - tehnica haute lisse.




"Home", colaj textil, acrilic pe pânză.








“Zâna copilăriei”, Acrilic pe pânză, colaj textil.


În urmă cu doi ani, am început să explorez lumea creaţiei vestimentare.Evoluţia a început prin experimentarea volumului cu ajutorul hârtiei de diferite tipuri.




Poncho, hârtie, tehnica tăierii.












Stilletto, hârtie, tehnica sfâşierii.






A urmat experimentarea cu materialul.




Poncho, pâslă, bumbac şi piele, pattern
Rochie, tifon , tehnica deşirării



Apoi a urmat crearea costumelor – obiect, “ Puzzle femme”.








“Univers”












“Univers”







“Univers”




Încălţăminte pt. piesa “Univers”









“Inima”







“Inima”







“Inima”





Încălţăminte pt. piesa “Inima”







“Cerebral”








“Cerebral”








“Cerebral”






Încălţăminte pt piesa “Cerebral”





“Percepţia vizuală”










“Percepţia vizuală”















“Percepţia vizuală”









Încălţăminte pt. piesa “Percepţia vizuală”






“Vid sau Influenţa societăţii asupra finite”














Înalţăminte pt. piesa “Vid sau Influenţa societăţii asupra finite”

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii