Treceți la conținutul principal

Sfârşitul lumii cel de toate zilele


Ieri, la Buzău a avut loc un mic şi aşteptat “Sfârşit al lumii”. Al doilea din ultima săptămână şi al cincilea de la începutul anului. A fost amânat cu două săptămâni de către autorităţile locale pentru că pica în Postul Paştelui. Cum, de obicei, un astfel de eveniment are loc în Piaţa Daciei, cu lăutari - etno şi cârnaţi de brand local, a fost imperios necesar (expresie culeasă de la N. D. , 82 ani, ultimul constructor de cazemate ruseşti de pe valea Buzăului) să fie pus pe lista de aşteptare. Nu s-a supărat nimeni.
Evenimentul a trecut, oarecum, nebăgat în seamă. Nu s-a mai bucurat de popularitatea şi fastul celui din noiembrie 2008. Să se fi maturizat oare buzoienii de la ultimul carnaval politic ?! De neînţeles şi îngrijorătoare apatia lor civică , gândindu-ne că se apropie cu paşi repezi marele « Sfârşit al lumii » din 2012, sau poate mai devreme, anticipat cum se mai numeşte.

În ultimii douăzeci de ani am asistat la destule « sfârşituri » aşteptate cu nerăbdare, speranţă şi intensă trăire personală. Atent regizate, viu şi divers colorate dar, în nuanţe apropiate, sonore, îmbelşugate, bine şi cu mult înainte urzite, n-au facut decât să răscolească puţin nisipul din Sahara. Sau, măcar să te facă să decretezi eschatologic « …cred că-i sfârşitul lumii, cu ăştia ! « .
Orice sfârşit este, sau ar trebui să fie şi un început. Nou şi promiţător. La Buzău, debuturile sunt standardizate. Efectul fluture devine un model didactic de succes, evidenta corelare între teoria rece şi practica sumbră. Resemnat determinism buzoian, aşa cum a fost definită starea de manifestare locală, la seminarul cu tema « Mie îmi place să fiu grup ţintă », de către mine .
Poate, modificând ceva, oricât de puţin ar părea, în datele iniţiale ale programului există posibilitatea unor sensibile schimbări ale finalităţilor. Atunci « Sfârşitul lumii » ar fi mai mult decat o temă predilectă pentru hilare previziuni apocaliptice, sau subiect sinistru pentru scenarii scient-fiction. Ar aduce în sfârşit : pace, dragoste şi frică de Dumnezeu.

Articol nesemnat din neglijenţă !

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii