duminică, 13 martie 2011

Puci de catifea , ep. 3 - de Costel Ionescu şi Jan Manta


„Un preşedinte informat, se ştie, scapă oricând precum pasărea din colivie.”
(citat din Laudatio, la ziua preşedintelui, ţinut săptămânal de şeful MISI (4) Buzău)
Un preşedinte, dacă nu a dejucat pe timpul mandatului său, măcar un mic plan, real sau virtual de dislocare a sa din fertilul humus prezidenţial, nu-i om serios. Ba, mai rău, nu prezintă încredere. Cu atât mai mult cu cât el are imaginea unui „preşedinte-jucător”, abil politician de contraatac şi, mai ales, important om de cultură, inteligent şi modest, aşa ca noi, domnule preşedinte de ligă.

Modalităţile de prevenire şi intervenţie în caz de puci sunt multiple, funcţie de diverşi factori, cum ar fi:
a) Factori activi – emiţători, care ţin de cultură şi disponibilitatea acelora care oferă puciul;
b) Factori pasivi – receptori, determinaţi de cultură şi dorinţa de a înfăptui binele general, a acelora care primesc puciul;
c) Buget alocat;
d) Alţi factori: starea vremii, zona geografică, parteneri etc.
Şi, ca să nu mai lungim introducerea şi să mărim suspansul oamenilor de cultură interesaţi de deznodământul puciului cultural de la Buzău, redăm ultimul episod al trilogiei “Puci de catifea”.
... Ne-a întâmpinat în pragul uşii cu blândeţe şi cornuleţe ( cu mult zahăr şi umplute cu dulceaţă de vişine ). După un schimb de amabilităţi :
- Ce faceţi ?
- ………. , am cam tăcut noi .
- Sunteţi roşii în obraji, cam bronzaţi ! Aţi fost la solar ?
- Da…..am îngrijit fuschelele(6) .
- Astăzi, a continuat preşedintele pe un ton părintesc, veţi (re)cunoaşte un om deosebit! Îl ştiţi foarte bine, şi mă bucur că veţi fi de acord, în unanumitate, cu propunerea mea de a fi primit în filiala noastră.Trebuie să apară,este nerăbdător să ni se alature! L-am chemat mai târziu ca să nu se simtă stânjenit de eventualele discuţii în contradictoriu care ar fi putut să apară între noi, dar văd nu e cazul, şi vă mulţumesc pentru consens.
Cum a terminat de vorbit, s-a auzit un zgomot de frâne acţionate brusc şi s-a simţit un miros de ferodouri încinse, specific unei biciclete îndelung folosite. Apare îmbrăcat la patru ace ( de siguranţă, pentru impresie ) , cu acelaşi zâmbet pe sub mustaţa tip Rică Venturiano, POŞTAŞUL !!!
- Să trăiţi !
- La fel… am răspuns consternaţi, noi, vicepreşedinţii.
- Bine (adaugă liderul nostru ) ai venit !.Şi continuă: “Vi-l mai amintiţi pe Rică? La toate meciurile de fotbal de pe Coloniilor, Siret, Călăraşi sau Primăverii era nevoie de un portar. Întotdeauna îl alegeaţi pe el, cu toate ca era mai mic şi mai slab decât mine. Dureros. Nici nu vreau să-mi amintesc aceste lucruri.
- Da, a spus unul dintre noi , nu mai ştiu care, amintindu-ne toate reproşurile rudelor lui ca nu îl foloseam în atac, dar nu puteam pentru că noi utilizăm sistemul 1-10-0, fără vârf, schema clasică de temporizare a jocului prin care aduceam adversarii în culmea disperării până ce îşi dădeau cel puţin un autogol !
- Pentru binele filialei noastre, am cugetat mult şi am decis singur ca trebuie facută o reparaţie morală! Rică a suferit, a fost un nedreptăţit al sistemului vostru, drept pentru care vreau să-i încredinţez şefia unui birou. Servicii avem două, suficiente. De azi , Rică vă conduce “ BIP- ul “ !
- “ BIP”, ca la … am murmurat noi, vicepresedinţii .
- Da, ca la toţi ceilalţi,” Birou de Informatii din Plicuri”! Este necesar, oamenii încep să se îndepărteze de tehnologie atunci când comunica. Se zice că dă reacţii adverse. Plicul are farmecul lui când îl deschizi… Este de-a dreptul surprinzator când îi citeşti conţinutul!
“ Evrica “ ! am exclamat în gând, de teama să nu mă audă preşedintele! Mister elucidat!!! Ricuţă, împovărat de greutatea genţii de poştas, a crezut că noi îi facem vreo glumă punându-l să care atâtea scrisori, pe circuit închis... Probabil, fiind convins ca în interiorul lor nu se afla nimic, a deschis unul dintre plicuri. Speriat, a văzut textul şi, până să-l pună repede la locul lui, i-a sărit în ochi numele preşedintelui şi iniţialele Ligii, LOCB . D-aia îmi tot şuşotea la ureche: lo-ce-be, lo-ce-be! Văzând că suntem aproape de finalizarea manifestului şi declanşarea puciului, a mers la domnul profesor în mediu rural şi i-a prezentat scrisoarea a treia, sau a patra, desfăcută de lipici şi iată-ne acum pe toţi, faţă în faţă.
Ce soluţie ar mai fi acum? În mod sigur, ALTĂ SOLUŢIE DE LIPIT ! Şi poate înfiinţarea unui serviciu numai al nostru, care să ne asigure maximă siguranţă când mai punem de vreun puci prin corespondenţa! Ca să fiu mai bine înţeles ar trebui să se numească SERVICIU DE UTILIZARE A SCRISORILOR, mai pe scurt :
SERVUS !
Nota :
4.MISI : Micul şi Inocentul Serviciu De Informaţii
6.Fuschele : răsadurilor de legume
Vicepreşedinte şi iniţiator de puci în filiala LOCB Buzău - Costel Ionescu.

Comentarii

Translate this blog