Recomandare jazzofilă - Jan Garbarek - esoteric Circle

Până acum câteva zile reputaţia lui Jan Garbarek mă cam lăsa rece. Asta până în momentul în care am descoperit albumul Esoteric Circle. Acesta este defapt primul album al lui Garbarek în calitate de leader, în care influenţele avangardei americane (Coltrane, Ayler, Miles) sunt mai mult decât binevenite, saxofonistul norvegian reuşind să le sintetizeze într-o manieră personală. Subiectiv vorbind (şi poate chiar puţin rasist), nu pot decât să regret că Garbarek va abandona ulterior această direcţie "neagră" a jazzului. Dar avem destule lucruri de care ne putem bucura aici: modalism, free jazz, compoziţii extrem de ingenioase, abordări incisive, plăcere de a experimenta, diversitate ritmică, sonorităţi rock, efecte sonore care mai de care mai ispititoare pentru auditorul care gustă o muzică făcută cu energia tinereţii care îşi propune să dărâme toate barierele în calea unei exprimări libere. De remarcat şi contribuţia lui Terje Rypdal, care, cu sound-ul său de rock şi cu consecvenţa cu care evită orice conformism, este un partener cât se poate de potrivit pentru Garbarek. Nu în ultimul rând, trebuie menţionaţi şi basistul Arild Andersen şi toboşarul Jon Christensen care întregesc acest tablou muzical.

Cercetarea istorică românească în perioada tranziţiei (1989-2009) - de Felician Velimirovici

"Maşina de limpezit 1" de Cristian Olimpiu Orza, http://cristianorza.blogspot.de/

I. Introducere

La data de 15 mai 2009 Preşedintele Federaţiei Ruse, Dmitri Anatolevici Medvedev, a dispus instituirea unei comisii prezidenţiale care „să combată încercările de falsificare a problemelor referitoare la istoria Rusiei”.[1] Două luni mai târziu, în conformitate cu obiectivitatea şi rigoarea academică cerută de putere, Andrei Saharov, directorul Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe din Moscova şi totodată membru al acestui for iubitor de adevăr, a infirmat într-un interviu transmis de postul naţional de televiziune TV1 o evidenţă acceptată de comunitatea ştiinţifică internaţională încă din secolul al XVIII-lea, anume originea scandinavă a varegilor – primii nobili şi conducători politico-militari ai Rusiei Kieviene începând cu secolul al IX-lea, apoi ai Ţaratului Rusiei din secolul al XII-lea. Comisia prezidenţială a fost însă instituită în mai 2009 mai ales pentru a preîntâmpina posibilele reinterpretări ale istoriei celui de-al doilea război mondial. În aceeaşi lună un grup de deputaţi au iniţiat în Duma de stat un proiect de amendare a Codului Penal al Federaţiei Ruse, pe care ulterior l-au înaintat Preşedintelui Medvedev. Proiectul propunea nici mai mult nici mai puţin decât includerea în Codul Penal a unui nou articol, cu numărul 354.1, care să prevadă o amendă de 300.000 de ruble sau trei ani de închisoare pentru oricine ar fi emis „acuzaţii la adresa oricăror acţiuni întreprinse de statele-membre ale coaliţiei anti-Hitler ca fiind criminale”.[2]

"Cântarea ţărănească şi rostul ei" - conferinţă bonţideană

Bravul nostru aşezământ cultural inaugurează în 11 aprilie, ora 17:00, seria de conferinţe bonţidene având ca invitat pe dl. profesor Ioan Haplea de la Academia de muzică "Gheorghe Dima" din Cluj, care ne va vorbi despre cântarea ţărănească. Evenimentul va avea loc în clădirea Bibliotecii Universitare din Cluj, în sala Muşlea, etajul 1. Sunt bineveniţi toţi cei care doresc să afle cum poate fi deosebit originalul de replică, naturalul de artificial, frumosul de grotesc. Sperăm că prezentarea domnului profesor va trezi un viu interes, care să creeze premisele unei dezbateri animate.

Invitaţie la concert

Întoarsă recent de pe meleagurile flamande, marcată profund de disensiunile valono-flamande ce macină acele plaiuri, preşedinta Comisiei pentru Dirijat, Orchestrat şi Fredonat, Otilia Badea, s-a pus vârtos pe muncit. Cum peisajul muzical autohton jinduia vizibil după un suflu dirijoral proaspăt, a pus bagheta la treabă. Aşadar, iubite cetitorule, inamorat al muzicii clasice, te aşteptăm să ni te alături.

Din dorinţa de a spori ispita, dirijoarea noastră s-a spetit două zile să încropească o scurtă prezentare a lucrării pe care urmează să o conducă.

"Din seria evenimentelor/recomandărilor muzicale bonţidene vă propunem de această dată sonorităţile franceze postromantice ale liturghiei spre amintirea celor trecuţi în nefiinţă, şi anume Reqviem-ul lui Gabriel Fauré.

Iulie 1904, Putna – sărbătoare sufletească?, de Ioana Manta-Cosma

Microlecturi, microistorii. Un fragment din viaţa lui Gala Galaction

Sâmbătă, 3 iulie, am plecat în zori de ziuă, din gara Cernăuţi, un tren lung de pelerini spre mănăstirea Putna. Toţi câţi sunt ori mai voiesc să treacă drept români, pe-aici şi prin-prejur, au ţinut să fie în Putna de ziua parastasului măritului Ştefan. Ziua era blondă şi albastră, iar călătoria printre holdele bogate şi lucrate – farmec şi tristeţă. Acest pământ răpit moşiei noastre adaogă frumuseţei sale vechi moldoveneşti, cultivarea, ordinea şi bogăţia unei mâini de stăpân harnic şi înaintat.[1]

Doctorand la Facultatea de teologie din Cernăuţi, Gala Galaction ţine să amintească în jurnalul său pelerinajul pe care îl face la mănăstirea Putna, în cinstea lui Ştefan. Pentru că şi atunci numele de Ştefan avea rezonanţe sacre şi constituia un bun pretext pentru activităţi politice şi diplomatice, se organizează – ba mai mult, ca să folosim un termen modern – se investeşte într-o sărbătoare la mormântul viitorului domnitor sfânt. Prilej de pelerinaj pentru urmaşii lui Ştefan, prilej de afirmare a românităţii pentru cei ce voiesc să treacă drept români, prilej de mici speculaţii diplomatice, prilej de masă mare boierească, prilej de cuvântări şi onoruri, iată ziua de pelerinaj la Putna, imaginea unei sărbători văzută prin gaura cheii de către Gala Galaction.

Islamul şi provocările modernităţii. Ciocnire a civilizaţiilor şi asediu islamic? - Felician Velimirovici

Perspective:

a) „Atunci când noi, liberalii burghezi, ne trezim gândind despre oameni în acest mod – când, de exemplu, ne surprindem reacţionând cu indignare şi dispreţ la nazişti şi fundamentalişti – trebuie să ne gândim bine înainte de a acţiona. Căci ilustrăm tocmai atitudinea pe care pretindem că o dispreţuim. Mai bine am muri decât să fim etnocentrici, dar etnocentrismul este tocmai convingerea că cineva mai bine ar muri decât să împărţăşească anumite credinţe. Atunci ne trezim întrebându-ne dacă liberalismul nostru burghez nu este încă un exemplu în plus de prejudecată culturală” (Richard Rorty, „Despre etnocentrism: o replică lui Clifford Geertz”, în Obiectivitate, relativism, adevăr. Eseuri filosofice I, Bucureşti, Editura Univers, 2000)

b) ,,We need to make a distinction between the claim that the world is out there and the claim that truth is out there. To say that the world is out there, that it is not our creation, is to say, with common sense, that most things in space and time are the effects of causes which do not include human mental states. To say that truth is not out there is simply to say that where there are no sentences there is no truth . . . truth cannot be out there - cannot exist independently of the human mind - because sentences cannot so exist or be out there. The world is out there, but descriptions of the world are not. Only descriptions of the world can be true or false ... the world can, once we have programmed ourselves with a language, cause us to hold beliefs. But it cannot propose a language [or beliefs] for us to speak” (Richard Rorty, Contingency, Irony and Solidarity (Cambridge, London, 1989)

Puci de catifea , ep. 3 - de Costel Ionescu şi Jan Manta

„Un preşedinte informat, se ştie, scapă oricând precum pasărea din colivie.”

(citat din Laudatio, la ziua preşedintelui, ţinut săptămânal de şeful MISI (4) Buzău)

Un preşedinte, dacă nu a dejucat pe timpul mandatului său, măcar un mic plan, real sau virtual de dislocare a sa din fertilul humus prezidenţial, nu-i om serios. Ba, mai rău, nu prezintă încredere. Cu atât mai mult cu cât el are imaginea unui „preşedinte-jucător”, abil politician de contraatac şi, mai ales, important om de cultură, inteligent şi modest, aşa ca noi, domnule preşedinte de ligă.

În căutarea unui roman. Nora Iuga, Săpunul lui Leopold Bloom - Ioana Manta-Cosma

Ioana Manta-Cosma

Nora Iuga, „Săpunul lui Leopold Bloom”, Roman, Ediţia a II-a, Ed. Polirom, Iaşi, 2007, 315 p.

Deschidem cartea, se face lumină şi începem să vedem în jur. Privirea se îndreaptă instinctiv spre ochiul de fereastră, lucrurile de afară prind contur. Suntem în camera îngustă a unui bloc comunist, geamul are probabil jaluzele rulate din cârpă roşiată ca de cărămidă, ne fixăm docili privirea şi aşteptăm ca autoarea să ne îndrume în contemplare. Intervine însă un clişeu folosit de naratori pentru a configura imagini vizuale: ni se dă senzaţia că un aparat de filmat umblă odată cu privirea noastră prin lumea romanului. Avem, astfel, impresia că imaginea este regizată, scenariul premeditat, sforile trase de un demiurg. Ochii se obişnuiesc treptat cu obscuritatea din cameră.

Sărbătoarea "Ciufurilor" la Bonţida, o viziune postmodernă asupra tradiţiei strămoşeşti

Din ciclul "Tradiţia şi Portavocea/salvează România", vă prezentăm subtila conlucrare a veşniciei rurale cu Zeitgeist-ul:
Lăsata Secului a stârnit mare vâlvă şi freamăt primăvăratec pe mirificele meleaguri bonţidene, scăldate de durduliul Someş, constant curgător. Timp de cca. două săptămâni la „Garofiţa” şi în general pe uliciori s-a vorbit despre „Ciufuri”, despre necesitatea de a opune valului agresiv al globalizării şi al disoluţiei identitare, forţa tradiţiei pure. Părerile erau, bineînţeles, împărţite, dar într-un final unanimitatea a triumfat: în organizarea ediţiei 2011 a „Ciufurilor” s-a păstrat tradiţia nealterată, dar în acelaşi timp s-a reuşit adecvarea la contextul prezent, la nevoile şi tendinţele de ultim ceas. Conversaţia purtată cu dl. Remus Hornarul, la un pahar de horincă, m-a ajutat să înţeleg ce presupune acest obicei, care este miza sa şi alte subtilităţi intrinseci „Ciufurilor”. E vorba despre o nuntă parodică în care doi tineri de sex M. şi cu origini, preferabil, sănătoase, sunt mirii, echipaţi cât mai strident şi mai comic.

"Bine ? Să trăiţi!" - Puci de catifea - episod 2, de Jan Manta şi Costel Ionescu

“Când vicepreşedinţii nu-şi mai doresc preşedintele, chiar nu ştiu ce pierd”

(apoftegma de preşedinte-Jan Manta prof în mediul rural)

Încep prin a mulţumi omologilor mei, întreţinătorii culturii de nişă şi preşedinţi de orice şi de pe toate palierele zbuciumatei noastre vieţi cotidiene, mai mult sau mai puţin cunoscuţi sau recunoscuţi, care-mi sunt alături în înfierbântatul război rece, din mica dar vioaia filiala buzoiană a LOCB pe care cu grijă şi autoritate părintească o administrez.

Vă reamintesc câteva lucruri din culisele luptei pentru putere de la Buzău, acolo unde toţi membrii îşi doresc să deţina locul de onoare din vârful ierarhiei, democratic instituită de mine, preşedintele în exerciţiu.

Recomandare jazzofila - Esbjorn Svensson Trio - Plays Monk

Contiunăm seria noastră de albume ce îşi propun să ofere noi perspective interpretative a creaţiilor lui Thelonious Monk cu realizarea discografică a celor de la E.S.T., Plays Monk. Au fost alese aici zece dintre cele mai cunoscute piese ale muzicianului, alegere care duce inevitabil la compararea directă a originalului cu re-"făcutul", comparaţie cu atât mai lesnicioasă cu cât cei de la E.S.T. nu s-au îndepărtat, în general, prea mult de la maniera "clasică" de interpretare. O savoare deosebită o are I mean you, cântat într-un tempo mai rar decât ne-am fi aşteptat şi învesmântat cu orchestraţia unui cvartet de coarde (care va ma fi prezent şi pe Round Midnight). O altă piesă reuşită este şi Bemsha Swing, cu un groove inspirat ce permite pianistului o desfăşurare cu o expresivitate deosebită. În general însă, albumul nu este la fel de antranant ca şi această piesă. Uneori Esbjorn Svensson pare că alege căile cele mai bătătorite, şi nici despre o colaborare foarte fructuoasă între solist şi secţia ritmică nu poate fi vorba. Audiţia acestui album nu este totuşi inutilă. Sonorităţile care îi fac pe cei de la E.S.T. inconfundabili sunt prezente şi aici, chiar dacă într-o manieră ma diluată, fiind vorba despre o muzică ce nu a fost scrisă de ei. Dacă pentru alte albume cu muzica lui Monk putem avea dubii în privinţa interpretului, în caz că facem abstracţie de informaţiile de pe CD, în cazul de faţă amprenta stilistică a trupei este evidentă.