Pentru că e cazul ca lumea să se familiarizeze sau
re-familiarizeze cu folclorul cazon (Albatros, Fata Morgana etc.), Liga Oamenilor de Cultură Bonțideni,
întotdeauna cu urechea și tastatura aplecate spre durerile, nevoile și
aspirațiile poporului, vă propune spre ascultare imnul „final” al unei alte
Ligi. De data asta vorbim de o ligă profesionistă și nu e una de fotbal, ci e
vorba de Liga Militarilor Profesioniști. Florin Poenaru a făcut recent oradiografie succintă a atmosferei autohtone, constatând militarizarea
progresivă a societății autohtone, sub semnul nevoii de Securitate. Și nu e
vorba doar de cocoțarea în jilțul întâistătătorului guvernamental, a unui
general pensat și faimos pentru izbânzile sale pe câmpul de luptă al afaceristicii și
securisticii, ci mai ales de elanul belicos ce cuprinde hălci întregi din
societatea civilă și în civil. Drept urmare, că tot sunt discuții și propuneri
despre necesitatea reintroducerii stagiului militar obligatoriu (deocamdată domnul
Dușa, detașat temporar în funcția de Ministru al Apărării, propunând o variantă
intermediară, ceva cu voluntariat, pe model ONG) datorită escaladării tensiunilor din zonă,
considerăm că publicul țintă al acestor măsuri mobilizatoare, trebuie să fie
familiarizat cu cele mai recente născociri din industria muzicală militărească
autohtonă.
Propunem spre atentă ascultare, imnul Ligii Militarilor Profesioniști, pe care, cel puțin o parte dintre voi, îl vor învăța extrem de
repede și ușor, pentru că e unul mai vechi, reciclat și adaptat condițiilor
democratice de azi. Cred că și cei care n-au avut parte de entertainment-ul
folkist organizat de regimul comunist în parteneriat cu Cenaclul Flacăra (un
fel de Fundație SHARE din acele vremuri) știu cântecelul zglobiu ”Trăiască
România” interpretat în uralele și aplauzele publicului de Nicu Alifantis la
show-urile generației în blugi. Ăla e și imnul acestei ligi și, după părerea
noastră (proabil singura Ligă din România, încă nemilitarizată) este cât se
poate de potrivit pentru vremurile și tendințele prezente. Nu că ne-ar paște un
nou regim comunist, Doamne ferește!, ci pentru că întotdeauna, indiferent de
bocancul ideologic care le patronează, austeritatea, întunericul și frica de
dujmani, trebuie stropite bine cu patriotisme și militarisme cât mai pe
înțelesul poporului. Ca să se simtă în siguranță și unit în fața pericolului,
orice etichetă și/sau chip ar purta acesta. Și ce poate fi mai frumos decât un
cântec dedicat dragostei de libertate cântat în ritm de marș militar, cu
trompete intelectuale reprezentând soțietatea țivilă, mobilizând poporul întru
apărarea sărăciei, nevoilor și neamului?
Păi dacă sub Ceaușescu, pe măsură ce țara se scufunda în
austeritatea și teroarea necesare plătirii datoriilor externe, regimul comunist
a reciclat fără menajamente lungi postăți din ideologia și propaganda mișcării
legionare, spre a înlocui salamul, căldura și curentul electric, atât de
necesare creeri unei minime senzații de demnitate unui popor blajin, de ce n-ar
face la fel și liderii de azi? Dacă jandarmii o ard în imnul lor pe folclor de
baston, straie populare, inox, rigips și țestoase ninja ieșind din boscheți,
pentru profesioniștii din militărie n-au găsit altceva mai bun decît un imn
sinonim cu foametea, întunericul și manipularea, din care au scos numele
dictatorului. Mai explicit de atît nici că se poate. Personal îmi place onestitatea
acestei prelucrări a cântecelului de răzbel și dragoste de glie, pentru că
păstrează Partidul, fie pentru a anunța trecerea la nivelul următor, guvernarea
Partidului Unic al Tehnocraților, fie pentru a sublinia că dincolo de sigle
electorale și imnuri la fel de proaste, avem un singur partid, o singură
ideologie, un singur cuget.
O ultimă observație. De data asta una de bun simț și de
respect față de armata română. Oricât de potrivit ar fi acest imn pentru niște
ofițeri ca Oprea, Onțanu și alți macaroniști răsăriți din mlaștina imposturii
politice, securistice, afaceristicii sau jurnalisticii, îmi pare de-a dreptul
disprețuitor și jignitor față de ofițeri și față de armata română în general.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu