”Trăiască Libertatea” sau despre un imn mai tare decât cel al Jandarmeriei



Pentru că e cazul ca lumea să se familiarizeze sau re-familiarizeze cu folclorul cazon (Albatros, Fata Morgana etc.), Liga Oamenilor de Cultură Bonțideni, întotdeauna cu urechea și tastatura aplecate spre durerile, nevoile și aspirațiile poporului, vă propune spre ascultare imnul „final” al unei alte Ligi. De data asta vorbim de o ligă profesionistă și nu e una de fotbal, ci e vorba de Liga Militarilor Profesioniști. Florin Poenaru a făcut recent oradiografie succintă a atmosferei autohtone, constatând militarizarea progresivă a societății autohtone, sub semnul nevoii de Securitate. Și nu e vorba doar de cocoțarea în jilțul întâistătătorului guvernamental, a unui general pensat și faimos pentru izbânzile sale pe câmpul de luptă al afaceristicii și securisticii, ci mai ales de elanul belicos ce cuprinde hălci întregi din societatea civilă și în civil. Drept urmare, că tot sunt discuții și propuneri despre necesitatea reintroducerii stagiului militar obligatoriu (deocamdată domnul Dușa, detașat temporar în funcția de Ministru al Apărării, propunând o variantă intermediară, ceva cu voluntariat, pe model ONG) datorită escaladării tensiunilor din zonă, considerăm că publicul țintă al acestor măsuri mobilizatoare, trebuie să fie familiarizat cu cele mai recente născociri din industria muzicală militărească autohtonă.

Propunem spre atentă ascultare, imnul Ligii Militarilor Profesioniști, pe care, cel puțin o parte dintre voi, îl vor învăța extrem de repede și ușor, pentru că e unul mai vechi, reciclat și adaptat condițiilor democratice de azi. Cred că și cei care n-au avut parte de entertainment-ul folkist organizat de regimul comunist în parteneriat cu Cenaclul Flacăra (un fel de Fundație SHARE din acele vremuri) știu cântecelul zglobiu ”Trăiască România” interpretat în uralele și aplauzele publicului de Nicu Alifantis la show-urile generației în blugi. Ăla e și imnul acestei ligi și, după părerea noastră (proabil singura Ligă din România, încă nemilitarizată) este cât se poate de potrivit pentru vremurile și tendințele prezente. Nu că ne-ar paște un nou regim comunist, Doamne ferește!, ci pentru că întotdeauna, indiferent de bocancul ideologic care le patronează, austeritatea, întunericul și frica de dujmani, trebuie stropite bine cu patriotisme și militarisme cât mai pe înțelesul poporului. Ca să se simtă în siguranță și unit în fața pericolului, orice etichetă și/sau chip ar purta acesta. Și ce poate fi mai frumos decât un cântec dedicat dragostei de libertate cântat în ritm de marș militar, cu trompete intelectuale reprezentând soțietatea țivilă, mobilizând poporul întru apărarea sărăciei, nevoilor și neamului?
Păi dacă sub Ceaușescu, pe măsură ce țara se scufunda în austeritatea și teroarea necesare plătirii datoriilor externe, regimul comunist a reciclat fără menajamente lungi postăți din ideologia și propaganda mișcării legionare, spre a înlocui salamul, căldura și curentul electric, atât de necesare creeri unei minime senzații de demnitate unui popor blajin, de ce n-ar face la fel și liderii de azi? Dacă jandarmii o ard în imnul lor pe folclor de baston, straie populare, inox, rigips și țestoase ninja ieșind din boscheți, pentru profesioniștii din militărie n-au găsit altceva mai bun decît un imn sinonim cu foametea, întunericul și manipularea, din care au scos numele dictatorului. Mai explicit de atît nici că se poate. Personal îmi place onestitatea acestei prelucrări a cântecelului de răzbel și dragoste de glie, pentru că păstrează Partidul, fie pentru a anunța trecerea la nivelul următor, guvernarea Partidului Unic al Tehnocraților, fie pentru a sublinia că dincolo de sigle electorale și imnuri la fel de proaste, avem un singur partid, o singură ideologie, un singur cuget.

O ultimă observație. De data asta una de bun simț și de respect față de armata română. Oricât de potrivit ar fi acest imn pentru niște ofițeri ca Oprea, Onțanu și alți macaroniști răsăriți din mlaștina imposturii politice, securistice, afaceristicii sau jurnalisticii, îmi pare de-a dreptul disprețuitor și jignitor față de ofițeri și față de armata română în general. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Despre apariţia corupţiei în Ţara Românească * - de Vasile Mihai Olaru

      Studierea corupţiei în timpul Vechiului Regim (secolul al XVI-lea – primele decenii ale secolului al XIX-lea) în sud-estul Europ...

Comentarii

Translate this blog