Treceți la conținutul principal

”Trăiască Libertatea” sau despre un imn mai tare decât cel al Jandarmeriei



Pentru că e cazul ca lumea să se familiarizeze sau re-familiarizeze cu folclorul cazon (Albatros, Fata Morgana etc.), Liga Oamenilor de Cultură Bonțideni, întotdeauna cu urechea și tastatura aplecate spre durerile, nevoile și aspirațiile poporului, vă propune spre ascultare imnul „final” al unei alte Ligi. De data asta vorbim de o ligă profesionistă și nu e una de fotbal, ci e vorba de Liga Militarilor Profesioniști. Florin Poenaru a făcut recent oradiografie succintă a atmosferei autohtone, constatând militarizarea progresivă a societății autohtone, sub semnul nevoii de Securitate. Și nu e vorba doar de cocoțarea în jilțul întâistătătorului guvernamental, a unui general pensat și faimos pentru izbânzile sale pe câmpul de luptă al afaceristicii și securisticii, ci mai ales de elanul belicos ce cuprinde hălci întregi din societatea civilă și în civil. Drept urmare, că tot sunt discuții și propuneri despre necesitatea reintroducerii stagiului militar obligatoriu (deocamdată domnul Dușa, detașat temporar în funcția de Ministru al Apărării, propunând o variantă intermediară, ceva cu voluntariat, pe model ONG) datorită escaladării tensiunilor din zonă, considerăm că publicul țintă al acestor măsuri mobilizatoare, trebuie să fie familiarizat cu cele mai recente născociri din industria muzicală militărească autohtonă.

Propunem spre atentă ascultare, imnul Ligii Militarilor Profesioniști, pe care, cel puțin o parte dintre voi, îl vor învăța extrem de repede și ușor, pentru că e unul mai vechi, reciclat și adaptat condițiilor democratice de azi. Cred că și cei care n-au avut parte de entertainment-ul folkist organizat de regimul comunist în parteneriat cu Cenaclul Flacăra (un fel de Fundație SHARE din acele vremuri) știu cântecelul zglobiu ”Trăiască România” interpretat în uralele și aplauzele publicului de Nicu Alifantis la show-urile generației în blugi. Ăla e și imnul acestei ligi și, după părerea noastră (proabil singura Ligă din România, încă nemilitarizată) este cât se poate de potrivit pentru vremurile și tendințele prezente. Nu că ne-ar paște un nou regim comunist, Doamne ferește!, ci pentru că întotdeauna, indiferent de bocancul ideologic care le patronează, austeritatea, întunericul și frica de dujmani, trebuie stropite bine cu patriotisme și militarisme cât mai pe înțelesul poporului. Ca să se simtă în siguranță și unit în fața pericolului, orice etichetă și/sau chip ar purta acesta. Și ce poate fi mai frumos decât un cântec dedicat dragostei de libertate cântat în ritm de marș militar, cu trompete intelectuale reprezentând soțietatea țivilă, mobilizând poporul întru apărarea sărăciei, nevoilor și neamului?
Păi dacă sub Ceaușescu, pe măsură ce țara se scufunda în austeritatea și teroarea necesare plătirii datoriilor externe, regimul comunist a reciclat fără menajamente lungi postăți din ideologia și propaganda mișcării legionare, spre a înlocui salamul, căldura și curentul electric, atât de necesare creeri unei minime senzații de demnitate unui popor blajin, de ce n-ar face la fel și liderii de azi? Dacă jandarmii o ard în imnul lor pe folclor de baston, straie populare, inox, rigips și țestoase ninja ieșind din boscheți, pentru profesioniștii din militărie n-au găsit altceva mai bun decît un imn sinonim cu foametea, întunericul și manipularea, din care au scos numele dictatorului. Mai explicit de atît nici că se poate. Personal îmi place onestitatea acestei prelucrări a cântecelului de răzbel și dragoste de glie, pentru că păstrează Partidul, fie pentru a anunța trecerea la nivelul următor, guvernarea Partidului Unic al Tehnocraților, fie pentru a sublinia că dincolo de sigle electorale și imnuri la fel de proaste, avem un singur partid, o singură ideologie, un singur cuget.

O ultimă observație. De data asta una de bun simț și de respect față de armata română. Oricât de potrivit ar fi acest imn pentru niște ofițeri ca Oprea, Onțanu și alți macaroniști răsăriți din mlaștina imposturii politice, securistice, afaceristicii sau jurnalisticii, îmi pare de-a dreptul disprețuitor și jignitor față de ofițeri și față de armata română în general. 

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii