Treceți la conținutul principal

Stați liniștiți la locurile voastre!

sursa foto:http://www.commondreams.org/views/2015/06/19/hillary-clintons-wall-street-address
În caz că vă făceați griji pentru cele ce se întâmplă în lume, puteți sta liniștiți la locurile voastre, lucrurile sunt sub control. Poate singurul disconfort este cauzat de datornicii greci care fac figuri când vine vorba să restituie banii către creditorii internaționali și să continue fructuoasa colaborare cu FMI, demonstrând încă o dată că Balcanii sunt un butoi de praf și pulbere al Europei, că nu poți să te încrezi în niște popoare prea multă vreme dospite la căldura leneșului soare oriental. Obișnuiți să li se rezolve problemele de către alții și să le plătească alții consumația, grecii refuză să continue procesul de rostogolire a datoriilor contractate pentru salvarea băncilor, pentru înarmare și pentru alte gheșefturi acontate de vechiul leadership în parteneriat cu instituții financiare de răsunet mondial. Desigur, se poate spune că și spaniolii s-au îmbuiecit, pe ici, pe colo, punând două primărițe ”extremiste” în Madrid și Barcelona și arătând astfel, încă o dată, dacă mai era nevoie, că popoarele din sudul Europei sunt predispuse la acțiuni iresponsabile și că refuză să priceapă lecțiile fundamentale ale economiei de piață.
Dar de ce vă ziceam să stați liniștiți, să vă faceți cumpărăturile și, eventual, să vă plătiți ratele înainte să vă instalați în fotolii pentru a urmării ultimele arestări, operații medicale sau măcelurile din Ucraina? Păi, dacă vă era frică de ruși, fiți fără grijă, americanii masează armament greu și cresc numărul trupelor în Europa de Est, pentru a transmite un mesaj clar că derivele belicoase rusești, menite să hărțuiască civilizația occidentală, nu vor fi tolerate. Mai mult, ca să nu lase China să se chinuie dilematic dacă să se bage sau nu, au masat încă o navă iobană și în Japonia, unde aveau deja o prezență cât de cât. Deci, la capitolul ăsta lucrurile sunt aranjate, voi doar lustruiți-vă bocancii. Pentru orice eventualitate.

Și dacă vă făceați griji că ce se va petrece în SUA cu prilejul alegerilor prezindențiale ce stau să vină, tot n-aveți motive serioase de îngrijorare, oricât ar spori numărul revoltaților ”extremiști” și s-ar îngroșa mișcările anti-austeritate și anti-corporatiste. Republicanii, firește, își duc mai departe cruciadele și business-urile dăruite de Dumnezeu, visând să belească în continuare, cu sprijin corporatist și finanțist, tot ce stă să șubrezească democrația și drepturile omului și să testeze jucării noi pentru un război cât mai efficient și cât mai bine organizat tehnic și științific. Dinspre democrați se pare că în cărți pentru alegeri tocmai a intrat doamna Clinton, care și-a testat recent un foarte scump costum de Jeanne d'Arc a anti-austerității și a jupuitului de milionari și bancheri de pe Wall Street. În recentul show de lansare a candidaturii, acest star recent răsărit în arena dreptății sociale, a șters pe jos cu cei vinovați pentru actuala situație de căcat și ghiftuiți în exces pe spatele contribuabilului de rând, jecmănit și băgat la înghesuială prin șmecherii financiare acoperite legal. Nu putem noi reda aici incisivitatea discursului său și vehemența cu care și-a pus talentele oratorice și jocul scenic în slujba acestor deziderate atât de populare, dar vă recomandăm un material care lămurește foarte bine situația domniei sale. Dar să nu vă temeți de vreo derivă ”stângistă” a doamnei în cauză, de vreo radicalizare sau alte prostii egalitariste, e doar așa pentru show, pentru campania electorală, că doar nu-i tâmpită să-și pună în cap finanțatorii și sponsorii. Mare diferență față de Aventura Obama n-o să fie, chiar dacă actualul președinte a beneficiat de un volum considerabil de naivitate și entuziasm electoral, comparativ cu Mrs. Clinton. Performanța lui în materie de impostură și prestdigitație ideologică va fi greu de egalat, oricâte resurse ar avea la dispoziție (și are, nu glumă) această deja fostă primă doamnă a Americii, și oricâte stadioane ar reuși să umple cu mulțimi de închiriat. Personal sunt convins că oricâte i s-ar imputa acestei candidate și oricât ar fi subliniat deficitul de charismă comparativ cu cel al actualului occupant de jilț prezidențial, show-ul va face toți banii.
Revenind la frica ce stătea să se cuibărească în sufletele dumneavoastră și la starea de agitație indusă de propaganda deșănțată (stângistă, putinistă, anarhistă, papistă și groenlandistă) proferată de anumite site-uri și oficine aservite unor interese caracterizate de apetit pentru dezordine și funciară lipsă de înțelegere a necesităților istorice, nu aveți motive întemeiate pentru a vă îngrijora sau bate capul cu tot felul de porcării. Și, în încheiere, tot pentru a vă păstra starea de calm și, mai ales, de bună funcționare, n-are rost nici să vă osteniți să citiți virala enciclică papală, Laudate Si (e și lungă, având vreo 180 de pagini, și e și cu religie, chiar dacă nu așa tradiționalistă ca la alții) despre legătura dintre distrugerea mediului, inegalitate și obsesia profitului. E plină de locuri comune găsibile în orice broșurică de ecologiști exaltați și/sau panicarzi, puternic infuzată de un curent stângist, contestând într-un mod de-a dreptul blasfemic (eretic?) ordinea lumii lăsată și binecuvântată de Dumnezeu și de-a  dreptul utopică prin recomandările făcute. Dacă ceva nu vă este clar, vă rugăm să vă uitați la Bizzyday sau, în caz că nu consumați televiziune, să-l urmăriți pe Mândruță pe facebook sau să-l citiți pe Ghinea în Dilema. Ei știu explica mai bine pentru că au mai multe informații și expertiză. Plus că-s mai mari ca mine. Noapte bună!



Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Punk Was Not Dead: Aventuri de Coteț

Prin anii nouăzeci, cînd copilăream pe la Telciu și-mi plimbam cizmele prin slotăraia de pe Valea lui Stan și Zugău, nu prea aveam habar că sunt/urmează să devin un om recent, cu atît mai mult în momentele extrem de enervante cînd mă trezeau ai mei înainte de 8, ca să duc vacile pe imașul de deasupra gării. Mai grav, habar n-aveam că o să devin punk înainte de a avea buletin și că voi realiza contribuția pe care am adus-o eu muzicii, culturii și idealului punk, doar în anii facultății, cînd eram deja plecat de multă vreme dintre dealuri și balegi. Îmi plimbam prin colb și slotăraie nu doar cizmele sau bascheții, în funcție de sezon, ci și ignoranța și entuziasmul hrănit, în primul rînd de TV-ul nostru Olt, alb negru, de pe măsuța cu mileu. Și asta se întîmpla vara, cînd la ora aia abia începeau să se încingă corturile prin Vama Veche și prelatele teraselor de pe litoralul de unde ne transmiteau seara emisiuni despre cum se distrează lumea și cum se trăiește viața din plin. Uneori mă …

Comentarii