Treceți la conținutul principal

De ce NU votez Victor Ponta


       În naivitatea noastră nemăsurată am sperat până recent că vom avea ocazia să dăm nas în urbea de pe Someș și cu candidatul PSD pentru a-i adresa câteva întrebări și pentru a vedea viziunea lui pentru România . Dar Clujul n-a reprezentat o destinație suficient de atractivă pentru Victor Ponta, acesta concentrându-și vizitele în alte zone, fiefuri tradiționale ale PSD-ului. Singura excepție ardelenească o reprezintă Bistrița-Năsăud, județ care s-a înroșit puternic în ultimii ani și unde Ponta, secondat de staff-ul local și de partenerii din zona ecleziastică - ortodocși și greco-catolici - a avut grijă să descindă pentru a consolida acest avanpost și pentru a da garanții cohortelor de primari racolați recent că petrecerea va continua. 
        Sondajele informale derulate de oamenii Ligii, prin sat, pe tren, pe la crâșme etc. n-au reușit să depisteze încă vreun alegător al acestuia, însă au depistat un capital de antipatie puternic, exprimat în forme cât se poate de variate și de plastice. Iar sondajele noastre n-au vizat ”electoratul educat, spălat și bine îmbrăcat”, ci oameni de condiție modestă, navetiști și muncitori ”la gri” (cu carte de muncă dar angajați pe 4 ore cu minimul pe economie) sau la negru. Asta pentru cei cu mintea bătucită, adepți ai reducționismelor și a judecăților dihotomice. O altă concluzie a sondărilor noastre relevă faptul că programul de deratizare demarat de DNA  n-a făcut decât să sporească teama față de o viitoare consolidare a poziției PSD-ului. 
        Dar să revenim la ”președintele care unește”. Expun în cele ce urmează motivele majore pentru care NU voi vota cu acesta:              

                   - Pentru tot ceea ce întruchipează el ca model de reușită: parvenitism, slugărnicie, ipocrizie, incompetență și furt. Nu pot gira acest prototip care poate fi întâlnit în toate mediile (de la universități până la ultima primărie de sat) și care reprezintă una din pietrele de temelie ale actualui  sistem. Clonați și multiplicați în diferite forme la toate nivelele și în toate mediile, de prin birourile APIA din Bistrița-Năsăud până la armatele de politruci dornici de afirmare de pe holurile Parlamentului European,  genul acesta de personaje reprezintă țesătura unui mecanism care sufocă societatea și contribuie substanțial la păstrarea unui status-quo, oricare ar fi el.
             - Pentru modul în care s-a folosit de anumite teme în campania pentru alegerile parlamentare din 2012: opoziția față de proiectul de exploatare minieră de la Roșia Montană, opoziția față de exploatarea gazelor de șist prin fracturare hidraulică, renegocierea împrumuturilor de la FMI, angajamentul de a modifica Legea dialogului social ș.a.m.d. Ulterior câștigării alegerilor a devenit un promotor și apărător înfocat a ceea ce combătuse înainte. Dacă a făcut asta din convingere, este un mincinos lipsit de scrupule. Dacă a fost împins să facă asta, este doar o altă marionetă în mâinile sforarilor. Adică oricum ar fi, tot rău iese.
                 - În doi ani de guvernare n-a făcut altceva decât să continue programul neoliberal al lui Boc, atât de criticat înainte și atât de nociv pentru cea mai mare parte a societății românești. Câteva pansamente ici-colo nu au determinat o schimbare de abordare, ci au vizat doar consolidarea poziției sale. Păstrarea salariului minim la un nivel rușinos de jos pentru o țară care se consideră parte a Uniunii Europene (presiunile externe nu sunt o scuză) doar pentru a face România atractivă marilor investitori și pentru a nu deranja companiile care derulează deja afaceri aici, a dovedit că nu este altceva decât omul continuităților transpartinice dezavantajoase pentru cetățeni.
            - Maniera grosolană în care tratează chestiunea educației și a cercetării, de la subfinanțarea sistemului educațional (nerespectarea Legii care prevede 6% pentru Educație și 1% pentru Cercetare) și mutilarea Legii educației prin ordonanțe de urgență. În timp ce mor elevi înecați în căcat într-o fosă septică a unei școli, fondurile și așa-insuficiente ale educației sunt halite de haite politice și birocratice transpartinice, în tandem cu mari companii.  
                  - Maniera slugarnică de abordare a chestiunii resurselor naturale și a corupției care privește marile corporații.
                   -  Nu cred în judecățile simpliste care-l plasează pe Ponta drept alegerea care duce spre Rusia și putinism sau orbanism, pentru că la fel ca și ceilalți candidați face eforturi majore pentru a intra în grațiile aliaților strategici și mai ales a marilor companii care au ochit posibilitatea unor bune afaceri în această parte a periferiei europene. La fel ca și ceilalți, flutură stindardul independenței energetice și a fricii de ruși în timp ce hălci întregi din suprafața țării sunt concesionate pentru explorare și exploatare de resurse naturale convenționale și neconvenționale, esticilor și vesticilor deopotrivă.  În orice configurație geopolitică ne-ar duce alegerea lui sau a oricărui candidat, Est sa Vest, atâta timp cât se lucrează în sensul conservării statutului de periferie a României, nu văd absolut nicio diferență.
de Szakáts István
               -  Modul în care sunt risipite resursele publice în această perioadă de campanie (și nu numai) în sensul întăririi parteneriatului strategic cu BOR, prin alocarea de fonduri substanțiale pentru construirea unor biserici sau sprijinirea altor activități și programe ce țin de instituțiile bisericești, în timp ce nu se găsesc fonduri pentru școli, spitale ș.a. Tot la capitolul parteneriatului cu BOR, extrem de costisitor pentru bugetul public, intră și repunerea  a 19.000 de cântăreți bisericești pe statele de plată ale Consiliilor Județene, în timp ce nu se pot face angajări în sistemul de sănătate publică, în condițiile unei lipse pe personal acute, cu consecințe grave pentru pacienți.
                - Modul în care este abordată agricultura și mai ales micii producători. În condițiile în care suprafețe vaste sunt vizate de către diferite companii în vederea explorării și exploatării unor resurse naturale, agricultura trece într-un plan secund. Ba mai mult, modul în care reprezentanții statului închid ochii la abuzurile unor companii care intră pe proprietățile oamenilor sau care prin acțiunile derulate le afectează mediu și implicit recoltele, arată clar că agricultura rămâne în continuare doar o temă bună pentru reverii cu iz interbelic sau campanii electorale.  Modul în care statul avantajează marii producători în detrimentul celor mici și mijlocii, urmărindu-se îndepărtarea gospodăriilor anacronice pentru a face loc marilor investiții, aducătoare de comisioane și sprijin strategic, reflectă de asemenea o agendă transpartinică pentru agricultura autohtonă, care are prea puțin de-a face cu interesul localnicilor.
                    - Recurgerea la o retorică cu iz naționalist, zgândărirea unui naționalism latent în rândul unei părți masive a populației, ortodoxismul  tactic, nu fac decât să arate disperarea acestui personaj propulsat prea devreme în piscul politicii și pe care-l trag frisoanele la șale cînd sesizează spectrul prăbușirii în tradiția Geoană (ar sparge recordul de vârstă).

                    Singurul argument în favoarea lui Ponta este faptul că poartă ochelari (ca și mine), ceea ce nu-i de-ajuns. Faptul că se erijează în candidat de stânga, asumând o viziune cât se poate de neo-liberală, nu face altceva decât să-mi confirme inconsitența și ipocrizia sa. Aș vota un candidat de stînga, dar la noi culoarul acesta e ocupat de tot felul de făpturi dubioase desprinse din insectarul ceaușismului socialist sau ciopliți din lemnul putred al tranziției de către  vreun Geppetto dâmbovițean și asociații lui. Iar despre ecologiștii noștri nu are rost să mai pomenesc. 

Comentarii

  1. Uff, ce spaima am tras. Credeam ca trageti cu pesedeii. Inteleg, stanga, stanga, dar pesedeii n-au treaba nici macar cu asta. Plus ca Victoras ne-a cam aratat ce poate. Felicitari pentru material si mai ales pentru pozitia clara.

    RăspundețiȘtergere
  2. A doua Mare Unire: sa arate si Timisoara ca Slobozia.

    RăspundețiȘtergere
  3. Fiecare din acuzele de mai sus pot fi adresate fiecărui ins ce s-a perindat pe scaunele atât de râvnite.Autorul nu aduce și soluții.Să înțeleg că salvarea va veni de la contracandidat ?Deci tot vorbe de campanie.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii