Treceți la conținutul principal

Manifest! Autonomie pentru Ținutul Năsăudului!

       
 Știm că momentul pentru a lansa spre dezbatere publică acest manifest este cât se poate de neinspirat atât datorită faptului că alegerile electorale maschează adevăratele probleme și preocupări ale societății autohtone cât și pentru că pe culoarul autonomiei aleargă deja co-naționalii noștri de la UDMR, care n-au mai avut răbdare să ne aștepte să finalizăm textul nostru pentru a-l prezenta în tandem. Cu toate acestea nu vrem să mai amânăm publicarea lui, deocamdată într-o formă comprimată pentru a vedea ce reacții vom stîrni în rândul societății civile și în civil.
         De ce autonomie pentru Ținutul Năsăudului? Pentru că acesta reprezintă un deziderat de veacuri al năsăudenilor pentru care au luptat și au slujit sub toate regimurile și administrațiile imperiale, regale sau republicane. Păi dacă la Năsăud a fost autonomie între anii 1861 și 1876, ani crunți de oprimare și dîrză rezistență sub bocancul bicefal al Imperiului (Multinațional, Unitar și Indivizibil) Austro-Ungar, să n-o putem obține și astăzi? E singura cale să ne fie bine și să pavăm, încet dar sigur, drumul către independență, țelul nostru final și suprem. Nu are rost să mai explic încă o dată de ce năsăudenii merită așa ceva și de ce sunt capabili să obțină. Există mii de pagini scrise în ultimele două secole în care sunt consemnate calitățile remarcabile ale acestora, precum și gloria și faptele de vitejie de care au fost capabili sub orice regim și flamură. Dacă în 1876 guvernarea maghiară însetată de centralism ne-a luat scumpul dar al autonomiei căpătat după desființarea regimentelor grănicerești (în același timp cu desființarea autonomiei pentru secui și sași), toate guvernările românești de după n-au vrut să ne-o mai dea înapoi și au tot căutat să ne convingă că n-am fi avut-o niciodată. De parcă o vizită la Muzeul Grăniceresc din Năsăud n-ar fi suficientă pentru a vedea steagul și stema acestui ținut, precum și imagini cu cei care au condus acest district autonom în scurta-i dar remarcabila-i existență (oficială).
        Planul nostru este următorul: De la 1 ianuarie 2015 declarăm oficial Districtul Năsăudean ca fiind Autonom și în curs de obținere a Independenței și purcedem la reorganizarea administrativă, economică, politică și culturală a zonei. Veți vedea că acesta este singurul model fezabil pentru întreaga Românie și Europă Centrală. de la Nistru până în Alpii austrieci. Nu vom pregeta să ne ajutăm frații și să exportăm en gros și en detail modelul și know how-ul nostru care are la bază organizarea pe trei mari ministere, alese în funcție de specificul zonei:

1. Ministerul pentru Folosirea Mediului în care sunt subsumate departamente pentru Economie, Finanțe și Energie Verde-Nucleară, pentru a ușura dezvoltarea economică într-un ritm accelerat și demararea unor investiții strategice. Natura i-a înzestrat pe năsăudeni nu numai cu calități remarcabile precum dârzenia, generozitatea, înțelepciunea și hărnicia, ci și cu munți încărcați de aur, vânat, gaze și piatră pentru materiale de construcții. Acestea trebuie valorificate în tandem cu construirea primei centrale Nucleare Vintage la Bichigiu. Da, Vintage, pentru că proiectul nostru presupune colaborarea cu frații noștri ruteni de dincolo de Tisa pentru transferarea a tot ce se poate refolosi din defuncta centrală de la Cernobîl. În acest sens, preluând în parte sugestia înțeleaptă a domnului Geoană de a construi infrastructură care să lege România de Ucraina, vom demara construirea primei căi ferate Rodna-Cernobîl și mutarea nodului feroviar de la Salva la Bichigiu din rațiuni cât se poate de clare. Departamentul de Finanțe va avea ca scop principal transformarea districtului într-un paradis fiscal unde să se bulucească firmele de peste graniță și care să contribuie la creșterea prosperității și mai ales la drenarea veniturilor obținute din folosirea mediului.

2. Ministerul pentru Năsăudenii de Pretutindeni care va avea în componență și un departament pentru relații internaționale și securitate. Obiectivul acestui minister va fi repatrierea grabnică a tuturor celor plecați peste hotare cu scopul de a contribui la creșterea economică și de a sprijini statul român în demersurile disperate de a păstra salariile la un nivel josnic de scăzute. În acest sens la intrarea în viitorul District Autonom Năsăudean (cu Independența în curs de obținere) vor fi afișate plăcuțe în cele 4 limbi oficiale: română, maghiară, germană, italiană și spaniolă, pentru a acoperi cât mai mult din limbile vorbite de către cetățenii acestui ținut. Pe aceste plăcuțe, din Șetref până în Rotunda, se va scrie doar: Bine ați Revenit! Atât! De aici nu se pleacă. Pentru atragerea într-un timp record a diasporei năsăudene același minister va avea un departament care se va ocupa de construirea de case pentru aceștia, demarând programul Prima Casă în Copac. Niciun cetățean nu va rămâne fără casă, acesta fiind un deziderat major al viitoarei administrații. Însă pentru a evita inechitățile sociale majore și pentru a tempera apetitul năsăudenilor pentru risipa de materiale de construcții și spațiu, casele barbie cu mai mult de o cameră pentru fiecare membru vor fi interzise prin lege. Tocmai de aceea într-o zonă în care copacul îi dă de lucru și-i pune pe masă năsăudeanului cele necesare unui trai mai mult decât decent (inclusiv țuica), ne-am gândit să-i dea și un acoperiș deasupra capului. Despre joburi nu are rost să vorbim având în vedere cele spuse la punctul de mai sus și care implică angajări masive.

3 Ministerul Educației, Culturii și al Treburilor Dinăuntru. Recunoaștem că în acest caz ne-am inspirat masiv din maniera de organizare a administrației, educației și supravegherii din România actuală, cu corectura că  am simplificat structura atât din dorința de a oferi un aparat birocratic mai suplu cât și din onestitate. Vom fi astfel scutiți de înființarea unor servicii secrete care să apese cu supraponderabilitatea lor asupra unui buget și așa fragil și vom feri angajații de stresul infiltrării, racolării și mai ales al muncii sub acoperire. Toți dascălii, de la toate nivelurile, vor fi și polițiști, cu mențiunea că în mediul universitar, ca și în cazul României de azi, va fi musai să fie ofițeri. Nu există aparat represiv și pușcărie în acest district! Infractorii de drept comun vor fi obligați să execute o serie de munci în folosul comunității sau vor fi expulzați peste graniță. Pentru delicte politice se va folosi miștocăreala și calomnia, orice atitudine dizidentă mai coerentă atrăgând un val de ironii, atacuri umoristice la persoană (înjurăturile sunt excluse) din partea societății civile angajată în cadrul ministerului sau contractată pentru servicii de strategie, calomnie și, în general, producerea de discurs (adică diaree verbală). Nu va exista agresiune fizică împotriva lui, maximul de pedeapsă, pentru cazuri extreme, fiind bobârnacul și obligația de a juca lapte-gros cu viitoarea echipă de rugby a districtului.

          După cum se vede din cele schițate în rândurile de mai sus, dincolo de o răbufnire de orgoliu legitimă, proiectul de Autonomie (și apoi Independență) pentru Ținutul Năsăudului nu este altceva decât un proiect pentru România. O Românie reorganizată din temelii, cu o birocrație suplă și eficientă, cu dorința clară de a aduce nu doar bunăstarea în casa fiecărui locuitor, ci, în primul rând, acea casă în care să poată intra bunăstarea. O Românie onestă și economă cu banul public în care pentru viitorii dascăli practica pedagogică este înlocuită de un stagiu de 6 luni la Academia de Poliție și Securitate și în care polițistul, jandarmul sau securistul nu au salarii mai mari decât un dascăl pentru că sunt una și aceeași persoană. O Românie în care nu mai trebuie să ne batem capul cu reformarea sistemului de sănătate sau privatizarea lui pentru că fiecare cetățean își va permite să meargă la tratament la clinici de prestigiu în afară sau îi vor fi suportate cheltuielile de tratament de către un stat tot mai anorexic și mai puțin bugetofag. O Românie mândră (pe modelul Năsăudului) care nu se scarpină în cap uitându-se cu jind și frică la bogățiile subterane și supraterane, ci purcede la exploatarea acestora pentru îmbuibarea rapidă, animată de înaltele idealuri ale consumerismului, sub sloganul ”Trăiește clipa!”

Acest material a apărut cu sprijinul și consilierea directă a Gabriel No Resources

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Discipolii lui Noica în România post-decembristă - de Felician Velimirovici

Ce au făcut intelectualii din „grupul Noica” odată ieşiţi din comunism? În primul rând, încă de la începutul perioadei post-decembriste ei şi-au asumat un rol civic în societatea românească, asumare care s-a manifestat prin coagularea lor în jurul unor reviste care propuneau solidarităţi intelectuale centrate pe valorile democraţiei liberale, pro-occidentale, ale societăţii deschise şi care manifestau atitudini net anti-comuniste şi anti-feseniste (revista 22, Dilema, etc.). La 30 decembrie 1989, profesorul Gabriel Liiceanu a publicat cunoscutul său Apelcătrelichele în care recomanda Nomenklaturii partidului comunist şi în general tuturor celor care „au făcut cu putinţă oroarea” vreme de 40 de ani căinţa şi retragerea din spaţiul public românesc: „Nu mai apăreţi la televiziune, nu mai scrieţi în ziare, nu vă mai ridicaţi glasul decât pentru o scurtă căinţă, căci altfel îl ridicaţi din nou în minciună. Lăsaţi cuvintele să spună ce spun, nu mai folosiţi o vreme vorbele demnitate, libert…

Comentarii