Treceți la conținutul principal

Monarho-Imperialiştii. O nouă ameninţare la adresea securităţii statului – de George Cristian Maior, director al Serviciului Român de Informaţii


    Primim la adresa redacţiei următorul comunicat al domnului George Cristian Maior (director SRI) pe care îl publicăm aici integral (mai mult de frică, decât din convingere):


„Dragi administratori ai blogului Liga Oamenilor de Cultură Bonţideni şi cetăţeni români în acelaşi timp,



    Având în vedere larga difuziune a publicaţiilor dumneavoastră în rândul populaţiei, publicaţii pe care le-am urmărit şi on-line (dar mai ales la faţa locului!) cu maxim de interes, dăm spre citire următorul comunicat, pe care evităm să-l publicăm pe site-ul oficial al instituţiei pe care o patronăm datorită slabului trafic de care se bucură platforma noastră în ultima vreme. Este o situaţie deplorabilă, ale cărei cauze nici cei mai dedicaţi angajaţi ai noştri nu reuşesc să le identifice.

    În speranţa că veţi binevoi să publicaţi comunicatul, Serviciul Român de Informaţii şi domnia mea, personal, George Cristian Maior, vă transmit cele mai sincere mulţumiri şi vă înştiinţez că urmărim cu interes postările voastre, chiar şi cele care rămân doar la stadiul de ciornă şi nu-şi găsesc, din păcate, locul cuvenit în spaţiul virtual românesc!



    Comunicat:


    Ca întotdeauna, SRI a răspuns cu promptitudine solicitărilor Comisiei parlamentare de control asupra activităţilor de ordin subversiv care se desfăşoară pe teritoriul României. Reamintim cetăţenilor, că Serviciul Român de Informaţii a oferit cele mai rafinate şi prompte analize şi rapoarte cu privire la numeroasele ameninţări la adresa securităţii statului. Prestigioasa noastră instituţie, prin intermediul secţiei sale celei mai eficiente, Deserviciul Român de Etichetare, a catalogat corespunzător 'teroriştii' din Decembrie 1989, 'bandele dezorganizate, multe dintre ele drogate' din vremea primelor mineriade, 'golanii' din Piaţa Universităţii şi mai recenţii 'eco-anarhişti', al cărui titlu de mândrie trebuie să şi-l asume, fără rezerve de modestie, dealtfel improprii meseriei pe care o practic, domnia mea, George Cristian Maior, director SRI.

    Iată că şi astăzi, desele ameninţări la adresa securităţii statului, sunt la fel de prezente ca întotdeauna, aşa că ne vedem obligaţi să le semnalăm publicului neştiutor şi Comisiei parlamentare de control asupra activităţilor de ordin subversiv care se desfăşoară pe teritoriul României. În data de 5 aprilie 2014, la Cluj-Napoca, dar şi în capitala ţării, s-au desfăşurat manifestaţii cu un caracter democratic îndoielnic. Convocaţi de Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei (al cărei acronim, ANRM, identic cu cel al Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, una dintre cele mai sănătoase instituţii ale ţării care acordă licenţe de exploatare minieră unora dintre cele mai prestigioase companii străine, considerăm că pătează reputaţia celei din urmă), câteva zeci de tineri cărora li s-au alăturat mai multe zeci de persoane de vârsta a treia au strigat sloganuri de tipul: “Monarhia salvează România”, “Maiestate te iubim, monarhie vrem să fim”, “Adunare Constituantă pentru Regatul României” şi au mărşăluit pe străzile oraşului.

   Aparent mult mai inofensivă decât mişcarea 'eco-anarhistă', care pune în pericol dezvoltarea României pe liniile de forţă ale unor economii precum cea a Yemenului, Senegalului, Sudanului sau a Burkinei Faso şi a Zimbabwe, ameninţarea monarho-imperialistă atacă însăşi constituţia României care la Articolul 1, alineatul 2 specifică foarte clar că: Forma de guvernamant a statului roman este republica. Mai departe Articolul 2, care se referă la suveranitate, paragraful 2, specifică la fel de clar: Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu. Acestea două sunt, credem, de ajuns pentru a putea cataloga manifestaţiile de la Cluj şi Bucureşti drept ameninţări la adresa securităţii statului pentru că anulează întreaga constituţie a statului român, constituţie care, nu trebuie să insist, a fost votată democratic de majoritatea electoratului, prin referendum naţional, în anul 2003.

Monarho-imperialişti afişând sloganuri şi iconografii subversive.
       Aşa cum s-a văzut şi în trecut, SRI a tratat cu maximă seriozitate asemenea ameninţări. Pentru ziua de ieri, în vederea descurajării participării populaţiei, unităţile noastre operative s-au folosit cu succes de noile tehnologii achiziţionate, anume rachetele de ultimă generaţie Rainmaker 2.1 pentru provocare de ploaie mocănească, mohoreală şi apatie politică. Agenţii noştri (în fapt grosul adunării) ne-au relatat că acţiunea de descurajare s-a desfăşurat în condiţii optime, niciunul dintre manifestanţi neobservând dârele lăsate de Rainmaker, unii remarcând chiar, cu dezamăgire în voce: „Se vede că Dumnezeu este republican.” Considerăm că, din partea noastră, s-au făcut eforturile necesare. Aşteptăm ca şi celelalte instituţii ale statului să răspundă cu promptitudine la aceasta ameninţare monarho-imperialistă care se conturează la orizont.





George Cristian Maior

director al Serviciului Român de Informaţii

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Punk Was Not Dead: Aventuri de Coteț

Prin anii nouăzeci, cînd copilăream pe la Telciu și-mi plimbam cizmele prin slotăraia de pe Valea lui Stan și Zugău, nu prea aveam habar că sunt/urmează să devin un om recent, cu atît mai mult în momentele extrem de enervante cînd mă trezeau ai mei înainte de 8, ca să duc vacile pe imașul de deasupra gării. Mai grav, habar n-aveam că o să devin punk înainte de a avea buletin și că voi realiza contribuția pe care am adus-o eu muzicii, culturii și idealului punk, doar în anii facultății, cînd eram deja plecat de multă vreme dintre dealuri și balegi. Îmi plimbam prin colb și slotăraie nu doar cizmele sau bascheții, în funcție de sezon, ci și ignoranța și entuziasmul hrănit, în primul rînd de TV-ul nostru Olt, alb negru, de pe măsuța cu mileu. Și asta se întîmpla vara, cînd la ora aia abia începeau să se încingă corturile prin Vama Veche și prelatele teraselor de pe litoralul de unde ne transmiteau seara emisiuni despre cum se distrează lumea și cum se trăiește viața din plin. Uneori mă …

Comentarii