Treceți la conținutul principal

Call for contributions – Acta Musei Plagiensis



            Având în vedere penuria de reviste ştiinţifice de calitate din mediul academic românesc, Institutul Bouvard et Pécuchet şi Universitatea Cleopatra din Iclod vin în întâmpinarea tinerilor cercetători  (dar nu numai!) cu o iniţiativă menită să revigoreze cantitatea cercetării universitare şi pseudo-universitare autohtone. Anunţăm pe această cale intenţia de a înfiinţa încă o revistă ISI menită să grupeze cercetători ambiţioşi, dispuşi la efort intelectual susţinut, buni cunoscători ai comenzilor Ctrl+C/Ctrl-V, care prin contribuţiile lor să asigure un ritm constant de publicare, precum şi editarea a 4-5 suplimente anuale, a câte 2-3 kilograme fiecare. După cum se va putea observa din primul număr, publicaţia Acta Musei Plagiensis, a reuşit să atragă în comitetul editorial nume consacrate din ţară şi de peste hotare.
            Pentru a dovedi deschiderea generoasă a publicaţiei noastre, precum şi aversiunea faţă de spiritul de castă care bântuie în general prin redacţiile altor reviste, tematica primului volum este cât se poate de renascentistă: „Ştiinţa astăzi. De la magnetometrie şi tetrapiloctomie aplicată, la mentalităţi colective şi dinamici macro-economice şi sub-cuantice”.
            Cei  interesaţi să-şi vadă numele în primul număr sunt rugaţi să trimită materialele la următoarele adrese de e-mail: vatavu_bogdan@yahoo.com, valer_cosma@yahoo.com . Articolele vor fi supuse unui proces de verificare extrem de riguros, de tip double-blind peer-review. Normele de redactare sunt cele cupinse în „Chicago Manual of Style”, cu câteva mici modificări:
-         font: Rockwell Extra Bold, 18, cu o spaţiere de 2,5.
-         titlul: să difere de titlul materialului original
-         aparat critic: întrucât nici Platon şi nici Aristotel nu au folosit referinţe, se admit contribuţii cu maximum 4-5 note de subsol. Ideal nici una.
-         pentru a face loc cât mai multor contribuţii, lucrările nu ar trebui să depăşească 4-5 pagini. Câte note, atâtea pagini.

Pentru a putea susţine munca recenzenţilor, se pretinde o taxă de 300 EUR/material, plus o plasă cu produse specifice zonei geografice de origine a autorilor (de exemplu: celor din Maramureş li se recomandă să trimită o glajă de palincă şi o tablă de slănină, dobrogenii sunt aşteptaţi cu peşte, olandezii pot trimite câte un gram, etc).

În speranța că am reușit să vă stârnim interesul, așteptăm contribuțiile Dvs. până cel târziu la data de 1. 05. 2014. 

Comentarii

  1. Si conditie de a fi primit ca autor este ca respectivvul sa poata demonstra ca a citit mai putin decat a publicat.

    RăspundețiȘtergere
  2. la asta nu ne-am gândit, dar este o idee excelentă pe care o s-o preluăm. să nu vă aşteptaţi să menţionăm paterintatea ei.

    RăspundețiȘtergere
  3. cunoașteți astfel de oameni?! iarăși întinați!

    RăspundețiȘtergere
  4. Prin prezenta vă aduc la cunoștință că ideea ca autorul " sa poata demonstra ca a citit mai putin decat a publicat" nu îi aparține lui Anomim, ci mie.

    RăspundețiȘtergere
  5. ba mie! anonimi afurisiti!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii