vineri, 11 aprilie 2014

"Maşina de vorbe, care a fost şi a rămas ONU"










Citesc în cartea lui Florin Constantiniu, De la Răutu şi Roller la Muşat şi Ardeleanu (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2007, pp. 150-151), următorul pasaj şi gândul mă duce la situaţia din Crimea de astăzi:

În timp ce naţiunea ungară îşi înnobila istoria prin sângele vărsat pentru libertate, conducătorii occidentali ratau marea şansă de a destrăma sfera de dominaţie sovietică din Europa de Est. Londra şi Parisul erau obsedate de criza Suezului, mai exact de controlul Canalului de Suez. SUA, de care erau legate speranţele de eliberare ale tuturor est-europenilor; SUA, care, odată cu administraţia Eisenhower proclamase doctrina roll-back-ului (refularea dominaţiei sovietice); SUA, avându-l în frunte pe generalul Eisenhower, şi a căror diplomaţie era condusă de John Foster Dulles, două nume, identificate de opinia publică mondială (mai ales, cea est-europeană) cu fermitatea faţă de Moscova; SUA s-au mărginit la condamnări verbale, o retorică bună pentru maşina de vorbe, care a fost şi a rămas ONU. Decepţia a fost amară nu numai în Ungaria, ci pretutindeni, unde prezenţa ocupantului sovietic era înăbuşitoare. În noiembrie 1956 a dispărut pentru totdeauna aşteptarea "eliberatorilor" de peste Ocean, exprimată în propoziţia "vin americanii!"
Acum priviţi acest material video:


Nu multe s-au schimbat din 1956. Poate doar culoarea preşedintelui american. Şi nu mă refer la culoarea pielii, ci la cea politică. Eisenhower era republican, pe când Obama, cică e democrat...

Comentarii

Translate this blog