Treceți la conținutul principal

Jurnal de Bonţida V: Despre originile intelectuale ale grădinăritului


foto: Mihai Bota (fotograful oficial al Ligii)
     În grădina noastră, ciclul spencerian al civilizaţiilor, al măririi şi decăderii vegetale, este cu mult mai uşor de observat şi cuantificat decât în ceea priveşte isoria omenirii. Aici disputele nu există. Fiecare proiect politic, întotdeauna unul verde, începe invariabil primăvara, îşi atinge culmile în timpul verii şi decade trist odată cu venirea toamnei. Astăzi suntem în mod evident la “final de mandat” aşa că o mică evaluare a evoluţiilor bio-politice ale celui mai recent ciclu este atât necesară cât şi, bănuim noi, de un maxim interes pentru amatorii de proteine vegetale.

    În buna tradiţie marxistă, grădina noastră de astă-primăvară nu era nimic altceva decât o “comună primitivă” cu seminţe prea puţin diferite între ele, plantate în mod ordonat, egalitar aş spune, în solul de o fertilitate uniformă, cu acces identic la resurse şi îngrăşământ. Stratificarea bio-socială a apărut abia odată cu sosirea răsadurilor care, cu luni bune înaintea implantării lor, au pus mâna pe mijloacele de producţie în condiţii privilegiate, de seră, şi au crescut asemenea lui Făt-Frumos: într-o zi cât alţii în zece! A început bineînţeles diferenţierea, segregarea. Asemenea primitivilor lui Jean Jacques Rousseau, zarzavaturile, fiecare cu specificul său vegetal, s-au „îngrădit” fiecare în zonele însămânţării lor şi şi-au creat, aşa cum era de aşteptat, straturi naţionale în funcţie de încrengături, subîngrengături, clase, ordine, aşa cum cere evoluţia biologică. Inechităţile vegetale s-au ascuţit, precum şi conştiinţele. Primăvara aceasta, ca toate primăverile de altfel, a fost şi o „primăvară a popoarelor”. Pătrunjelul, loboda, spanacul, salata verde, nu au mai putut suporta jugul dominaţiei răsadurilor, aşa că s-au ridicat cu mic cu mare în lupta pentru fotosinteză. Ca orice revoltă, cea a verzăturilor (chenopodiaceele, amaranthaceele, etc.) a fost puternică, dar de scurtă durată. După aproximativ o lună, figurile revoluţionare, dacă nu învinse de acizii gastrici, erau cel puţin trecute, ofilite, asmenea lui Lenin în dizgraţia ultimilor ani din viaţă. În orice caz, odată cu venirea verii, peisajul politic al grădinii de zarzavat se diversifică considerabil. Morcovii au încercat egalitarismul dar experientul lor a eşuat lamentabil până la venirea toamnei. În lipsa accesării unor fonduri structurale pentru operaţii de rărire, aceştia s-au dezvoltat haotic, aş spune unul în detrimentul altuia, într-o exploatare a morcovului de către morcov ca să folosesc încetăţeniţii termeni marxişti. Sectorul ceapă a fost, spre ruşinea noastră, un fel de lumea a treia a grădinii. Subdezvoltarea ei s-a datorat buruienismului sălbatic, un buruienism prost înţeles cum bine se ştie. Tot felul de plante obscure, ingnorate la început de mâna cu adevărat invizibilă a agricultorului, au investit în campanii de PR, au făcut loby printre bulbii necopţi ai cepei, au cumpărat neimplicarea celor mai graşi dintre bulbi şi astfel au acaparat importantele resurse de fotosinteză şi minerale, îmbogăţindu-se nestingherit pe seama bietelor alliaceae. Fasolea s-a încadrat anul acesta într-un capitalism cuminte, jucând după regulile pieţei. Asemenea brokerilor de pe Wall Street care-şi ridică zilnic ochii către ecranele cu evoluţia bursei, oamenii Ligii au ridicat adesea privirea din cărţi, atunci când citeau pe terasa sediului, pentru a observa evoluţia fasolei pe araci. Deocamdată trendul este ascendent, dar odată cu instalarea deplină a toamnei ne aşteptăm la o părbuşire spectaculoasă a acesteia, poate chiar un crah similar celui din '29, o prăbuşire a aracilor chiar, şi suspendarea acţiunilor acestora până-n primăvara următoare cel puţin.
    N-are rost să ne lamentăm. Mărirea şi decăderea vegetalelor este un proces natural. Importante sunt valorile pe care le lasă moştenire acestea, în special valorile nutritive. Primăvara următoare ne vom reîntoarce în preistorie şi contrar celor afirmate de Paul Veyne, reticent întotdeauna cu privire la lecţiile pe care le oferă istoria, credem că vom fi învăţat ceva din experienţa de anul acesta. Intervenţionismul, chiar şi sporadic, va fi cu siguranţă una din politicile de care vor beneficia din plin atât ceapa cât şi morcovii. Acţiunile fasolei să sperăm că vor creşte mai consistent în cel de-al doilea semestru al anului următor, cât despre răsaduri, straturile privilegiate ale acestui an, să sperăm că îşi vor păstra vigoarea, totuşi nu într-atât de ferm încât să nu permită ridicarea maselor populare verzi ale spanacului, lobodei şi salatei.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii