Cu premierul la proteste!

           

De ce merge Liga (oamenii Ligii, mai exact) la proteste?

S-ar putea spune că din obișnuință, antecedente în acest sens existând. Dar nu acesta este motivul. 

Pentru că ”vrem cultură, nu cianură”, vorba sloganului. Mai ales că acest cuvânt cauciucat este miezul titulaturii blogului de față. Dar nici ăsta nu este motivul. 

Natură avem destulă, că doar stăm la Bonțida. 

Patrimoniu avem la celălalt capăt al grădinii. Dimineața la cafea ne mai clătim, câteodată, ochii  cu ”patrimoniul”. Așa că nici ăsta nu-i motivul.

Dacă ar fi după Tăpălagă și încă vreo câțiva ca el, Liga se implică în aceste proteste posedată fiind de demonii extremismului nu știu cărui capăt de eșichier.

Rogozanu și câțiva tovarăși de-ai săi ar spune că Liga e anticapitalistă. Or fi vreo doi, trei membri care cască ochii pe CriticAtac și care rezonează cu unele teme ale stângii, unul chiar a decretat oficial că asumă retorica de stânga pentru a evita inutilele explicații legate de lipsa sa de apetit pentru job-uri (atenție, nu pentru muncă). Dar nici flirtul ideologic nu lămurește opțiunea.

          Să dăm cărțile pe față:

Liga merge la proteste pentru că, pe lângă năravurile ecologiste și legaliste care o animă într-un grad ridicat, vrea AGRICULTURĂ, nu cianură! Pentru că în Apuseni sunt numeroase familii care trăiesc de generații din agricultură și riscă să-și piardă subvențiile odată cu pășunile și vitele, din cauza acestui proiect minier care vrea să relanseze economic zona, preț de vreo 2-3 ani. Pentru că cel mai adesea argumentele împotriva proiectului minier invocă natura și cultura, adică riscurile ecologice și distrugerea patrimoniului, argumente care greu pot contrabalansa teza falsă a miilor de locuri de muncă și a scoaterii din sărăcie a roșienilor. Materialele lui Mihai Goțiu au arătat impactul negativ pe care proiectul îl va avea asupra moților implicați în agricultură, agro-turism, prelucrare lemnoasă etc. În Câmpeni și Albac se iese de ceva vreme în stradă, numărul protestatarilor crescând, evidențindu-se astfel ridicolul afirmațiilor unor lobbyști din Parlament și presă care văd în moți o masă amorfă extaziată în fața proiectului minier. Tactica opunerii angajaților RMGC echipați în straie minerești, tinerilor ”naiv-ecologiști” din București, Cluj, Iași etc., care protestează mânați de idealuri și valori post-materiale, dă roade în mințile bătucite ale unora, dar faptul că la Câmpeni și în alte părți ies oameni mânați de idealuri cât se poate de concrete și de profane, adică: păstrarea locului de muncă, protejarea micii afaceri agro-turistice, păstrarea subvențiilor pentru agricultură, atragerea de fonduri europene pentru infrastructură, turism, agricultură etc., arată că protestul nu e doar un spectacol. Acestei direcții se alătură Liga prin reprezentanții săi, lăsând pentru vremuri mai calme mistica valorilor post-materiale. Deși în cadrul Ligii se practică doar agricultură de subzistență, combinându-se pragmatismul țărănesc al unor membri incapabili să-și altoiască originile, cu capriciul urban al altora, importanța agriculturii pentru o societate citovă, este tot mai mult conștientizată și promovată.

       Dacă la marșul de astăzi scandarea ”Vrem agricultură, nu cianură”, acompaniată de dobașii Ligii nu a reușit să stârnească prea multe adeziuni, sperăm ca în viitor să nu fie ocolită. Până atunci strângem ceapa, fasolea și morcovii, după care aranjăm borcanele cu zacuscă și murături (powered by tanti Juji).