Treceți la conținutul principal

România talentată şi România revoltată


Foto: Viktor Kubiszyn
    Se mărşăluia frumos, în chip organizat, o bandă era totdeauna liberă iar autovehiculele puteau trece şi claxona în semn de aprobare. Se striga “Nu corporaţia/Face legislaţia!”, “Solidaritate!”, “Avem cu toţii o rană/Roşia Montană!” şi alte asemenea până când coloana a ajuns în Piaţa Lucian Blaga. Fără să-şi fi propus aşa ceva, două Românii s-au întâlnit acolo şi s-au privit în ochi: în stradă, protestatarii proiectului Roşia Montană; pe treptele Casei de Cultură a Studenţilor, participanţii la concursul “Românii au talent”. Primii scandau în continuare, ceilalţi amuţiseră de-a binelea. Aflându-mă între primii aşteptam de la ceilalţi, în contrapartidă, să scoată un iepure dintr-o pălărie, să facă o piramidă umană, să danseze căluşarii sau măcar să trimită vreo fătucă cu voce angelică să ne cânte cel mai impresionant cover Mariah Carrey astfel încât să ne oprim cu toţii din scandat. Nimic însă! Stăteau nemişcaţi pe treptele Casei de Cultură, întrebându-se oare ce se întâmplă. „Haideţi să vă arătaţi talentele în stradă!” a strigat unul dintre protestatari în timp ce un altul le făcea semne disperate pentru a-i mobiliza pentru cauza Roşiei Montane. Nimic însă! Nicio comunicare! Protestul s-a desfăşurat în continuare pe Napoca şi apoi în Piaţa Unirii de unde începuse iar talent show-ul protevist, am motive să cred, s-a desfăşurat probabil în nota caracteristică, în ciuda micului interludiu din piaţa Lucian Blaga.

    Puţini dintre participanţii „Românii au talent” se vor fi gândit poate, înainte de a ieşi din casă în drum spre preselecţie, că nu la ei se va uita lumea ci că ei se vor uita la lume. Puţini ştiau poate, că „spectacolul” nu e pe scena Casei de Cultură ci în stradă. Nu foarte mulţi dintre protestatari ştiau de altfel, că „Românii au talent” organizează o preselecţie în ziua protestului. Chiar eu aş fi putut urca pe scenă să-i arăt lui Pavel Bartoş cum îmi pot bloca căile respiratorii nazale fără a folosi mâinile. Am ales în schimb să mă alătur protestatarilor (preselecţii vor mai fi, iar pe nişa mea mă îndoiesc că am concurenţă) şi am făcut asta nu pentru că sunt mai deştept decât românii veniţi să-şi arate abilităţile pe scena Casei de Cultură a Studenţilor şi nici pentru că sunt mai informat decât aceştia, ci pentru că sunt informat diferit.
    În piaţa Lucian Blaga s-au întâlnit două grupuri. Ambele au fost mobilizate cu ajutorul a două dintre cele mai populare media: televiziunea şi facebook-ul. În timp ce prima duduia de moartea regelui Cioabă şi transmitea imagini live cu bolovanul de care s-a lovit mortal mama Monicăi Columbeanu, a doua strângea adeziuni pentru protestul din stradă sau populariza articolele de blog care comentau proiectul „Roşia Montană”. Utilizatorii acestor media trăiesc adesea în două Românii diferite care se intersectează rareori. Dacă pentru unii postările de pe facebook care mobilizau lumea la protestul anti-RMGC cădeau sub tirania scroll-ului (raţionamente de tipul: „dă mai jos că asta nu mă interesează”) pentru alţii butonul de la telecomandă era acţionat doar pentru a vedea dacă se dă ceva la TV în legătură cu protestele. De ce asta?
    Când am ieşit din casă pentru a ajunge la proteste aveam deja întrebarea în minte, deşi nu ştiam că aveam să dau ochii cu „Românii au talent”. Făcusem un pariu cu mine iar miza era numărul oamenilor strânşi în piaţa Unirii. Marea mea curiozitate era dacă numărul protestatarilor (foarte consistent pe facebook) îl va întrece pe cel al participanţilor Harlem Shake-ului record din martie anul curent (un fenomen paralel celui intitulat „Românii au talent”, şi cam de acelaşi calibru, dacă îmi permiteţi). Drona care ne-a survolat şi filmat în timpul protestului, deşi puţin neliniştitoare, face proba în problema de faţă:

 


    E adevărat, pe măsură ce marşul a înaintat s-au mai alăturat oameni. E iarăşi adevărat că estimările jandarmeriei au urcat cifra protestatarilor până la 5000 de persoane. Cu toate acestea e întristător să vezi că pentru evenimente pop-culture se strânge mai multă lume decât pentru un protest de bun simţ. Aş fi ipocrit să nu recunosc că unele dintre fenomenele acestea au şi funcţii sociale pozitive (o spun sociologii!) dar nu pot să nu remarc discrepanţa. În cele din urmă e de înţeles. Harlem Shake-ul din primăvară a fost un record mondial iar fiecare sezon „Românii au talent” se termină invariabil cu un câştigător. E predictibil iar lumea se înghesuie buluc în casele de cultură ale patriei ca să-şi câştige cele cinci minute de faimă, pe care o obţine întodeauna indiferent de cât de jalnică sau surprinzătoare e prestaţia. Predictibilitatea e însă absentă în cazul protestelor. Câţi oare dintre cei care şi-au confirmat prezenţa pe facebook nu au mai ieşit din casă la 1 septembrie pentru că s-au gândit că oricum nu se va rezolva nimic? Eu ştiu câţiva.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii