Iată un titlu cu siguranță curajos, care intrigă și
provoacă printr-o problematică istoriografică care, dacă a fost
mereu prezentă în dezbaterile istoriografice contemporane, este
departe de a aduce consensul în tabăra istoricilor. Dimpotrivă,
problematica identitară a provocat vii dispute și chiar polemici,
și nu este deloc previzibil momentul când exegeții vor cădea de
acord și problema va fi considerată clasată.
Este cu atât mai de salutat curajul unei tinere echipe
de cercetători care au asumat fără inhibiții această
problematică sensibilă, într-un simpozion organizat într-un loc
și el deloc convențional. Este vorba de prima ediție a
Conferințelor de vară de la Telciu, comună în județul
Bistrița-Năsăud, situată într-un peisaj mirific, pe valea
Sălăuței, care a avut loc în 22-23 iulie 2012. Faptul în sine
trebuie și el salutat, ca și disponibilitatea autorităților
administrației locale, primăria și consiliul local, care s-au
dovedit sensibile la problematici și dezbateri culturale și
istoriografice novatoare. Comunicările prezentate au dat loc, timp
de două zile, la dezbateri și schimburi de idei, care acum se
materializează într-un volum, care sperăm, va deschide o serie. Un
argument în plus spre a susține că inițiativele salutare nu se
mai desfășoară doar în marile centre academice, ci dimpotrivă,
cultura se decentrează, iar lucrurile interesante se pot întâmpla
oriunde, fără a fi însă expediate în folclorisme ieftine și
imprivizații pasagere.
Problema constituirii și deconstruirii identității
moderne sub forma sa cea mai consistentă și mai evidentă, cea
națională, a suscitat și cu siguranță va mai suscita dezbateri
și cercetări, care de care mai laborioase și mai complexe.
Identitatea națională, reprezintă doar una – e
adevărat cea mai puternică și mai coagulantă a unei comunități
- dar nu singura. Dimensiunea etnico-lingvistică a constituit de
timpuriu un marker al identității, în toate epocile premoderne,
dar modenitatea a făcut din ea una dintre formele identitare de cea
mai mare consistență și trăinicie. În zorile modernității,
etnicul suferă o alchimie complexă, care-l transformă în
național, comunitățile etnice devin națiuni, structuri cu o
puternică forță de atragere și coagulare, ce se constitue apoi în
state naționale, ca forme dezirabile ale organizării traiului în
comun.
Națiunea modernă oferă indivizilor un loc securizant
într-o cumunitate cu care aceștia împortășesc idealuri commune,
solidaritate, interese, etc., pe scurt, o viziune asupra lumii
comună, proprie națiunii respective.
În ciuda tendințelor sale coagulante, integratoare,
națiunile moderne cuprind în sânul lor comunități și
colectivități diverse, nu întotdeauna dispuse să se dizolve în
marea națiune protectoare și uneori dominatoare. Într-o primă
etapă, rezistența acestora la integrare a fost rezolvată cu forța,
dar pe măsura progresului democrației, grupurile marginale au fost
tratate cu mai multă atenție, integrarea lor nemai însemnând
dizolvare sau dispariție, ci dimpotrivă conservare și emancipare,
ele consituind o adevărată bogăție culturală demnă de prețuit.
Oricum, raporturile dintre majorități și minorități
în cadrul statelor moderne au început a fi reglate prin instrumente
juridice, menite să asigure existența unora și a altora
deopotrivă. Pe măsură ce progresele democrației avansează,
drepturile inalienabile și imprescriptibile ale individului, devenit
din supus cetățean, se extind și asupra grupurilor minaritare și
a celor marginale. Nu-i mai puțin adevărat că acestea continuă să
provoace un setiment de insecuritate, uneori ele putând amenința
însăși existența și coerența grupului majoritar. La fel cum
aceste grupuri sau uneori grupuscule reclamă, uneori pe tonuri
ridicate și cu intensități accentuate, libertăți și privilegii
considerate exagerate de către majoritari.
Cuprinsul volumului este unul deosebit de incitant, și
desenează un arhipeleag complex al raporturilor uneori complicate și
dificile dintre incluziune și excluziune, depunând mărturile
despre problematici aflate în lucru, ca problematici șantier, cele
mai multe dintre acestea reprezentând în fapt, temele unor teze de
doctorat sau ale altor proiecte postdoctorale. Care sunt reperele
identității naționale, cum s-a declinat identitatea națională în
epoca modernă prin muzică și creații musicale culte sau populare,
rolul sărbătorilor în coagularea și afirmarea identității
naționale, identitatea națională în timpul marelui război,
condiția sciitorului minoritar în România interbelică, alterități
confesionale și mai ales ideologice, identitatea rezistenței
anticomuniste între bandiți și partizani, islamul politic ca o
construcție culturală, etc.
O problematică doar aparent diversă, deoarece în
realitate, constatăm perspective metodologice novatoare, adecvate,
care mărturisesc curaj și competențe științifice asumate, ce
recomandă cercetători mature și cercetări care se vor constitui
cu siguranță în referințe obligatorii la dosarul încă deschis
al identităților moderne și contemporane.
Cluj-Napoca, 18 iunie 2013, Toader
Nicoară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu