Treceți la conținutul principal

Istoricii II - Restituire de Felician Velimirovici



Stenograma întâlnirii de lucru cu istoricii, de la CC al PCR – 27 mai 1980 (fragmente)
Tovarăşul Nicolae Ceauşescu
Stimaţi tovarăşi,
Acad. Stefan Pascu
Am hotărât la Comitetul Politic să avem o întâlnire cu un grup de istorici, legat de Congresul Internaţional de Istorie ce urmează să aibă loc în august în România, dar aveam în vedere ceva mai înainte să avem o întâlnire legată de elaborarea tratatelor de istorie. Este adevărat că am cam amânat, între timp s-a lucrat, dar probabil după Congres va trebui să revenim şi să discutăm şi aceste probleme. Acum, având în vedere că practic mai sînt două luni şi jumătate până la Congres, am dori să discutăm cum se pregăteşte acest Congres, de către noi, avînd în vedere că are loc în România şi mai cu seamă cum trebuie să abordăm noi unele probleme ce se vor dezbate la Congres şi cum să acţionăm ca rezultatele acestui Congres să contribuie la întărirea colaborării, prieteniei între popoare, la politica de pace, de independenţă naţională, să constituie deci un prilej de apropiere între istorici şi popoare. În acest spirit, am dori să ascultăm pe cei care se ocupă direct; mi se pare că avem un Comitet Naţional şi să începem să ascultăm pe tovarăşii care se ocupă direct, au pregătit o serie de materiale, şi mi se pare că se are în vedere să începem chiar cu preşedintele Comitetului Naţional; să-l ascultăm pe tovarăşul Pascu. Şi, restul, sigur, tovarăşii care doresc să spună cîte ceva.


Tovarăşul Pascu Ştefan
Mult stimate tovarăşe Secretar General,
Mult stimată tovarăşe Elena Ceauşescu,
Permiteţi-mi să vă mulţumesc pentru cinstea şi preţuirea pe care o manifestaţi faţă de domeniul nostru de cercetare, faţă de istoria patriei şi istoria universală, faţă de istoria omenirii în general, pentru ajutorul preţios pe care lucrările Dumneavoastră, opera Dumneavoastră în general, îl oferă istoricilor în orientarea lor justă spre înţelegerea şi rezolvarea tuturor problemelor cardinale ale istoriei poporului romîn şi ale strămoşilor săi din cele mai vechi timpuri şi pînă în contemporaneitatea zilelor noastre.
Vă mulţumim pentru ajutorul pe care partidul îl acordă frontului istoric, cercetării istorice, slujitorilor acestei discipline, acestei ştiinţe şi vă asigurăm, în aceiaşi vreme, că istoricii din Romînia şi-au înţeles şi îşi înţeleg misiunea, rosturile, înţeleg importanţa sa ştiinţifică, importanţa sa educativă, patriotică şi internaţională.
***
Tov. Ştefan Ştefănescu:
Noi, istoricii, ca de altfel întregul nostru popor, sîntem mîndri că politica dusă de Dumneavoastră, timp de 15 ani, a ridicat Romînia pe o culme de prestigiu fără precedent în trecutul poporului nostru.
Realizările româneşti încep să aparţină istoriei, şi istoria contemporană ca disciplină le înregistrează între marile evenimente.
***
Dubla ipostază de militanţi politici şi de oameni de ştiinţă, se armonizează perfect în activitatea de investigaţie a trecutului poporului român.
***
Istoricii români au datoria patriotică şi politică de a ridica istoriografia românească la nivelul prestigiului atins de ţara noastră. În efortul lor, în întreaga lor activitate, ei se călăuzesc după directivele şi indicaţiile Partidului Comunist, ale Dumneavoastră. A devenit deja o tradiţie întîlnirea istoricilor cu Dumneavoastră în ajunul unor mari manifestări ştiinţifice internaţionale.”

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Punk Was Not Dead: Aventuri de Coteț

Prin anii nouăzeci, cînd copilăream pe la Telciu și-mi plimbam cizmele prin slotăraia de pe Valea lui Stan și Zugău, nu prea aveam habar că sunt/urmează să devin un om recent, cu atît mai mult în momentele extrem de enervante cînd mă trezeau ai mei înainte de 8, ca să duc vacile pe imașul de deasupra gării. Mai grav, habar n-aveam că o să devin punk înainte de a avea buletin și că voi realiza contribuția pe care am adus-o eu muzicii, culturii și idealului punk, doar în anii facultății, cînd eram deja plecat de multă vreme dintre dealuri și balegi. Îmi plimbam prin colb și slotăraie nu doar cizmele sau bascheții, în funcție de sezon, ci și ignoranța și entuziasmul hrănit, în primul rînd de TV-ul nostru Olt, alb negru, de pe măsuța cu mileu. Și asta se întîmpla vara, cînd la ora aia abia începeau să se încingă corturile prin Vama Veche și prelatele teraselor de pe litoralul de unde ne transmiteau seara emisiuni despre cum se distrează lumea și cum se trăiește viața din plin. Uneori mă …

Comentarii