Treceți la conținutul principal

Incendiar! Revoluţia neolitică parte a complotului iudeo-mason - de Epifunny Norocel


Vas inscripţionat cu fragmente din Protocoalele Înţelepţilor Sionului


„au pus stăpînire în toate ţările pe finanţe, industrie, comerţ, presă [...] nu puteau lăsa să le scape din mînă un instrument de dominaţie aşa de minunat cum avea să fie masoneria încăpută pe mâinile lor. Otrava ateistă din însăşi embrionul masonic trebuia ţinută şi exploatată în interesul iudaismului. Şi ei şi-au dat seama, ei au început să susţină sectele, ei au început să facă marile revoluţii în Spania, în Porugalia, în Rusia efectiv. Sunt de natură masonică şi au la bază pe evrei. Evreii care sunt duşmanii lui Hristos. Acei evrei. În revoluţiile franceze, şi în 1848, şi în 1870 şi francmasonii şi-au avut partea lor, iar dezastrul Franţei în al doilea război se datorează în întregime comunismului care este opera masoneriei...”[1]
După cum a demonstrat prea vrednicul de cămaşă de forţă (fie ea şi verde) părintele Amfilohie Brânză, citând din clasicii interbelici, prea puţin cunoscuţi publicului contemporan atent secularizat, iudeo-masoneria ţine, încă, cu dinţii să împlinească programul cuprins în faimoasele Protocoale ruseşti ale Sionului. Cuprins de înălţătoare trăiri scenice, inspirat de modelul apoplexic al unor pastori mainstream (din Lumea Nouă)  şi purtat pe aripile cuvântului de o sfântă şi justificată mînie, preacucernicul părinte Amfilohie, din şirul de revoluţii orchestrate de-a lungul veacurilor de către partea întunecată a Forţei (întruchipată aici de iudeo-masonerie), a omis câteva (revoluţii şi mari prefaceri ale omenirii) extrem de  importante pentru înţelegerea adevăratelor proporţii ale complotului. Menţionăm că smerita noastră  adăugire se fundamentează pe cunoaşterea deplină a operelor marilor clasici ai luptei anti-iudeo-masonice[2].

Cea mai straşnică lovitură dată umanităţii minuţios orchestrată de uneltele şi cozile de topor (de piatră) ale masoneriei, a fost REVOLUŢIA NEOLITICĂ. Consecinţele, după cum se observă şi astăzi, au fost dezastroase. Forţa de manipulare, inoculare şi sabotare a masoneriei a fost demonstrată din plin pentru întâia oară. Strămoşii noştri, dârji vânători-culegători, au fost înşelaţi de abila propagandă iudeo-masonică în favoarea agriculturii. Această satanică preocupare izvorâtă din mîinile ucigaşe ale lui Cain (primul iudeo-mason atestat documentar) a adus un surplus inutil de proteine. Toată această înşelătoare binefacere (asemeni multora din zilele noastre) a avut ca unic şi diabolic scop crearea unei pieţe de desfacere pentru nou apărutele vase de ceramică produse de către aceşti oameni fără Dumnezeu, olarii iudeo-masoni. Bineînţeles că am putea înşira şi alte revoluţii mai mici, dar spaţiul pus la dispoziţie de către prietenii noştri din Ligă, nu ne permite să detaliem.
Trecem direct la o altă lovitură dată umanităţii şi înaltului ei scop teleologic: REVOLUŢIA INDUSTRIALĂ. Concepută în amănunt în laboratoarele francmasoneriei britanice, la puţină vreme după ce dăduse lovitura cu revoluţia dramaturgică a lui Shakespeare, această teribilă înnoire şi provocare a tulburat adânc minţile şi mâna de lucru a semenilor noştri. Gândiţi-vă doar, cât rău au făcut satanicele locomotive care au tulburat profund şi iremediabil liniştea de sihăstrie a ţării Moldovei şi a întregii Grădini a Maicii Domnului.
Pomenim doar în trecere faimoasa Revoluţie de Catifea, operă a croitorilor evrei din Praga. Revoluţia informatică, cea mai recentă operă malefică a marelui complot iudeo-masonic, otrăveşte sufletele şi minţile poporului bombardându-l cu kilobiţi, gigabiţi şi cernobiţi.
Nu trebuie să uităm niciodată că la baza tuturor revoluţiilor puse la cale de iudeo-masonerie stă prima lor izbândă: MIŞCAREA DE REVOLUŢIE A PĂMÂNTULUI.



[1] http://www.youtube.com/watch?v=41-IaQwVGlA, Părintele Amfilohie Brânză demască masoneria. Partea a III-a.
[2] Emeritul profesor şi ideiolog A.C. Cuza, Paulescu (inventatorul insulinei şi promotorul unor metode ştiinţifice de combatere a conspiratorilor, Corneliu Vadim Tudor, Ghe. Funar etc.

Comentarii

  1. degeaba luati in desert cele sfinte si pe cei sfinti... domnul e sus, vede si rasplateste fiecaruia..
    Justin

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai macar el vede, si tot nu e degeaba. Si daca mai si rasplateste, atunci chiar merita munca.

      Ștergere
  2. a taxa derapajele antisemite si pline de ura ale unui cleric nu are nimic de+a face cu cele sfinte.

    RăspundețiȘtergere
  3. M-ati impresionat profund cu acest pamflet. observ ca sunteti un site tot mai serios si cu oameni de mare talent si spirit critic.
    aveti fidelitatea mea de cititor

    RăspundețiȘtergere
  4. A uitat parintele sa specifice ca Iisus era evreu, deci mason, deci a facut din crestinism o revolutie iudeo-masonica. Deci, domn parinte, il serveste tocmai pe dracu :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. tocmai de aceea numai ortodoxia romînească este valabilă, restul fiind doar erezii şi conspiraţii.

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii