Treceți la conținutul principal

Dosar clinic: Insuficienţa penală


Dragi cititori ai „Bouvard et Pécuchet” Medical Review, începem dosarul clinic de săptămâna aceasta cu scuzele care vă sunt cuvenite. Din păcate, în ultima perioadă redactorii prestigioasei noastre reviste au putut prea puţin să servească nevoia de informaţii a publicului avid de profilaxie. Epidemiile recente de iudeo-masonită clericală şi infecţiile provocate în ultima vreme de parazitul cunoscut în termeni populari drept “Ciutacul de Antenă” (care se cuibăreşte în această perioadă, pe calea antenelor, în televzoarele oamenilor şi de acolo în capul lor) au solicitat prezenţa efectivă pe teren a redactorilor noştri, activitatea publicistică fiind contramandată temporar.
Prin dosarul clinic de astăzi, nu doar că dorim să suplinim lipsa de activitate ci vrem să tragem şi un semnal de alarmă puternic: Insuficienţa penală se istoricizează pe zi ce trece! Aşadar, ce este insuficienţa penală, cum se tratează, şi cum o putem împiedica să ne afecteze viaţa? Cele mai recente cercetări efectuate în laboratoarele noastre arată că insuficienţa penală este o dereglare psiho-istorică acută, cu caracter epidemic pregnant (asemenea mai tuturor bolilor istorice) care se manifestă prin incapacitatea subiecţilor afectaţi de a-şi recunoaşte vina penală în instanţele de judecată. Boala loveşte cu predilecţie în clasa noastră politică, în binecunoscuţii „mari moguli”, în aşa zişii „băieţi deştepţi”, rata de îmbolnăvire la indivizii care fac afaceri cu statul ridicându-se la uimitorul procent de 99%.

Primul caz de insuficienţă penală, documentat în istoria patriei noastre a fost cel al dictatorului Nicolae Ceauşescu. Aflat în plin proces la Târgovişte, în decembrie 1989, şi asaltat de întrebări nemiloase din partea anchetatorilor, conducătorul suferă de un atac de insuficienţă penală manifestat prin delirul verbal al „Nu rrăspund decât în faţa Marr'i Adunărri Naţionale, acest trribunal este o mascarradă pusă la cale de agenturi'li străini!”. Medicii specializaţi în boli istorice aflaţi la faţa locului, şocaţi de rapiditatea cu care insuficienţa penală se instalase deja în organismul tovarăşei, propun completului de judecată eutanasierea imediată şi fără întârziere a subiecţilor. După cum bine se cunoaşte, sfatul precaut al acestora a fost urmat fără tăgadă.
Din păcate, cu toate măsurile profilactice luate la faţa locului, insuficienţa penală, transmisă fără îndoială generalului Atanasie Stănculescu, s-a răspândit pe plan naţional cu o rapiditate care uimeşte şi astăzi. Fără nicio şansă în faţa necruţătoarei boli, Ion Iliescu, procurorul Voinea (să nu uităm, prezent şi el la procesul Ceauşeştilor) iar nu cu mult mai târziu Sorin Ovidiu Vîntu, Dan Voiculescu, Sorin Blejnar, Alin Trăşculescu sau Adrian Severin, cu toţii au avut de suferit. Având în vedere scara la care s-a desfăşurat acest dezastru, eutanasierea nu a mai putut fi luată în considerare.
Un caz dramatic, desfăşurat în vara anului trecut merită o atenţie specială. Pacientul, un bărbat de numai 62 de ani, cu o carieră politică strălucitoare în urma sa, cu o nevastă prosperă de pe urma afacerilor sale şi o mătuşă săracă lipită care i-a lăsat o avere de 400.000 de dolari, afectat profund de insuficienţa penală, ia neinspirata hotărâre de a-şi trage un glonţ în corzile vocale, pe care într-o criză de delirium tremens (constatat şi la alţi pacienţi), le considera vinovate de incapacitatea de a articula vina penală care-l măcina atât de mult. „Domnule doctor”, ne-a declarat el într-o şedinţă de terapie, „pur şi simplu stăteam în sala de judecată, cu mâinile lipite de bara acuzaţilor şi cu gândul de a mă declara vinovat în faţa instanţei, când am simţit că vorbele mi se opresc în gât. Trebuia să fac ceva!”
În mod similar, un alt pacient de-al nostru, care încă refuză să vadă semnele bolii de care suferă, şi a cărui identitate o păstrăm secretă ne-a declarat: „Bă... tu mă'ţelegi! Jur pă moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva atârnate aicea de retrovizoarea de la Maibach-ul meu! (pacientul ipohondru nici măcar nu a vrut să urce în cabinet, aşa că interview-ul a avut loc în maşina dumnealui n.n.) Eu vreau... mă'nţelegi... vreau să mă declar vinovat! Da' nu pot! Nu pot!” ... Cutremurător!
Ce este şi mai supărător în privinţa insuficienţei penale este că, datorită caracterului ruşinos al bolii, cei loviţi suferă şi din pricina oprobriului public, fiind puşi adesea la stâlpul infamiei de Uniunea Europeană, puţinele mass-media nevândute politic, diferitele ONG-uri, Alina Mungiu-Pippidi, Cristian Tudor Popescu şi alţii asemenea lor, care n-au nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă insuficienţa penală şi nici cât de mult afectează vieţile acestor oropsiţi.
Din acest motiv, Institutul Clinic de Tratament al Afecţiunilor şi Tulburărilor de tip istoric „Bouvard et Pécuchet”, pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la vexaţiunile psihologice la care au fost supuşi aceşti oameni, lansează campania „Un Tiţian pentru Adrian – Ajută-l pe Năstase să-şi refacă pinacoteca!”. Prin aceasta vrem să aducem un zâmbet pe chipul unuia dintre cei mai afectaţi pacienţi ai noştri, executat silit recent de aceeaşi oameni care nu-i înţeleg boala şi nevoit prin urmare să renunţe la câteva dintre tablourile sale atât de preţioase şi importante pentru confortul psihic în aceste momente de cumpănă prin care trece. Rugăm aşadar colecţionarii snobi, hoţii de tablouri, dealer-ii de artă neautorizaţi, sau pe oricine dispus să doneze un Rembrant sau un Tiţian, să ne lase informaţiile de contact pe adresa institutului. Haideţi cu toţii, să încercăm să avem mai multă compasiune şi înţelegere pentru victimele atinse de insuficienţa penală!

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii