Treceți la conținutul principal

Precizare III - Becali a fost respins!



Aducem la cunoştinţa onorabilior noştri cititori următoarele:
Cererea numitului George Becali, zis Gigi, de a deveni membru al Ligii Oamenilor de Cultură Bonţideni a fost respinsă în unanimitate de Consiliul Dirigent al celor 5, reunit într-o video-şedinţă de urgenţă pe data de 9 Octombrie. În pofida ofertei acestuia de a cumpăra  toată Bonţida pentru Ligă şi de a aduce consultanţii săi politici drept arendaşi, iobagi, pe viitoarele domenii ale Ligii; de a cumpăra Castelul Banffy şi de a-l oferi Ligii drept sediu central după finalizarea migăloasei restaurări făcută, bineînţeles, tot din banii săi; în pofida promisiunii de a învăţa în decurs de 2 ani limba maghiară (doar vorbit) şi de a ridica, pe şpese proprii, un bust prozatorului Miklós Bánffy în centrul satului; de a finanţa traducerea, în premieră, în limba română a "Trilogiei transilvane” a aceluiaşi pomenit prozator şi de a sprijini înfiinţarea Fondului de Stipendii  pentru doctoranzii subfinanţaţi şi hăituiţi de spectrul şomeriei; totul în schimbul funcţiei de simplu membru (chiar şi doar corespondent), membrii de bază ai aşezământului bloggeristic din bazinul intrasomeşan au luat înţeleapta hotărâre de a declina oferta prezentată.
Tot pe această cale ţinem să anunţăm că propunerea de privatizare a Ligii prin cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni de către domnul Dan Diaconescu, în schimbul a 32 de saci cu bani (40 milioane de euro, după spusele sale şi ale cărăuşilor care-l însoţeau), rămaşi scoşi din bancă în urma eşecului Oltchim, a fost, de asemenea, respinsă. Dorinţa sa de a schimba numele Ligii Oamenilor de Cultură Bonţideni în Liga Poporului de Cultură Bonţidean fiind considerată inacceptabilă.

Comentarii

  1. Umblă vorba prin sat că Becali vrea să se răzbune, umilit fiind de acest refuz categoric, şi că drept represalii, va cumpăra castelul Banffy pentru el şi-l va sufla tot în aur!

    RăspundețiȘtergere
  2. Surse prezente la faţa locului informează că cetăţenii comunei Bonţida, de toate etniile şi toate vârstele, la auzirea veştii, au ieşit entuziaşti pe străzile satului să sărbătorească verticalitatea organizaţiei locale. Chiar în acest moment, în faţa sediului LOCB, cetele însufleţite ale fiilor satului, scandează viguros "Nu ne vindem liii-ga! Nu ne vindem liii-ga!" şi "Astăzi în Bonţi-da! mâine-n Atlanti-da!". Nu suntem siguri ce vrea să însemne ultimul slogan, dar avem vaga impresie că este de bine. Felicitări LOCB!

    RăspundețiȘtergere
  3. Minune! La propunerea lui G. Becali statuia din centrul comunei a lăcrimat. Liga a rămas însă neînduplecată.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. aceeaşi săteancă15 octombrie 2012, 13:49

      de adăugat: statuia soldatului necunoscut

      Ștergere
    2. nu cumva soldatul nerecunoscut?

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii