Treceți la conținutul principal

Institutul Clinic de Tratament al Afecţiunilor şi Tulburărilor de tip istoric: „Bouvard et Pécuchet”






            La recomandarea domnului Valentin Trifescu, reputat profesionist în tratarea diferitelor afecţiuni, boli şi deficienţe istoriografice, tot mai des întâlnite în rândul româNETului, Liga Oamenilor de Cultură Bonţideni a hotărât, în unanimitate, înfiinţarea primului Institut Clinic de Tratament al Afecţiunilor şi Tulburărilor de tip istoric: Institutul Clinic „Bouvard et Pécuchet”. Prin acest aşezământ medical, ce aminteşte de lăudabilele iniţiative private ale secolelor trecute, căutăm să contribuim cu modestele noastre forţe la însănătoşirea societăţii româneşti. Institutul vizează profilactica, igienizarea şi terapia conţinutului istoric al lumii ideilor din România de azi şi de mâine,  care zace sub egida „Insano mentis in corpore sano
            Românii sunt excesiv de preocupaţi de SIDA. Noi considerăm că sunt boli mult mai grave (şi domnul Francesco Goya, suntem siguri, e de acord cu noi)... boli de spirit, boli de minte, boli de suflet şi inimă. Boli ce afectează sistemul nervos al fiinţei naţionale, boli extrem de contagioase, care se răspândesc cu o rapiditate înfiorătoare.

Doamnelor şi domnilor, câţi dintre noi ar trece cu bine un control de rutină al obsesiilor, al ideologiilor şi al afecţiunilor care, uitaţi, stimaţilor, aduc medicina, istoria şi tratamentul împreună? De ce să nu încercăm să ne rezolvăm problemele, când vedem zilnic în jurul nostru, la serviciu, pe stradă şi mai ales pe sticlă, cum o banală utecită netratată corespunzător şi la timp poate sfârşi într-o tragică comă bolşevică?
Aşadar:
- Sunteţi alergici la presa scrisă?
- Suferiţi de certitudine bubonică?
- Nu cunoaşteţi/distingeţi mai mult de trei culori pe lume?
- Copiii dumneavoastră scrijelesc statuile lui Liviu Rebreanu din oraşele ţării?
- Bunica dumneavoastră consideră că hainele roşii nu pot fi spălate niciodată?
- Credeţi că Balzac este cosmonaut?
- Aveţi ameţeli şi senzaţii de vomă când priviţi desfrâul urbanistic botezat „renovare” sau „termopanizare”?
- Cunoaşteţi persoane ce suferă de tulburare de personalitate istorică? Ş.a.
Noi vă ajutăm! Noi vă tratăm! Noi vă oferim:
-         paturi confortabile înconjurate de rafturi cu cărţi
-         traduceri din presa străină pentru monogloţi
-         infrastructură IT care permite conversaţii virtuale cu Toma D’Aquino, Erasmus, Puşkin, Karl Popper, Badea Cârţan, Simon Bolivar, Karl Marx, şi mulţi alţii.
-         prişniţe cu snoave populare
-         picături cu bun gust în concentraţie ridicată (92%) pentru tratarea ochilor şi urechilor.
-         tratament cu pietre filosofale
-         ceaiuri cu cătină, coada şoricelului, limba turnătorului şi muguri de brad defrişat pentru cei cu laringită şi amigdalită cauzată de practicarea excesivă a „datului în gât”
-         băi de mulţime vidă
-    dializă cu spirit critic
-     şedinţe de liposucţie a ideilor preconcepute etc.
Pentru cei interesaţi, ţinem să vă anunţăm că în viitorul apropiat, oricât de incert pare el acum, vom pune la dispoziţie un interviu cu coordonatorul acestui proiect, din dorinţa de a afla cât mai multe detalii. De asemenea, cititorii noştri fideli, precum şi cei roşi ocazional de curiozitate, vor afla sporadic, din paginile blogului, despre diferite afecţiuni, epidemii, cazuri clinice spectaculoase şi multe alte lucruri fascinante din lumea terapiei istorice. Staţi prin preajmă!




Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii