Treceți la conținutul principal

Să tragem Vântul Schimbării!


Această primăvară curajoasă ca fata de la oraş mutată la ţară, a adus umilului aşezământ cultural din bazinul Someşan, un puternic aflux de noi membrii şi simpatizanţi. Pionerilor care au împlântat primul stilou – pe post de ţăruş – în glia mănoasă a Bonţidei punând bazele comunităţii culturale bonţidene, unitară şi indivizibilă, li s-au alăturat hoarde de cărturari ademeniţi de mirajul Clujului pluralist. Astfe că în data de 1 Aprilie 2012, într-o duminică instabilă şi confuză, a avut loc cel de-al 26-lea Congres Extraordinar al Ligii Oamenilor de Cultură Bonţideni menit să facă loc în structuri noilor membrii care au trecut cu arme şi bagaje în tabăra noastră, dornici să construiască o platformă culturală mai bună şi mai corectă, şi mai ales dornici să-şi negocieze funcţiile în cadrul Ligii. Nucleul dur al Ligii, compus din cei doi co-preşedinţi fondatori – Scribul Someşan şi Bonţideanul Jazzofil – reunit la ceas de taină, a luat aminte de noile schimbări şi a vegheat cu înţelepciune ca rezultatul alegerilor organizate în cadrul congresului să consfinţească în unanimitate actuala conducere.
O propunere interesantă a venit dinspre aripa reformistă organizată în jurul entuziastului Felix V., pe care, însă, Secretarul General al Ligii şi proprietar de iure şi de facto al Casei Poporului Cărturar, a avut înţelepciunea s-o catalogheze rapid drept: liberal-dogmatică, şi s-o expedieze rapid la recycle bin. Propunerea viza organizarea în cadrul Ligii a primului partid de stânga de pe malul drept al Someşului, întitulat: Partidul Stânga Someşană. Propunerea a rămas subdezvoltată urmând ca în alte contexte să fie dezbătută.
O altă propunere ingenioasă a venit din partea noului membru, B. V., deocamdată inactiv în spaţiul virtual al Ligii, dar extrem de vocal şi energic în şedinţe. Animat de idealuri ezoterice şi conspirative, proaspătul membru propunea, plin de subînţelesuri, înfiinţarea primei Loje Musonice din România, bineînţeles, ca extensie ezoterico-mistică a Ligii. „Să tragem Vântul Schimbării!”, acesta era principiul şi sloganul de bază al proiectului, dublat cu ingeniozitate de mesajul ce urma să stea şi la temelia siglei şi simbolisticii lojei: „ Sub Semnul Geamului Deschis!”, subliniind cu înţelepciune condiţia paradoxală a public-intelectualului contemporan care caută să trăiască atent pe creasta valului/vântului, singur sau alături de alţii, şi în acelaşi timp se simte ascuns într-o fortăreaţă asediată, totuşi bine izolată şi căptuşită, şi, totuşi, cu un sistem de ventilaţie simplu, accesibil, ba chiar tradiţional. Proiectul său a fost completat de o bibliografie stufoasă din care a citit răzleţ câteva fraze pline de patos, mister şi incoerenţă. Menţionez câteva titluri care au stârnit curiozitatea membrilor: „La Răscruce de Vânturi”, „Pentru cine trag Vânturile”, „Pe Aripile Vântului”, „Pentru cine bat Vânturile, Mitică?” ş.a. Dacă la început ideea de Lojă Musonică a stârnit nedumeriri, principiile expuse şi mai ales bibliografia oferită spre consultare a clarificat fără tăgadă opţiunea pentru metafora musonului. Preluând modelul paşoptiştilor şi al marilor oameni de cultură şi politică din vremurile descinderii modernităţii în spaţiul autohton, această Lojă ar urma să continue peste veacuri munca membrilor lojilor de altă dată. Însă opţiunea liderilor pentru claritate, vigoare şi combaterea paranoiei conspiraţioniste, a generat refuzul de care s-a ciocnit frontal această îndrăzneaţa propunere.
Cea mai de seamă hotărâre a acestui extraordinar congres a fost următoarea:
din dorinţa de a sublinia cât mai vehement universalismul şi internaţionalismul Ligii, Secretarul General şi Preşedinta Comisiei pentru Importat-Exportat Concepte şi Bibliografie, dna. I.M.C, au hotărât să cutreiere pentru o vreme meleagurile bătrânului continent, căutând să creeze celule de lucru în câteva din marile centre universitare. Deşi, în euforia petrecerii de Revelion se decretase anul 2012 ca fiind: „Anul Prieteniei Seculare: Româno-Maghiaro-Ţigăneşti din spaţiul Carpato-Someşano-Partiumic”, situaţia s-a schimbat, 2012 fiind decretat oficial drept „Anul Universalismului Bonţidean”, exportarea mesajului multicultural bonţidean fiind tema de bază a oricăror dialoguri internaţionale. Astfel că pe perioada absenţei de la centru a unuia dintre lideri, portofoliul executivului a fost preluat de noul membru B.V., independent până de curând,de la care aşteptăm, în primul rând, o bună administrare a sediului, a fondurilor, şi iniţiative cât mai apropiate de spiritul viu ce animă aşezământul nostru, deşi în puţinul timp pe care îl are la dispoziţie nu ne aşteptăm să facă minuni, cunoscută fiind dificultatea de a struni baronii din filialele Ligii.

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Comentarii