Treceți la conținutul principal

Limba noastră -i o comoară, pe alocuri înfundată...


Un material pe care l-am citit recent pe blogul Maghiaromânia mi-a dat o bună temă de reflecţie pe care, generos cum trebuie să fie orice bonţidean responsabil, v-o propun şi vouă. Vom păşi discret, cu inocenţă şi ironie, în lumea atât de dragă şi comodă a generalizărilor: nu e bizar că de multe ori mare parte dintre persoanele revoltate de ideea că maghiarii vorbesc limba maghiară în România, sau nu vorbesc bine limba oficială română, sunt angrenate într-un amplu şi făţiş conflict cu gramatica limbii române? Cei care erau terorizaţi de şcoală, de desele ore de "limba şi literatura română", la care se adăugau orele de gramatică pe care le îndurau cu stoicism, fără a se lăsa molipsiţi prea tare de cele predate, clamează zgomotos şi plini de patimă obligaţia învăţării limbii române. Dacă luăm la puricat catalogul găsim nu numai corigenţe şi note mici, ci şi numeroase absenţe de la orele de limba română, atât de vitală pentru păstrarea fiinţei neamului.

Corigentul şi chiulangiul exasperat de teze, comentarii şi reguli gramaticale, se maturizează şi devine un cetăţean responsabil şi adânc preocupat de problema identităţii naţionale prinsă în corzile multiculturalismului şi multilingvismului, nu? Nu e în stare, adesea, să vorbească coerent şi corect limba pe care o apără cu dârzenie, nu-şi poate educa odraslele, dar când vine vorba de alţii e vehement. Intransigent. De parcă cineva poate învăţa cu forţa o limbă... mai ales când acest proces e atât de politizat.
Se vede treaba că deceniile de pedagogie şi persuasiune romantic-patriotică au dat ceva roade şi nu doar în rândul "maselor populare" purtătoare ale unei nealterate conştiinţe de neam. Chiar şi dintre cei cu verbul la zi cu norma gramaticală se desprind înalte conştiinţe forjate la focul încins al ideologiilor mântuitoare şi vigilente.
Aşadar, fideli şi aventurieri cititori, cum vă pare această înaltă preocupare pentru situaţia gravă a limbii naţionale, în rândul multora care o stâlcesc şi molestează plini de seninătate, cu fiecare deschidere de gură?

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii