Treceți la conținutul principal

Buzăul –Gubernia siberiană - de Jan Manta, profesor în mediul rural



Buzăul – Piatra de încercare a noului govern
- Ne cerem scuze, noi buzoienii, pentru deranjul provocat intempestiv echipei administrative naţionale, proaspăt unse. Nu ne-am aşteptat, ca într-o lună de făurar, a unei ierni derulate blând până acum, să atragem cu atâta lăcomie imense cantităţi de apă aflată într-o altă stare de agregare decât cea de la chiuvetă, văduvind numeroase staţiuni montane europene de un produs la mare căutare, în orice sezon.Teroarea albă de la Buzău a înlocuit pe moment terorile de alte culori şi a captat, pe bună dreptate atenţia şi compasiunea multor conaţionali.
Mii de buzoieni din zonele în care vântul nebun şi cu origini binecunoscute se buluceşte spre Câmpia Română, neputând lua strâns curba carpatică, stau într-o sinistră, albă aşteptare. A cui, a ce? Răspunsul acestei întrebări diferă de la Om la Cetăţean, reprezentanţii categoriilor bine definite şi total diferite în momentele în care viaţa te examinează cu exigenţă.
Mulţi, foarte mulţi oameni sunt la Buzău. Dar şi, ceva, cetăţeni. Primii sunt aceia asupra cărora se abate avalanşa îngrijorărilor noastre acum, cei aflaţi sub munţi de zăpadă, în frig, înfometaţi, cu teama de a nu-şi fi spus tare ultima dorinţă. Aceştia, atunci când reuşesc să scarmene zăpada de la geam şi să iasă prin tunele săpate spre lumina de afară, se închină senin şi mulţumesc frumos lui Dumnezeu pentru tot darul cel de sus. Nici urmă de ranchiună pe chipul lor. Îşi reîncep cu sârg vieţuirea moştenită şi adânc încrustată în tiparul fiinţei lor. Ei,oamenii vii din satele buzoiene muribunde nu stiu că pun la grea încercare o echipă nouă, de aprigi şi tineri guvernanţi. Cred că le-ar cere, jenaţi şi cu smerită aplecare, iertare.
Această desfăşurare în forţă a vremii pe tărâm buzoian devine, cu adevărat o mare problemă, doar atunci când este un continuu subiect de dezbateri mediatice între CETĂŢENI. Unii cu funcţii, altii pe cale de a le dobândi. Dialogurile lor sunt dispute oarbe, reproşuri schimbate politicos. Zăpada capătă culoare.Vinovaţii ies la iveală. Cauzele dau soluţii. Contractele cu firmele de deszăpezire se desfac şi se refac doar pe timp de iarnă. Cetăţenii se profesionalizează. Invocă drepturi, legi şi ordonanţe. Se strâng comandamentele de criză, în vreme ce, în anul civilizaţiei 2012, sunt oameni care nu pot ieşi de sub zăpadă. Nu ar fi o suprafaţă de neacoperit cu mijloacele de care dispunem. Dar, trebuie să mai aşteptăm pentru că nu s-au terminat analizele cetaţeneşti ori, lipseşte strategia naţională.
În vreme ce “adevăraţii cetăţeni” stau cu ochii pe noul guvern, aşteptându-l la cotitura arcului carpat, oamenii zăpezilor vorbesc cu Dumnezeu.
Un buzoian ingrijorat


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii