Treceți la conținutul principal

Facebook story (2)


           
     
       Pasul următor în desăvârșirea profilului de facebook este „send friend request”. Cercul de prieteni foarte atent selecționat participă și el la conturarea personalității subiectului. Ecaterina Olteanu știe prea bine că postarea de prea multe fotografii cu propria persoană poate fi interpretat ca egocentrism, egolatrie și alte trăsături nefaste. O fi ea „single”, dar are un anturaj pe care îl frecventează, fie și virtual. Cererile de prieteni și, reciproc, invitațiile au decurs firesc și cu mare debit. Foști colegi de liceu, persoane cu care face cunoștință în cafenele, oameni cu care dă mâna pe stradă, colocatarii de bloc, administratorul scărilor A, B și C, buni și foarte buni prieteni, amici de pahar, niște chipuri umbrite din discoteca de la miezul nopții... Toți s-au reunit în numele prieteniei pe facebook.
             Florica Manole a luat premiul II în fiecare an din clasa a IX-a până într-a XII-a. Ea are un profil de facebook precoce, înregimentat încă din 2009. A urmărit activă viața predestinată a tuturor foștilor săi colegi de liceu și a trimis cereri de prietenie la fel de conștiincioasă ca în timpul orelor de la școală. Prin intermediul ei, Ecaterina Olteanu și-a recăpătat prietenii și marile iubiri din liceu. Acum sunt toți adunați în căsuța „friends” și se simt bine împreună. Capacitățile intelectuale ale Floricăi s-au menținut până la această vârstă incertă, dar matură. Trăsătura din urmă se poate observa din profilul său de facebook: imagini îngrijite cu propria garsonieră la fel de îngrijită, cu aspect de apartament cu trei camere; comentariile adăugate acestor poze, pline de semnificații adânci, pătrunzătoare, de o profunzime bulversantă; dialogurile alăturate fotografiilor cu alți indivizi – intervențiile ei sunt prompte, bine formulate în neologisme și expresii în limba engleză pe care o cunoaște cu aproximație și dibăcie; comentariile asupra pozelor prietenilor surprind cu intuiție de geniu detalii nebănuite din imaginile respectivilor; citatele care însoțesc portretele unor compozitori și scriitori celebri dau de gândit tuturor prin gradul ridicat de abstracțiune; statusurile ei au zeci de like-uri și suscită comentariile celorlalți care, subit, nu mai sunt infernul. Evenimentele culturale la care dă „join” și pe care le sharuiește confirmă profilul unei femei însetate de cultură și mare consumatoare de piese de teatru, concerte și lansări de carte. De aceea, fotografia sa de la masa de scris, alături de o carte de cel puțin 300 de pagini nu mai surprinde pe mine și stârnește respectul celorlalți foști colegi de liceu.
            Cu toate aceste abilități intelectuale incontestabile, Florica Manole are și ea statusul „single”, deși nu a renunțat să își aștepte încă marea iubire, după ce a eșuat într-o altă mare iubire (profilul său de facebook nu mai dezvăluie nimic de această dezamăgire amoroasă, pozele indiscrete și dureroase au dispărut sub un singur click „delete”). Dar, din albumele Floricăi, ne dăm seama că viața este frumoasă. Familia îi este alături, își permite să facă cumpărături la mall, mănâncă la restaurant, iese cu prietenele în baruri, are o viață de noapte activă, la fel cum o are și dimineața, la prânz și seara. Micul dejun este consistent în proteine, după cum bine putem observa din imaginile postate de ea. Ca să nu mai lungim vorba (poate pe unii nu îi interesează ce mănâncă Florica Manole dimineața, la prânz și seara), alimentația ei este foarte sănătoasă, la fel cum ește și propria persoană.
               Căci, așa cum spune următorul nostru personaj, Nailui Ucselubrăb, dragoastea trece prin stomac. Dacă acest sentiment miraculos își face traseul prin stomac, cu atât mai mult mâncarea Floricăi Manole are aceeași traiectorie derizorie. Că tot am ajuns la Nailui Ucselubrăb, să îi privim pentru o clipă profilul. În fundal, o scenă dintr-un film care vizitatorilor li se pare cunoscut, dar nimeni nu îi știe titlul. În partea din stânga apare un chip cu o mască ritualică, semn că omul nostru are o perspectivă ezoterică asupra lumii, fumează opium și ia în derâdere universul facebookesc. Complet detașat de marea miză și potență a facebook-ului, Nailui Ucselubrăb dă dovadă de un excesiv simț al umorului. Această trăsătură distinctivă se poate lesne desprinde din numeroasele bancuri sharuite împreună cu semnele sugestiv calitative :) :)) :))))))))) și uneori cuvintele în formele ce urmează: „haha”, „ha!”, „hihihi”.
               Această atitudine sfidătoare prin postarea de glume și bancuri a stârnit o conversație privată descoperită în folderul „messages” între fostele sale colege de liceu, Florica Manole și Luminița Oprea.

Florica Manole           servus ce mai fci
                                   faci                                                                      4.19 p.m.
Luminița Oprea          bine tu                                                                4.23 p.m.
Florica Manole           la munci
                                   l.am gasit pe Iulica pe facebuci                           4.23 p.m.
Luminița Oprea         da!!!!!la fel de mistocar a ramas                          4.24 p.m.
Florica Manole           mie mi se pre cam plin de el
                                   isi bate joc
                                   ma
                                scoate din sarite e agresiv                                         4.26 p.m.
Luminița Oprea    hahah sa stii ca ai dreptate nu m am gandit la asta    4.28 p.m.
Florica Manole      dar e single poate te intere :))))                                  4.29. p.m.
Luminița Oprea        fata, sunt maritata!
                            inplus, pare obsedat de măști și astrologie :)               4.29. p.m.
Florica Manole          scuze tre sa ies amu
                                  s.a term pauza
                                  pup                                                                           4.35 p.m.
Luminița Oprea         pup si eu m ai vbim
                                vezi că e si cati pe facebuci                                      4.36. p.m.

               În acest timp, Nailui Ucselubrăb, la biroul său din pal, sughiță inocent, fără suspiciuni, uitându-se fix la sigla de pe peretele din fața sa „GEMPAC, getting people together . Together we are stronger”, ca și cum firma asta l-ar salva nu numai de la șomerie, ci și de la vicisitudinile unui sughiț prelungit. Pentru că acum nu trebuie să răspundă clienților, are timp să intre puțin pe facebook, așa, fără motiv. Se uită „peste gard” la vecina și observă o masă îmbelșugată alături de mulți prieteni derutați de bliț și alcool. Dă un like din respect și de foame și cade într-o reverie culinară cu puternice accente filozofice în legătură cu conceptul de prietenie. Ce mai înseamnă acum un prieten? Cât mai durează o prietenie în societatea asta materialistă? Nu e oare prietenia o iluzie? Nu suntem, până la urmă, mereu singuri? Sughițul se oprește, odată cu introspecțiile, cu mesajele fostelor colege de liceu, cu pauza de masă a Floricăi Manole și cu primul client nemulțumit care sună la relații cu clienții și îl trezește pe Nailui Ucselubrăb la realitatea imediată. Aaa, să nu uite! O să posteze și el niște poze de sâmbăta trecută, când s-a plimbat cu bicicleta, alături de Ioana. Apusul de soare a luminat atât de artistic roata din față a mountainbike-ului, de parcă era o configurație astrală, proiectându-și umbra pe pământ.
               Dar să îl lăsăm pe Nailui Ucselubrăb să răspundă politicos și cu răbdare clientului nemulțumit. Printre prietenii Ecaterinei Olteanu, cel care iese în evidență prin poza centrală și prezența vie în spațiul virtual este Teo Stănescu, poetul. De unde știm că e poet? Păi, cine ar putea să își pună la profil cartea sa recent publicată „Stigmatele iubirii și alte baliverne”? Ecaterina l-a cunoscut chiar cu ocazia lansării acestui volum, i-a cerut autograf, au stat puțin mai mult de vorbă, apoi au băut câteva beri și atât. Protagonista noastră și-a dat seama imediat de personalitatea complexă a poetului, după contradicțiile commenturilor lui și aluziile pline de substanța plăcerii pe care le invocă cu zelul unui ortodox practicant.
               Spirit neconvențional, Teo Stănescu intră în polemici pe teme din cele mai diverse, dând dovadă de cultură generală și temeinice cunoștințe de literatură și teorie literară, politologie, fotbal, civilizația mayașă, astronomie, marxism și deconstructivism. Fotografiile sale cu barbă de trei zile stârnesc comentarii picante la care răspunde cu dezinvoltură de poet, firește. Versurile pe care le sharuiește nu sunt numai autocitări, el notează și din alți poeți contemporani, ceea ce denotă generozitate și deschidere culturală. Așa cum îl consideră și Ecaterina Olteanu, noul ei prieten poet este „open minded”, un chipeș cu părul ciufulit, rebel din naștere, cu potențial de geniu în vârful peniței, cu cămăși în carouri, cu mult maro și kaki, culori distribuite armonios pe toate hainele lui doar aparent neglijente. Fumul de țigară îl cuprinde într-o ceață care le face pe privitoarele pozelor sale să îl creadă mereu pe o scenă de teatru, în plin mister. El este un bărbat numai bun de descoperit și de lăsat să te descopere, spun mesajele private ale prietenelor lui de pe facebook.
               Ceainicul țiuie pe aragaz de câteva minute, Ecaterina Olteanu l-a neglijat, acaparată de profilurile prietenilor lui Teo Stănescu. Va mai merge acolo, și-a zis, la fiecare lansare de carte, la fiecare expoziție. „Acolo” este barul în care l-a cunoscut pe poet și unde a avut loc lansarea de carte. Sare sprintenă de pe scaunul confortabil și, dintr-o piruetă, ajunge la nerăbdătorul ceai. În seara asta va citi câteva versuri înainte de culcare. Ar trebui să își facă un obicei din asta, lirismul face bine la vise. S-ar putea întâlni cu feți frumoși și inorogi, ar putea trăi o poveste de dragoste, una din variantele poeziilor lui Teo Stănescu. 

Va urma. În care se vor chestiona teme escatologice precum „există viață după facebook?”

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii