Treceți la conținutul principal

Facebook story (1)


Edit profile
Ecaterina Olteanu
********
Profile photo
Create album
About
Curent city Gherla

 


Basic Information
Birth Date 23 June
Birth Year
Gender Female
Relationship Status Single
Add religious view ortodox




Cu fiecare secundă, profilul prinde conturul unei femei cochete, cu dinți albi colgatizați, ruj de rubin de la Yves Rocher (investiție personală majoră și gaură în bugetul lunar), decolteu răsfățat de un medalion roșu, asortat cu rujul, bluza, culoarea părului și, doamne ferește, nu și culoarea ochilor. Rimelul transparent lungește genele de pisicuță obraznică și îi face un portret la fel de transparent ca o perdea de mătase aproape naturală, model găsit cu greu la un magazin second hand din cartier, cu promoție 50%. Sprâncenele sunt, firește, de un castaniu închis, în aceeași logică a asortării, foarte pronunțate și sigure pe ele, așa cum este și caracterul posesoarei. Nasul borcănat sugerează finețea mirosului, trăsătură specific și agasant feminină. Din părul atent ciufulit ies doi cerceluși stridenți și mari de culoarea vișinei putrede, culoarea favorită, așa cum bine trebuie să intuiască posibilului bărbat vizitator al profilului facebook (pentru asta trebuie să dați „accept” la „Birthdays request”).
Fotografia încadrează aproape perfect (grupul țintă masculin nu mai crede de mult în perfecțiune, nu trebuie să ne amăgim singure) chipul unei femei fără vârstă, transparentă, după cum am mai spus, ca propriul rimel. Ochii zâmbitori, ademenitori, conturați cu creionul negru îi pune în evidență căpruiul unic în coloritul și distribuirea lui pe întinderea pustie a globului ocular.
Accentul cade asupra zâmbetului arcuit pe toată suprafața chipului. Printre bine distribuite componente ale feței (sprâncene, nas, gură, ochi) protejate de cosmetice naturale, două degete ascuțite intervin jucăușe pe lângă bărbie. Eleganță, feminitate, cochetărie – așa ar trebui să interpreteze orice bărbat privitor al profilului Ecaterinei Olteanu cu statusul „singel”. În poza de profil a încăput doar chipul ei, nu că ar avea capul prea mare pentru încadrarea aparatului Sony DSC-W 710, ci pentru că așa a dorit posesoarea profilului de facebook: navigatorii trebuie să o cunoască îndeaproape, ochii sunt oglinda sufletului (o altă interpretare pe care trebuie să o dea privitorii subtilului profil al Ecaterinei Olteanu), iar corpul (partea fizică și trecătoare dintr-un om) nu este important când faci cunoștință cu o femeie matură.
Dar cine sunt eu să o judec? Fiecare postează ce poze vrea pe facebook.
Aș mai avea de postat un mic comment. Autorul fotografiei este însuși personajul (fotografiei), aveam, așadar, de-a face cu un autoportret sau, în termeni mai familiari cititorului, cu o narațiune homodiegetică, unde autorul este naratorul și personajul narațiunii, o reprezentare subiectivă a propriei imagini. Narațiunea la persoana întâi, așa cum ne-au învățat mulți maeștri neposesori de conturi facebook, de la Serge Dubrovsky încoace, alunecă în autoficțiune. Dar cine suntem noi să încercăm să delimităm realitatea de ficțiunea Ecaterinei Olteanu?
Fotografia de profil este cea mai importantă pentru identitatea virtuală și reală (am convenit să nu separăm planurile). Ea apare când dai like, când comentezi, când sharuiești, când cineva te caută pe facebook. E ca și cum, odată postată, ți se lipește de frunte și rămâi cu ea înfiptă ca o coroană regală atunci când mergi la magazinul de la colț să cumperi pâine, când ajungi la serviciu, când vorbești cu prietenii reali și virtuali. Toată lumea îți știe poza și o asociază cu personalitatea ta. Este și cazul fără excepție al Ecaterinei Olteanu. A stat o oră și 89 de minute să își aleagă această poză făcută de ea însăși în oglinda generoasă a șifonierului, cu o dexteritate de chirurg, astfel încât nimeni să nu își dea seama că ea este fotograful. Pare un portret oarecare, făcut de un prieten intim care îi cunoaște caracterul și a reușit să i-l transpună în format digital.
După selecționarea atentă a fotografiei de profil, la fel de atentă cum sunt selectate boabele de cafea Jacobs pentru consumatorii dependenți de cofeină și de socializare, urmează conspectarea câtorva date personale: număr de telefon, ziua de naștere fără an, orașul în care supraviețuiește, religia și un citat inspirat, dacă este cazul.
Un album cu alte poze este recomandat să se uploadeze imediat după crearea profilului. Vizitatorii sunt doritori să cunoască mai multe despre persoana în cauză și vor da un unlike inconștient în mintea lor dacă nu vor găsi mai multe forme de autoreprezentare ale subiectului. Să nu uităm! Titlul albumului este decisiv dacă vizitatorul are studii superioare – el va căuta întotdeauna indicii lingvistice ale IQ-ului subiectului, pe lângă dovezile vizuale din poze. Scris în engleză, titlul sugerează că subiectul este poliglot; scris în română, că subiectul posedă cunoștințe temeinice de limba română, că are cei șapte ani de școală generală, așa cum se făcea pe vremea noastră, nu acum. De aceea, corectitudinea gramaticală, precizia exprimării și, dacă se poate, subtilitatea limbajului sunt condiții sine qua non ale reușitei în spațiul virtual. Referințele culturale sunt opționale, dar ele vor completa convingător autoportretul ca un frumos buchet de trandafiri vișinii, culoarea preferată a Ecaterinei Olteanu.
Selectarea fotografiilor pentru primul album este anevoioasă și se poate întinde pe durata unei zile întregi de duminică, sfidând emisiunile de la televizor și siesta după masa de prânz. „Just me” e un titlu potrivit pentru o colecție de imagini în care protagonista ni se înfățișează în contexte diverse: 1. floral – lângă o vază de flori; 2. casnic – cu o prăjitură pregătită, evident, de ea însăși, alături de o ceașcă de ceai (ceaiul poate fi de orice fel, bărbaților nu prea le pasă); 3. cu un animăluț de casă (pisică, câine, ceva nu foarte ieșit din comun); 4. o prietenă sau mai multe, sugerând că protagonista este sociabilă.

Va urma. În care se vor dezvălui cercul de prieteni al protagonistei și noi aventuri facebookești.

Comentarii

  1. ai uitat sa scrii cat de importanta e asortarea dintre poza de profil si cea de fundal (mediul eroinei!) si cat efort si timp se investesc in acest detaliu esential. :-)

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii