Treceți la conținutul principal

Facebook story (1)


Edit profile
Ecaterina Olteanu
********
Profile photo
Create album
About
Curent city Gherla

 


Basic Information
Birth Date 23 June
Birth Year
Gender Female
Relationship Status Single
Add religious view ortodox




Cu fiecare secundă, profilul prinde conturul unei femei cochete, cu dinți albi colgatizați, ruj de rubin de la Yves Rocher (investiție personală majoră și gaură în bugetul lunar), decolteu răsfățat de un medalion roșu, asortat cu rujul, bluza, culoarea părului și, doamne ferește, nu și culoarea ochilor. Rimelul transparent lungește genele de pisicuță obraznică și îi face un portret la fel de transparent ca o perdea de mătase aproape naturală, model găsit cu greu la un magazin second hand din cartier, cu promoție 50%. Sprâncenele sunt, firește, de un castaniu închis, în aceeași logică a asortării, foarte pronunțate și sigure pe ele, așa cum este și caracterul posesoarei. Nasul borcănat sugerează finețea mirosului, trăsătură specific și agasant feminină. Din părul atent ciufulit ies doi cerceluși stridenți și mari de culoarea vișinei putrede, culoarea favorită, așa cum bine trebuie să intuiască posibilului bărbat vizitator al profilului facebook (pentru asta trebuie să dați „accept” la „Birthdays request”).
Fotografia încadrează aproape perfect (grupul țintă masculin nu mai crede de mult în perfecțiune, nu trebuie să ne amăgim singure) chipul unei femei fără vârstă, transparentă, după cum am mai spus, ca propriul rimel. Ochii zâmbitori, ademenitori, conturați cu creionul negru îi pune în evidență căpruiul unic în coloritul și distribuirea lui pe întinderea pustie a globului ocular.
Accentul cade asupra zâmbetului arcuit pe toată suprafața chipului. Printre bine distribuite componente ale feței (sprâncene, nas, gură, ochi) protejate de cosmetice naturale, două degete ascuțite intervin jucăușe pe lângă bărbie. Eleganță, feminitate, cochetărie – așa ar trebui să interpreteze orice bărbat privitor al profilului Ecaterinei Olteanu cu statusul „singel”. În poza de profil a încăput doar chipul ei, nu că ar avea capul prea mare pentru încadrarea aparatului Sony DSC-W 710, ci pentru că așa a dorit posesoarea profilului de facebook: navigatorii trebuie să o cunoască îndeaproape, ochii sunt oglinda sufletului (o altă interpretare pe care trebuie să o dea privitorii subtilului profil al Ecaterinei Olteanu), iar corpul (partea fizică și trecătoare dintr-un om) nu este important când faci cunoștință cu o femeie matură.
Dar cine sunt eu să o judec? Fiecare postează ce poze vrea pe facebook.
Aș mai avea de postat un mic comment. Autorul fotografiei este însuși personajul (fotografiei), aveam, așadar, de-a face cu un autoportret sau, în termeni mai familiari cititorului, cu o narațiune homodiegetică, unde autorul este naratorul și personajul narațiunii, o reprezentare subiectivă a propriei imagini. Narațiunea la persoana întâi, așa cum ne-au învățat mulți maeștri neposesori de conturi facebook, de la Serge Dubrovsky încoace, alunecă în autoficțiune. Dar cine suntem noi să încercăm să delimităm realitatea de ficțiunea Ecaterinei Olteanu?
Fotografia de profil este cea mai importantă pentru identitatea virtuală și reală (am convenit să nu separăm planurile). Ea apare când dai like, când comentezi, când sharuiești, când cineva te caută pe facebook. E ca și cum, odată postată, ți se lipește de frunte și rămâi cu ea înfiptă ca o coroană regală atunci când mergi la magazinul de la colț să cumperi pâine, când ajungi la serviciu, când vorbești cu prietenii reali și virtuali. Toată lumea îți știe poza și o asociază cu personalitatea ta. Este și cazul fără excepție al Ecaterinei Olteanu. A stat o oră și 89 de minute să își aleagă această poză făcută de ea însăși în oglinda generoasă a șifonierului, cu o dexteritate de chirurg, astfel încât nimeni să nu își dea seama că ea este fotograful. Pare un portret oarecare, făcut de un prieten intim care îi cunoaște caracterul și a reușit să i-l transpună în format digital.
După selecționarea atentă a fotografiei de profil, la fel de atentă cum sunt selectate boabele de cafea Jacobs pentru consumatorii dependenți de cofeină și de socializare, urmează conspectarea câtorva date personale: număr de telefon, ziua de naștere fără an, orașul în care supraviețuiește, religia și un citat inspirat, dacă este cazul.
Un album cu alte poze este recomandat să se uploadeze imediat după crearea profilului. Vizitatorii sunt doritori să cunoască mai multe despre persoana în cauză și vor da un unlike inconștient în mintea lor dacă nu vor găsi mai multe forme de autoreprezentare ale subiectului. Să nu uităm! Titlul albumului este decisiv dacă vizitatorul are studii superioare – el va căuta întotdeauna indicii lingvistice ale IQ-ului subiectului, pe lângă dovezile vizuale din poze. Scris în engleză, titlul sugerează că subiectul este poliglot; scris în română, că subiectul posedă cunoștințe temeinice de limba română, că are cei șapte ani de școală generală, așa cum se făcea pe vremea noastră, nu acum. De aceea, corectitudinea gramaticală, precizia exprimării și, dacă se poate, subtilitatea limbajului sunt condiții sine qua non ale reușitei în spațiul virtual. Referințele culturale sunt opționale, dar ele vor completa convingător autoportretul ca un frumos buchet de trandafiri vișinii, culoarea preferată a Ecaterinei Olteanu.
Selectarea fotografiilor pentru primul album este anevoioasă și se poate întinde pe durata unei zile întregi de duminică, sfidând emisiunile de la televizor și siesta după masa de prânz. „Just me” e un titlu potrivit pentru o colecție de imagini în care protagonista ni se înfățișează în contexte diverse: 1. floral – lângă o vază de flori; 2. casnic – cu o prăjitură pregătită, evident, de ea însăși, alături de o ceașcă de ceai (ceaiul poate fi de orice fel, bărbaților nu prea le pasă); 3. cu un animăluț de casă (pisică, câine, ceva nu foarte ieșit din comun); 4. o prietenă sau mai multe, sugerând că protagonista este sociabilă.

Va urma. În care se vor dezvălui cercul de prieteni al protagonistei și noi aventuri facebookești.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii