| Biserica romano-catolică din Kárásztelek | 
Am ajuns la Carastelec/Kárásztelek,
 în Sălaj, pe 25 decembrie după o escală de o noapte la Jibou. Porneam 
"pe teren" alături de o bună prietenă care se ocupă de ani de zile cu 
culegerea şi studierea bobonoşagurilor, a poveştilor şi întâmplărilor 
miraculoase care încă mai pot fi întâlnite prin satele Sălajului şi nu 
numai. Era o provocare pentru mine, istoric obişnuit cu altfel de 
materiale de studiu, chiar dacă tematica urmărită în avânturile mele 
cercetătoreşti este aproape aceeaşi: bobonoşaguri, slujbe, blesteme, 
cetanii şi altele legate de activitatea preoţilor în comunităţile 
ţărăneşti. Drumul spre Carastelec/Kárásztelek a 
fost bun deşi e vorba de o comunitate medie şi oarecum izolată. Mi-au 
venit în minte drumeţiile din vară prin preajma Clujului, cu destinaţii 
precum Ţaga, Pălatca sau Sic, când era să-mi îngrop Matizzul prin 
craterele atent cultivate de către administratorii fondurilor destinate 
întreţinerii şi reparării drumurilor judeţene. În cazul de faţă, deşi 
iarnă, n-am fost nevoit să stau cu capul îndoit peste volan şi să 
pândesc încordat spre craterele mai mici pentru a nu-mi hurduca prea 
tare vehicolul. Nici n-am fost nevoit să mă răcoresc neaoş cu nişte 
vorbe de bine către mai marii de la toate nivelele. Până şi uliţele 
satului erau mai primitoare decât drumul de pe malul lacurilor de la 
Ţaga. Dar să gătăm cu drumurile.
          La Carastelec/Kárásztelek am fost întâmpinaţi de domnul primar Faluvégi
 şi de către viceprimarul comunităţii care au avut grijă ca şederea 
noastră de câteva zile să fie cât se poate de plăcută şi confortabilă. 
Oricât de cumpătat şi de sobru m'aş pretinde eu în materie de 
gastronomie şi trai bun, bucatele din care am avut ocazia să mă înfrupt 
la Carastelec/Kárásztelek mi-au relevat încă o dată două aspecte majore:
1.
 cât de sărac este orizontul meu culinar şi cât de simplă/rudimentară 
(totuşi gustoasă) este bucătăria din zona mea de extracţie.
2. cât de complexă şi de variată este bucătăria transilvăneană.
| artă populară | 
          
 Mă simţeam ca Radu Anton Roman (fie iertat) pe lângă ceaunele aburinde 
cu fel de fel de bucate. Dar să ieşim din această zonă profan hedonistă.
 Dincolo de materialele înregistrate, am putut observa că în  Carastelec/Kárásztelek
 trăieşte o comunitate în care identitatea confesională este încă mai 
puternică decât cele etnică şi naţională. E vorba de o comunitate 
catolică în care în ultimii ani au început să-şi facă loc mariajele 
mixte, din varii motive. Populaţia îmbătrâneşte, tineretul îşi caută 
rostul peste hotare, la fel ca în multe alte comunităţi din România, 
trendul demografic este negativ iar posibilitatea contractării unei 
căsătorii în cadrul comunităţii scade. De aceea încep să apară parteneri
 din satele vecine, români ortodocşi/greco- catolici, dar mai ales 
maghiari reformaţi. Pentru o comunitate în care anumite valori 
tradiţionale sunt încă în vigoare, o astfel de căsătorie nu este tocmai o
 bucurie, mai ales când diferenţele confesionale sunt atât de profunde, 
cum este cazul reformaţilor. 
          
 Printre dealurile pe care se cultivă viţa de vie ai cărei struguri sunt
 preschimbaţi în vinul Partium, baciul ungurean - întruchipat în cazul 
de faţă de viceprimarul comunităţii şi de păstorii tocmiţi de acesta - îşi mână turmele de oi, preocupat 
de vinderea caşului şi a celorlalte produse şi total dezinteresat de 
vreun complot împotriva cuiva, baci sau nu. Cât timp scormonitorii după 
resurse neconvenţionale nu amuşinează pe-acolo, setoşi de profit 
necondiţionat, Carastelec/Kárásztelek rămâne o
 comunitate tihnită, îngrijită şi primitoare. Sper că hărţile care 
conţin suprafeţele concesionate pentru explorări şi exploatări de 
resurse naturale nu includ şi această arie, nu de alta, dar o dată cu 
bozgoanele, poveştile, rugile şi blestemele oamenilor, se va pierde şi 
şampania îmbuteliată acolo, investiţie atât de mult aşteptată şi atât de
 binevenită pentru comunitate.
 
 
 
 
 
 
Mulţumim frumos şi vă aşteptăm cu mult drag să reveniţi la noi! Faluvégi Róza
RăspundețiȘtergereo să revenim cu mare plăcere. şi noi vă mulţumim mult pentru tot, pentru bucatele alese şi orele plăcute de taifas.
Ștergereköszönöm sepen!