Duminica la ora 5 - de Edit Szegedi

Ilegalisti clujeni

        Duminică la ora cinci se adună ilegaliştii. Nu, nu este vorba de luptătorii PCR-ului din perioada ilegalităţii (1924-1944) care, odată cu trecerea timpului, se înmulţeau ca drojdia, după principiul: puţini am fost, mulţi am rămas, ci de hipsterii, neofasciştii, extremiştii, eco-anarhiştii domnului Ponta et al.

Ilegaliştii se adună nu în pivniţe, ci în spaţiul public al urbei. Nu se ruşinează de revendicările lor şi nici de identitatea lor de grup. Pentru că, duminică la ora cinci, se adună oameni foarte diferiţi care îşi afişează identitatea. Bannere în limba română şi maghiară, tricolorul, însemne anarhiste, lozinci de toate culorile politice posibile. Oameni de toate vârstele şi condiţiile fizice care fac mult zgomot, dar nu sunt violenţi. Demonstraţia este ca un imens cortegiu de exorcizare.

Demonstranţii nu sunt naivi, manipulaţi sau plătiţi, ci îngrijoraţi. Nu doar, pentru că în apropierea Clujului ar apărea o bombă ecologică de proporţii, ci şi pentru că România riscă să ajungă definitiv o ţară a numănui. Roşia Montană este simbolul unei ţări întregi, în care, după ce politicienii au pupat moaştele nu-ştiu-cui şi se bat cu cărămida-n piept de patrioţi ce sunt, aruncă bucăţi din propria ţară primului venit care plăteşte gras. Roşia Montană este simbolul politicii româneşti care sacrifică tot ce se poate sacrifica pentru un venit dubios şi de scurtă durată.

Roşia Montană este simbolul unei elite politice care nu-şi întelege propria ţară, pentru că este prea complexă, prea în răspăr cu viziunea istoriei naţionale din manualele şcolare.