România ”înapoiată” și refuzul civilizării și prosperității. Despre protestele de la Pungești

Spre Ambulanță

          Știe toată lumea că amărâții din județul Vaslui nu refuză o votcă sau un pahar cinstit de pufoaică; că femeile lor o iau pe coajă constant și că s-au obișnuit cu asta, printre violuri, beții și scatoalce mai trânt câțiva plozi și în rest se uită la Kanal D așteptând ajutoarele sociale; că sunt nespălați, ușor de manipulat, adânciți în superstiții demne de un ev mediu quasi-necunoscut celor mai mulți dintre cei care utilizează această expresie simplistă, pupători de moaște și bisericoși până în măduva oaselor, subnutriți și inculți. Primitivi și multe altele se pot adăuga profilului celor care populează cea mai săracă și înapoiată parte a României. Sunt duși în spate de românii harnici și cinstiți din alte județe, plătitori de impozite preschimbate în ajutoare sociale pentru astfel de paraziți, care mai și votează constant PSD-ul pentru o sticlă de ulei și ceva tărie. Oricâte eforturi s-au făcut n-au putut fi scoși din sărăcie și din starea de înapoiere în care se complac, asta și pentru că așa sunt ei, n-ai ce le face. Nu prea le place să lucreze, preferă bodegile, vând și fură tot ce au la îndemână, numai țiganii fiind mai înrăiți și îndărătnici ca ei. Și bicicliștii.

        Așa că nu e de mirare că n-au înțeles nimic din proiectul de explorare și exploatare a gazelor de șist pitite pe sub hrubele lor de chirpici sau pe sub terenurile unde aceștia practică o agricultură arhaică sau își pasc vitele pentru a scoate un mărunțiș pe care, evident, apoi să-l bea la crâșmele din sat, să-l joace la păcănele sau să plătească vreo amendă pentru încăierările cotidiene. Proiectul menit să scoată România din criza economică și, mai ales din ghearele rușilor, să creeze locuri de muncă și să aducă mult așteptata civilizație (adică drumuri asfaltate, iluminat public, benzinării, palmieri, farmacii și fast-food-uri) pe plaiurile adâncite în sărăcie, corupție și superstiții, ale Vasluiului, s-a ciocnit de opoziția câtorva țărani întărâtați de propaganda unor preoți plătiți de ruși (în acatiste) sau pur și simplu fanatici ai subdezvoltării. Lumina rațiunii răsfirată de farurile buldozerelor chevroniste s-a împotmolit în nămolul de pe cizmele țăranilor pungeșteni și în întunericul din lipsa lor de educație. Păi dacă sunt atât de refractari față de binefacerile civilizației acești țărani încremeniți în spaimele lor ancestrale își merită lipsa de properitate, bolile și impozitele. Dar România trebuie să meargă înainte, să se dezvolte și să ascută lupta pentru independență energetică și banane, așa că nu se poate împiedica într-un ciot, după cum spune un faimos vers al marelui poet. Cu localnicii de acolo nu se poate discuta rațional, cu argumente pentru că, așa cum se știe, sunt primitivi, tributari ai unei mentalități arhaice, încă ne-anihilată și incapabili să înțeleagă argumentele specialiștilor, fie ei din sfera busniss, PR sau chimiști. Plus că e o pierdere de vreme și cum timpul înseamnă bani fiecare zi cheltuită cu discuții inutile ar întârzia afluxul de binefaceri pentru România punând sub semnul întrebării capacitatea acesteia de transformare din capră în „tigru balcanic”. Să nu mai pomenim că s-ar crea un precedent periculos, statul fiind nevoit să lămurească toți opincarii, băutorii de spirt și țăranii din alte zone ale țării pentru fiecare demers asemănător. Păi dacă s-a hotărât o treabă și dacă specialiștii au arătat că e bine, de ce să nu se scoată odată țara asta din criză? De ce să nu se bage curent pe Fiad? Plus că, orice ai face, un costum bun tot prost stă pe unul cu mâna de lucru ieftină, așa că n-are rost să-ți bați prea mult capul cu el când avem de-a face cu interese geo-strategice.

       Și atunci ce faci cu pungașii din Vaslui care se pun de-a curmezișul progresului, mânioși că n-au căpătat ceva mărunțiș de-un deți? Bagi jandarmii să intre în ei ca-n brânză, să-i învețe minte, să știe cum stă treaba cu statul de drept și cum se pășește pe poteca strâmtă a prosperității. Nu e ca și cu protestatarii din București. Cluj sau alte mari orașe, bine îmbrăcați și cu dinții puși. Ăia mai au habar de-o lege, mai fac larmă pe internet. Se filmează și alte cele, pe când păduchioșii ăia din mlaștina vasluiană o să fugă speriați când o să descindă acolo robocopii din jandarmerie apărați de legea de sub fundul albăstrit al prefectului.

         Cam așa apare în ochii multora situația de la Pungești, județul Vaslui, fie că e vorba de politicieni, jurnaliști, analiști și, ce e mai trist, simpli trăitori/contibuabili pe aceste meleaguri. S-a văzut efectul stereotipurilor înșirate mai sus în atitudinea companiei și a autorităților guvernamentale sau locale, caracterizate de un dispreț profund față de „flămânzii” din Vaslui, buni de plătit taxe și de votat. S-a văzut și în atitudinea multora dintre jandarmii trimiși să-i intimideze pă opozanții din Pungești și să păzească utilajele aducătoare de modernitate și prosperitate ale Chevronului, ca nu cumva vreun copil prost hrănit și crescut să scrie „spală-mă” pe ele. Empatia care putea fi descifrată pe chipul câtorva dintre ei (mulți dintre ei fiii unor astfel de oameni periculoși) contrasta cu disprețul afișat de alții, calitatea de sub-oameni atribuită prin variate mijloace acelor oameni, legitimând o intervenție mai apăsată, comparativ cu atitudinea față de cei purtători de sacou sau haine casual. Nu vreau să mă gândesc cum s-ar fi intervenit la porunca dată de beglerbey-ul de Vaslui dacă nu s-ar fi transmis pe televiziunile mainstream. Cam ca la colectivizările din 50. 

         Pe de altă parte, consumul excesiv de prejudecăți și stereotipuri se vede în atitudinea multora dintre cei care „nu se bagă”. Trăim într-o țară de căcat, populată cu prea mulți „vasluieni” cu care nu poți construi nimic și care se lasă cumpărați pe o pungă de făină, care merg prea des la biserică și plătesc prea mulți bani preoților, prin urmare nu numai că nu se poate face mare lucru, dar nici n-are rost să încerci pentru astfel de oameni. Ăștia care nu înțeleg valorile post-materiale și principiile sunt un balast în calea dezvoltării societății autohtone pentru că duc în spate clasa politică și sunt ușor de cumpărat. Așa că n-are rost să „mă bag”, să ies din casă. Iar cei care ies fie sunt niște naivi, fie au ceva interese, fie sunt protestatari de profesie, gata să facă gălăgie pentru orice încurcătură.

         Localnicii din Pungești care s-au pus în calea buldozerelor venite să scurme prin ograda lor arată ridicolul multora dintre înțelepții care ne explică cum stă treaba cu societatea românească, precum și a celor cufundați într-o confortabilă indiferență, fundamentată sau nu, argumentativ. Sunt curios ce opoziție va stârni încercarea, aceleiași companii, de instalare a unei sonde de explorare lângă Mangalia, unde nu mai avem de-a face cu polul sărăciei și a tuturor atributelor fictive sau reale care izvorăsc din aceasta. Cum stăm cu teoriile despre middle-class-ul preocupat de binele societății și implicat? Cei luați peste picior de către cei cu o cultură superioră, înjghebată pe marginea clișeelor ce circulă online și a unor lamentații de crâșme, au dat dovadă de mai mult curaj și implicare decât mulți dintre cei mult mai bine remunerați și informați care au asistat la distrugerile provocate sub ochii lor sau în vecinătatea lor. De la distrugerea unei clădiri de patrimoniu până la înălțarea unui bloc de locuințe la trei metrii de altul, fără respectarea prevederilor legale, sau impunerea de noi taxe aberante. Prin urmare, nu pot decât să-mi exprim admirația pentru atitudinea acestor ”înapoiați” ai societății și speranța că tineretul studios care a invadat urbele universitare în ultimele săptămâni își va face timp și pentru a-și revendica și apăra drepturile. Măcar într-o pauză dintre două discuții adânci despre situația dezastruoasă a societății contemporane și nedreptățile la care sunt supuși.

        Protestele de la Pungești spun multe și despre cât de bine este cunoscută lumea țărănească autohtonă, despre clișeele care țin loc de judecată în mințile bătucite ale multor băștinași informați, fie că sunt în administrație, în Parlament, în platourile de televiziune, în pub-uri sau în fața televizorului, calculatorului. Într-adevăr, se pare că sărăcirea a transformat acei oameni în elemente extrem de periculoase. Pentru reprezentanții unui stat închiriat pe perioadă nedeterminată. Prin urmare, rog SRI-ul să-i monitorizeze atent și să le numere oile.