Treceți la conținutul principal

Ziua Europei la Bonțida


Despre multiculturalism se ştie că este unul dintre principiile fundamentale promovate de către Uniunea Europeană. Pentru unii este o „ideologie” nocivă şi „străină de fiinţa neamului”, pentru alţii, sătui de elucubraţii naţionaliste şi izolaţioniste generatoare de conflicte şi tensiuni, multiculturalismul reprezintă o ideologie binevenită şi oarecum firească pentru un conglomerat de naţiuni, etnii şi religii cum e cazul comunităţii europene. De câţiva ani şi în România se fac eforturi pentru promovarea unei direcţii multiculturaliste, reglarea ceasului local după cel bruxellez fiind prezentat ca un obiectiv major. Totuşi, trebuie menţionat un detaliu extrem de important: până să fie elaborate principiile multiculturalismului în laboratoarele europene de către nişte minţi luminate şi oripilate de excesele defunctului veac, în multe regiuni şi ţări ale îmbătrânitului continent convieţuirea şi schimburile culturale se defăşurau de secole. Printre altele este cazul Transilvaniei unde workshopul multiculturalist a început cu aproximativ un mileniu în urmă prin instalarea saşilor, secuilor şi a maghiarilor (asta după numeroase alte valuri migratoare absorbite în ţesătura populaţiei locale). În timp, în horă au intrat evrei, armeni, rromi, slovaci, ruteni etc. Or fi existat fricţiuni, tensiuni şi conflicte, alternând cu perioadele de tihnă şi variate schimburi, dar spargerea organizată a capetelor a pornit de la jumătatea veacului al XIX-lea când popoarele europene au avut revelaţia identităţii naţionale şi când proiectele naţionale au început să se ciocnească (în cazul Transilvaniei, proiectele naţionale maghiare şi române) tot mai aprig.

Bonţida reprezintă un astfel de sat multietnic şi multiconfesional, români, maghiari şi rromi îngrămădindu-şi zilele, bucuriile şi tristeţile în aceeaşi vatră, de câteva secole (în trecut au locuit şi evrei şi „nemţi” ademeniţi de farmecul bazinului someşan). Bogăţia acestui dialog intercultural, purtat în durată lungă şi la cele mai profunde adâncimi culturale poate fi observată în muzica ţărănească a locului, în portul ţărănesc greu de separat pe criterii etnice fără a recurge la artificializare, în jocul ţărănesc, în bucătăria locului (cu toate transformările şi adaosurile de dată recentă) ş.a. Aşa că, până să vină înaltă poruncă de la poarta bruxelleză cum că oamenii trebuie lămuriţi despre foloasele şi frumuseţea multiculturalismului, spre a se evita utilizarea topoarelor şi a altor unelte gospodăreşti în polemicile identitare acute, bonţidenii rafinau dialogul intercultural până în cele mai umbrite unghere şi detalii, fără a cădea în patima teoretizării. Pe de altă parte, trecând peste această constatare de bun-simţ, un discurs oficial multiculturalist este adecvat şi binevenit pentru societatea autohtonă, după deceniile de maghiarizare sau românizare a trecutului, spaţiului public, educaţiei etc. Şi cu această menţiune ajungem la o o manifestare recentă (ieri, 9 Mai), desfăşurată în Bonţida cu ocazia zilei Europei.
Bucătăria românească şi maghiară, dansurile ţărăneşti şi cultura celor două ţări vecine au constituit subiectul unui concurs între elevii şcolilor din Bonţida şi Răscruci, pornindu-se de la premisa că este mai interesant şi mai util să cunoşti cultura unor ţări vecine, fie şi la un nivel popular, decât să te refugiezi în clişee identitare generatoare de resentimente. Entuziasmul şi bucuria elevilor care au compus cele două echipe implicate în competiţie reprezintă, printre altele, marele câştig al acestui eveniment. Prin dăruirea şi implicarea unor dascăli, dornici să contrabalaseze cât de cât discursul (generalizat) sumbru despre şcoala românească îngropată în subfinanţare, despre elevii tot mai diferiţi faţă de „cei de altădată” (fireşte că sunt diferiţi, la fel ca şi vremurile), despre dascăli superficiali etc., elevii din Bonţida şi Răscruci au avut posibilitatea să-şi cheltuie cu folos rezervele de energie, imaginaţie şi entuziasm. Pentru că dincolo de conţinutul ştiinţific sau cultural al oricărui eveniment, fie că vorbim de o lansare de carte, o conferinţă, o susţinere publică a unei teze de doctorat sau un concurs despre diversitate organizat într-un sat din câmpia Fizeşului, conţinutul culinar este extrem de important pentru invitaţi şi participanţi*, mă văd nevoit să remarc delicioasele plăcinte (româneşti şi ungureşti, deopotrivă) care au pus în grea dilemă papilele gustative ale juraţilor. Ar mai fi multe de spus despre acest eveniment, dar presiunea paginilor nescrise (încă) din teza de doctorat îmi împinge condeiul electronic înspre alte subiecte. Şi ca să încheiem cum se cuvine, în spiritul unui firesc ataşament local, felicităm organizatorii acestui concurs, în primul rând doamnei profesoare Lavinia Buda (profund dedicată cauzei învățătorești), precum şi elevii angrenaţi în competiţie, visători la o Bonţidă „europeană”, cu piste de biciclişti, terenuri de sport, trotuare şi parc.

* Această observație, extrem de pertinentă și de onestă, aparține unui tânăr istoric de artă clujean, fin cunoscător și promotor al transilvanismului, mare consumator și iubitor de muzici țărănești bonțidene.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii