Treceți la conținutul principal

Jurnal de Bonțida III, Cum mi-am petrecut sfârșitul lunii


Când am început să ţin acest jurnal bonţidean, deşi mi-am propus să consemnez constant şi cât se poate de des toate întâmplările remarcabile şi semi-banale din mica aşezare someşană animată de secole de un entuziast dialog intercultural, precum şi numeroasele gînduri, meditaţii şi idei care supraaglomerează hezaşul unui cărturar, nu am luat în calcul eventuala presiune dinspre publicul cititor şi/sau consumator de intimităţi. Aşa că, în ultimele săptămâni, mi-am permis să îmi iau un forţat concediu dintr-ale scrisului, spre a mă îndeletnici cu alte nobile şi previzibile chestiuni. Mai întâi, preţ de zece zile conacul intercultural al Ligii a fost sub ocupaţie germană (datorită vizitei unui contingent de doctoranzi lipscani setoşi să se consubstanţieze cu spiritualitatea şi materialitatea transilvăneană), aşa că am fost nevoit să-mi pun pofta şi condeiul în cui. După care a urmat o prealeneşă celebrare a zilei internaţionale a muncii, apendice la sărbătorile pascale petrecute pe meleaguri extracarpatine (Buzău şi Focşani) unde se mănâncă, se bea şi se discută cel puţin la fel de bine. În tot acest timp Profesorul, secondat de mai tânărul său discipol într-ale demonologiei, filosofiei medievale şi diferitelor forme de utilizăre ale Forţei, Anakin, au vegheat la bunul curs al Someşului şi al timpului, constant copleşiţi de reverii deconstructiviste. Pe de altă parte, în acelaşi interval de timp, însă într-un cu totul alt registru existenţial, încet şi previzibil, producţia agricolă locală face progrese vizibile, în pofida secetei şi pesimismului unanim asumat. Drept urmare, ceapa verde, ridichile şi spanacul sunt pe toate mesele şi marginile de drum european (vizibilitate maximă în zona Apahida-Jucu). Putem concluziona că ţara merge bine şi greu, în multe colţuri, chiar dacă mulţi dintre aleşii neamului, deşi nu sunt pletoşi (unii chiar au aversiune faţă de pletoşi şi toată simbolistica aferentă), se piaptănă întruna.

Dar această grăbită însemnare – în pauza dintre două fragmente de teză de doctorat – a pornit dintr-un alt motiv. Modesta căsuţă poştală (electronică) a Ligii s-a trezit burduşită de mesaje din partea cititorilor care somau şi incitau la scrierea de noi pagini de jurnal. Ca să scutesc cititorii de comentariile eufemistice specifice cronicărimii bonţidene, redau în cele ce urmează câteva fragmente din această corespondenţă:
Mădălina din Ocna Mureş ne spune că: „deschid în fiecare dimineaţă laptopul (la serviciu) cu gândul că voi descoperi noi însemnări diaristice din sânul comunităţii bonţidene, dar nimic. Cafeaua – deşi pun 2-3 plicuri de zahăr în ea – are gustul tot mai amărui, ţigările sunt tot mai înecăcioase şi viaţa fără blog e tot mai lipsită de sens şi profunzime. Vă rog, pe voi cei ce administraţi blogul şi vă smulgeţi din preţiosul timp al muncii ştiinţifice şi/sau agricole spre-a ne desfăta pe noi, cititorii, să continuaţi consemnările diaristice. Să vă dea Bunul Dumnezeu inspiraţie şi poftă de muncă pentru a ne putea ferici în continuare cu minunate rânduri şi însemnări.”
Alin din Braşov: „De la jurnalul lui Julien Green încoace nu am citit ceva mai captivant şi mai plin de învăţăminte precum este acest jurnal de Bonţida. Poate doar Jurnalul unui geniu, semnat de Dali. Aşa că vă rog să vă ţineţi de treabă şi să puneţi tastatura la lucru, mai ales acum că e vremea frumoasă şi puteţi scrie afară, la terasă.”
Sorin O. din Bucureşti: „Din biroul meu încins aflat într-un bloc cu 16 etaje în centrul Capitalei, vă mărturisesc că aştept cu nerăbdare noile însemnări şi meditaţii din cuprinsul jurnalului de Bonţida. Aştept şi un răspuns din partea Profesorului, la epistola pe care i-am trimis-o înainte de sărbătorile pascale.”
Citatele ar putea continua, ar putea fi completate de cele care conţin înjurături sau rânduri patetice, cu miros de asfalt încins, despre traiul idilic şi etno-pastoral din satul românesc nealterat de reţele de canalizare şi electricitate. Dar ne oprim aici cu promisiunea că doleanţele cititorilor vor fi luate în calcul spre a face un jurnal cât mai frumos şi mai popular, precum zicea un cititor inspirat: „N-ar strica să puneţi mai multă acţiune în el. Poate chiar o poveste de dragoste, amantlâcuri, şantaje, împuşcături şi urmăriri cu maşini. Sau, ar fi tare să infiltraţi un securist în asociaţia voastră pentru a da un plus de adrenalină rândurilor pe care le scorniţi în pauzele de lectură”. Aşa vom face!

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii