Treceți la conținutul principal

Dragă domnu` Preşedinte,- Interviu cu Preşedintele filialei buzoiene a LOCB - partea I



Din motive dependente de voinţa şi putinţa mea, am extins intervalul de timp secetos în ale scrisului, motiv pentru care îmi cer, după cum veţi accepta, ori scuze ori demisia din funcţia la care ţin atât de mult şi dezinteresat.
Totuşi, chiar degeaba n-am stat în toată această perioadă de discreţie culturală. Am în vârful peniţei un text, eseu argumentativ cu titlul “ Eu când vreau să scriu, scriu” şi, deasemenea, am acordat un interviu, în numele ligii, unui important ziar din regiunea de sud-est, din care vă voi trimite câteva mostre.
Interviu acordat de preşedintele filialei buzoiene a LOCB unei prestigioase publicaţii din regiunea de sud-est , pe tema “ De la Platon la badea Cârţan pe drumul vinului buzoian”.
Prima şi cea mai interesantă parte :
Rep.- Buna ziua şi mulţumim pentru amabilitatea cu care ne-aţi primit în sediul filialei dvs, un spaţiu dedicat promovării culturii buzoiene prin orice mijloace.
Pres. – Buna ziua, cu plăcere autohtonă şi nedisimulată.
Rep.- Aş începe puţin mai abrupt dialogul nostru matinal, întrebându-vă cum aţi dobândit şefia unei filiale a Ligii oamenilor de cultură bonţideni, o ligă bine cunoscută atât pe plan intern cât şi internaţional, cu un blog profesionist şi cu resurse umane de invidiat, ştiind că nu este uşor să revii într-o funcţie de conducere după o pauză de peste 40 de ani. Ultima mare provocare fiind aceea de comandant de detaşament la pioneri, unde aţi făcut dovada loialităţii şi devotamentului pentru marile valori ale vremii. Nu credem că relaţiile, mai mult decât apropiate, cu liderul de la Bonţida să vă fi propulsat într-o astfel de poziţie. Cu siguranţă, notorietatea dvs literară, potenţialul cultural ori abilităţile manageriale au cântărit în luarea deciziei de a deveni preşedinte.
Pres.- Da şi, totul pe fondul unei modestii care şi pe mine, uneori, mă impresionează.
Rep. – Despre membrii filialei, ce ne puteţi spune? Ştim că aveţi doi sau trei vicepreşedinţi aleşi de dvs pe criterii democratice şi încă vreo câteva mii de membri simpatizanţi, pe care i-aţi grupat în trei categorii după modul în care-şi menţin poziţia sau opoziţia în situaţii de criză: stabili, instabili şi indiferenţi. Vă sunt foarte apropiaţi cei indiferenţi pentru că, aşa cum ne-aţi dezvăluit, te poti baza pe ei în vremuri de restrişte.
Pres. – Da , aveţi dreptate.
Rep.- Sunteţi foarte ataşat de plaiurile natale şi vă înţelegem. Proveniţi dintr-o zonă deosebită, scăldată de apele nepoluate la izvor ale Buzăului, cu o densitate medie de 91 locuitori / km2 atunci când se întorc din Spania, cu o climă temperat continentală de scurtă durată şi multe alte lucruri care ar naşte invidie în orice ugandez patriot. În scrierile dvs faceţi deseori referire la aceste ţinuturi de vis şi comparaţi Buzăul cu marile centre europene. Nu exageraţi puţin?
Pres.- Ba da.
Rep.- Ne-aţi mărturisit că lucraţi la un articol intitulat sugestiv “Eu când vreau să scriu, scriu”, un crez-testament-manifest literar care va apărea în luna iunie pe blogul ligii, în care aţi cuantificat mecanica demersului dvs literar din punctul de vedere al preşedintelui implicat în toate problemele care nu-l privesc. Nu vă este teamă de implicaţii nedorite?
Pres.- Da, când sunt singur în cameră.
Rep.- Stăteam de vorbă cu colegii mei care mai citesc şi altceva decât ziare şi am constatat că pamfletul şi epistola vi se potrivesc cel mai bine. Ne-am dat seama din modul în care vă redactaţi articolele, ele dau imaginea unei corespondenţe lejere între persoane cu simţul umorului dispuse la analize subtile de situaţii şi întâmplări de viaţă.Greşesc?
Pres.- Nu ştiu. Cred totuşi…
Rep.- Înţeleg, nu vreţi să divulgaţi anumite aspecte tehnice care ţin de analiza literară a textelor dvs, totuşi nu putem ascunde un uşor conflict de interese între funcţia pe care o detineţi şi posibilitatea de a publica articole critice la adresa unor apropiaţi, pe blogul ligii. Nu vă mustră conştiinţa?
Pres.- Nu-mi dau seama.
Va continua, cred.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii