Treceți la conținutul principal

Cluj Modern - seara a doua


Cea de-a doua seară a festivalului de muzică contemporană a fost încredinţată în exclusivitate formaţiei clujene Ars Nova. Cu o istorie ce porneşte din anul 1968, acest ansamblu a fost înfiinţat de către compozitorul Cornel Ţăranu, sub a cărui conducere se află şi astăzi. Sub direcţia sa, Ars Nova continuă să fie unul dintre puţinele, din păcate, repere ale muzicii contemporane româneşti. Pentru acest concert au fost incluse în program lucrări de Cornel Ţăranu, George Balint, Horia Şurianu, Adrian Iorgulescu şi Miriam Marbe.

Uşor nu e cântecul (2010), pe versuri de Lucian Blaga, pentru bariton şi ansamblu, a cunoscut aici prima audiţie absolută a acestei lucrări semnată de maestrul Ţăranu. Baritonul Cristian Hodrea a fost cel ce a dat glas la patru poeme ale poetului clujean, tălmăcite muzical într-o manieră specifică compozitorului, în care Cântece nomade reprezintă probabil cel mai celebru antecesor. O utilizare personală a disonanţelor în construcţia liniilor melodice, cât şi o manieră de acompaniament cu trimiteri la compozitori precum Messiaen sau Varese, conferă muzicii lui Cornel Ţăranu un caracter distinct.
Trebuie amintit aici şi sugestivitatea cu care a fost înzestrată relaţiei text-muzică. Următoarea lucrare, ZOOM IN pe o stare de linişte (2008), compusă de George Balint, aduce o concepţie diferită faţă de precedenta, cu punctul de plecare în creaţia compozitorului Ştefan Niculescu. Aici, elementul central este opoziţia Unu-Multiplu, lucrarea dezvoltându-se prin diviziunea treptată a unui fascicul sonor iniţial, asemeni razei de lumină ce trece printr-o prismă. Lucrarea, cu o construcţie tripartită, are un pronunţat caracter liric, expresiv, în ciuda tehnicilor moderne pe care le foloseşte. Probabil cel mai interesant aspect al următoarei lucrări, Ciubume-compozitor Horia Şurianu (2011), este însăşi titlul său, o anagramare a cuvântului buciume. În rest, toate acele arpegii majore repetate cu insistenţă în câteva tonalităţi nu au avut darul de a ridica prea multe întrebări ascultătorului. Cvartetul de coarde nr. 1 (1973) de Adrian Iorgulescu, în interpretarea cvartetului studenţesc Euphonia a reprezentat, pe lângă intenţia lăudabilă a tinerilor studenţi, şi o primă audiţie clujeană a acestei lucrări. Pe lângă mai sus amintita opoziţie Unu-Multiplu, acest cvartet mai propune încă o serie de tehnici inedite, unele de o mare expresivitate, ceea ce nu le împiedică să cunoască uneori momente de epuizare. Ultima lucrare, cantata Preţuitorul de Miriam Marbe (1990), a fost probabil şi cel mai valoros opus al serii. Textul, semnat de soţul autoarei, Paul Aristide, povesteşte drama unui scriitor vizitat de o instanţă superioară (preţuitorul) ce urmează să-i cântărească valoarea operei sale, şi să decidă dacă va fi plătit sau plătitor. Traiectul emoţoinal al scriitorului, de la convorbirea sa cu preţuitorul, la reacţia la aflarea verdictului (urma să fie doar un anonim plătitor) şi până la decizia sa hotărâtă de a-şi depăşi condiţia, este magistral urmărit în plan muzical de către compozitoare. De o deosebită importanţă de dovedesc a fi în acest sens culorile timbrale şi efectele sonore. Lucrarea are concepţie unitară, în care nimic nu poate fi considerat inutil, de prisos.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii