Treceți la conținutul principal

Cairo - Tripoli....Buzău? Primăvară decembristă!


Scriu aceste rânduri tulburat şi ascultând cu mâhnire şi încredere Marşul lui Radetzky. Veţi înţelege pe parcurs de ce această opţiune muzicală. Un calm ciudat a cuprins de ceva vreme filialele LOCB de pe întreg cuprinsul patriei şi nu numai. În cazul unora, calmul şi liniştea ţin de consecvenţă, însă cel puţin în cazul fruntaşei şi zgomotoasei filiale buzoiene această atmosferă de primăvară paşoptistă ridică semne de întrebare. Probabil imaginile de deus otiosus şi deus absconditus ale liderului de la centru au permis structurarea în timp a unor tendinţe revoluţionare, deloc anarhice. Ştiu, preşedintele consiliului director al filialei buzoiene îmi va răspunde ferm că tihna şi calmul ţin de însăşi identitatea buzoiană, însă amintirea recentelor agitaţii şi a activităţii febrile de pe parcursul celor aproape 5 luni de la înfiinţare mă face să cred că teza specificului identitar ţine mai mult de mitologia istorică şi mai puţin de realitatea contemporană. Dacă explicaţia aceasta pică, vocea pastelată a unuia dintre vicepreşedinţi (ştie el care) îmi va spune că de vină e aerul primăvăratic, doar că mie în cazul Buzăului îmi pare că acest aer primăvăratic are ceva profund octombrist (1917).

Devine tot mai clar că la Buzău se pregăteşte ceva. Buzăul se mişcă, iar seriozitatea şi activitatea profund ştiinţifică şi culturală mimată pe parcursul celor 5 luni de funcţionare, seamănă cu seriozitatea şi pretenţia de performanţă a ...ştim noi căror instituţii cu aere universitar academice de pe plaiurile autohtone. Abia acum realizez că toată tevatura cu puciul a fost doar un avertisment, o somaţie, o reamintire discretă a instabilităţii oricărui scaun. Recenta rezoluţie ONU şi intervenţia ulterioară în Libia vin ca o mănuşă peste toate acestea. Dacă retragerea lui Mubarak am privit-o cu un zâmbet ironic, apropierea sfârşitului domniei de 42 de ani a lui Gaddafi (recordul marelui Ştefan era cât pe ce să cadă, să fie vreo legătură, hmmm) mi-a reamintit că o bună parte a României nu e la Porţile Orientului, ci e parte a Orientului, astfel că nu poate fi vorba de un paralelism întâmplător între Buzău şi Tripoli, ci mai degrabă de nişte iţe mai încurcate şi mai subtile. La acestea se adaugă recentele cereri de finanţare a unor deplasări ale preşedintelui filialei buzoiene sub pretextul împărtăşirii crezului bonţiean şi în zone mai puţin irigate.
Drept urmare, recent convocatul Consiliu pe Probleme de Securitate şi Ordine Internă, a hotărât plafonarea la nivelul minim (adică 0 lei/lună) a finanţărilor către filialele din afara bazinului carpatin până la finalizarea inspecţiei, trimiterea unui corp expediţionar în Buzău în vederea supravegherii reorganizării filialei şi suspendarea tradiţionalei vizite pascale (din teama de otrăvire sau smulgere de promisiuni, avansări şi finanţări, în momentele de vulnerabilitate ) până la îndepărtarea oricărui pericol.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii