Treceți la conținutul principal

Cluj Modern - concertul final

Ultima seară a festivalului Cluj Modern a programat un concert vocal-simfonic susţinut de corul şi filarmonica clujeană. Lucrările interpretate au aparţinut compozitorilor Cornel Ţăranu, Pascal Bentoiu, Ciprian Pop şi Zeno Vancea.

Simfonia Memorial (2010), cea mai recentă creaţie simfonică semnată Cornel Ţăranu, este o lucrare monopartită, scrisă în memoria victimelor regimurilor totalitare care au umbrit istoria veacului trecut. Concertl din această seară a reprezentat prima audiţie absolută a lucrării. Sunt dezvoltate aici o serie de tehnici pentru care compozitorul a manifestat o atenţie constantă de-a lungul creaţiei sale, şi cu care a reuşit să-şi contureze un limbaj foarte bine reliefat în componistica românească, limbaj de la care simfonia Memorial nu face excepţie.
În ciuda concepţii dirijorale a lui Nicolae Moldoveanu ce a dat dovada unei profunde înţelegeri a lucrării, interpretarea filarmonicii a părut distantă, neimplicată, lăsând impresia unei muzici duse doar până la jumătatea parcursului ei expresiv (senzaţie pe care am trăit-o şi la ultimul concert în care s-a cântat o lucrarea a acestui compozitor la care am participat). Concertul pentru violoncel şi orchestră op.31 de Pascal Bentoiu (1989), un concert de o virtuozitate deosebită, a beneficiat de o interpretare deosebită a violoncelistului Marin Cazacu. În ciuda caracterului său bine articulat şi a întrebuinţării unor tehnici de scriitură bine alese pentru contextul dat, lucrarea suferă prin lipsa unui tematism care să particularizeze discursul, a unor construcţii care să ofere puncte de sprijin în desfăşurarea lucrării.

După pauză, concertul a fost reluat cu lucrarea tânărului compozitor clujean Ciprian Pop, Patima pământului (2003). Creaţia aceasta relevă un desăvârşit simţ al echilibrului, în virtutea căruia compozitorul îşi dezvoltă ideeile până la ultimele lor consecinţe, intuind inefabilul moment aflat la graniţa dintre epuizare şi exploatare insuficientă. Texturile cu o timbralitate sugestivă, contururile melodice intens cromatizate, momentele de acumulare şi culminaţie încărcate de tensiune au sugerat o lume telurică, cu tenebroase spirite htoniene, a căror prezenţă compozitorul preferă să o învăluie în mister decât să o scoată la lumina zilei. Ultima lucrare a serii a aparţinut compozitorului Zeno Vancea care, în 1941, scrie primul Requiem pe texte liturgice ortodoxe. Creaţia nu a ajuns să depăşească niciodată stadiul de manuscris, fiind meritul unui colectiv de profesori de la "Academia de muzică Gh. Dima" din Cluj de a corecta schiţele şi de a da lucrării o variantă definitivă. Aceasta a fost aşadar cea de-a doua primă audiţie absolută a acestui concert, Requiem-ul lui Zeno Vancea fiind astfel integrat în evoluţia muzicii româneşti cât şi în activitatea concertistică a filarmonicilor. Lucrarea este scriă pentru solişti, cor şi orchestră şi se află în continuarea direcţiilor creaţiei enesciene, dezvoltând un limbaj de factură modală de o incontestabilă sensibilitate.


Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii