Meditaţii buzoiene

Să trăiţi atent!


De ce?

Scriu cu mare grabă şi nelinişte. Neliniştea se datorează lui Ilya Prigogine, iar graba verilor mei vicepreşedinţi. Dacă primul, cu al lui “Sfârşitul certitudinilor”, mi-a clătinat eşafodajul epistemologic, ceilalţi doi mi-au zgândărit gustul competitiei virtuale prin îndemnul “…don’ preşedinte, trezeşte-te că arde blogu’ !”

Cluj Modern - concertul final

Ultima seară a festivalului Cluj Modern a programat un concert vocal-simfonic susţinut de corul şi filarmonica clujeană. Lucrările interpretate au aparţinut compozitorilor Cornel Ţăranu, Pascal Bentoiu, Ciprian Pop şi Zeno Vancea.

Simfonia Memorial (2010), cea mai recentă creaţie simfonică semnată Cornel Ţăranu, este o lucrare monopartită, scrisă în memoria victimelor regimurilor totalitare care au umbrit istoria veacului trecut. Concertl din această seară a reprezentat prima audiţie absolută a lucrării. Sunt dezvoltate aici o serie de tehnici pentru care compozitorul a manifestat o atenţie constantă de-a lungul creaţiei sale, şi cu care a reuşit să-şi contureze un limbaj foarte bine reliefat în componistica românească, limbaj de la care simfonia Memorial nu face excepţie.

Cluj Modern - seara a doua

Cea de-a doua seară a festivalului de muzică contemporană a fost încredinţată în exclusivitate formaţiei clujene Ars Nova. Cu o istorie ce porneşte din anul 1968, acest ansamblu a fost înfiinţat de către compozitorul Cornel Ţăranu, sub a cărui conducere se află şi astăzi. Sub direcţia sa, Ars Nova continuă să fie unul dintre puţinele, din păcate, repere ale muzicii contemporane româneşti. Pentru acest concert au fost incluse în program lucrări de Cornel Ţăranu, George Balint, Horia Şurianu, Adrian Iorgulescu şi Miriam Marbe.

Uşor nu e cântecul (2010), pe versuri de Lucian Blaga, pentru bariton şi ansamblu, a cunoscut aici prima audiţie absolută a acestei lucrări semnată de maestrul Ţăranu. Baritonul Cristian Hodrea a fost cel ce a dat glas la patru poeme ale poetului clujean, tălmăcite muzical într-o manieră specifică compozitorului, în care Cântece nomade reprezintă probabil cel mai celebru antecesor. O utilizare personală a disonanţelor în construcţia liniilor melodice, cât şi o manieră de acompaniament cu trimiteri la compozitori precum Messiaen sau Varese, conferă muzicii lui Cornel Ţăranu un caracter distinct.

Cluj Modern - concertul inaugural

Prima seară din ediţia 2011 a festivalului Cluj Modern a adus pe scena Academiei de Muzică Gheorghe Dima două formaţii instrumentale: ansamblul SeduCânt din Bucureşti, alcătuit din flautista Ana Chifu şi fagotista Maria Chifu şi Ansamblul de Percuţie al conservatorului clujean. În program au fost incluse lucrări de Diana Rotaru, Iulia Cibişescu-Duran, Adrian Borza şi Mihaela Vosganian.

Lucrarea Dianei Rotaru, Onde Ondine, a fost de fapt un spectacol muzical-coregrafic multimedia, la care compozitoarea şi-a adus contribuţia muzicală, iar coregrafia şi proiecţiile video au fost semnate de Georgiana Bobocel, respectiv Mihai Cucu. Onde Ondine are la bază simbolistica numărului doi, confruntarea contrariilor, într-un scenariu mitologic ce descrie drama individului scindat între realităţile a două lumi posibile. Povestea a două sirene ce aspiră la condiţia umană prilejuieşte autoarei o incursiune in tenebrele adâncului marin, dar şi în cel al inconştientului, sugerat de sonorităţile electro-acustice şi de frânturile melodice vocale şi instrumentale ale celor două interprete. Alternanţa momentelor muzicale şi coregrafice oferă o desfăşurare încărcată de semnificaţii a întregii creaţii. Ascultătorului îi sunt propuse spre descifrare o serie de simboluri, transpuse muzical-coregrafic. Singură, partea vizuală păcătuieşte uneori prin lipsa de subtilitate, preferând explicitul în locul sugestivului.

Festivalul "Cluj Modern" a început!

Recomandăm cu fervoare melomaniilor şi curioşilor participarea la Festivalul "Cluj Modern" care a început în această seară şi durează până pe 15 aprilie. Festivalul aduce în atenţia ascultătorilor creaţii ale muzicii clasice contemporane prin intermediul unor concerte, conferinţe, simpozioane şi proiecţii de filme documentare. Lucrări ale unor maeştrii precum Xenakis, György Ligeti, György Kurtag, Dan Dediu, Cornel Ţăranu ş.a., vor putea fi audiate pe parcursul acestui binevenit festival, aşa că vă poftim, cu mic, cu mare, înspre sălile de concerte.
După concerte vă poftim să accesaţi blogul ligii pentru a vă putea destinde cu câteva cronici muzicale marca Theodor Constantiniu şi Otilia Badea.

Cu puşca şi cureaua lată la tribunal

Într-un peisaj autohton profund măcinat de divorţurile columbenilor sau de cel al oanei de pepe, o altă situaţie problematică, cel puţin cu tot atâta importanţă în plan cultural, a trecut neobservată. Poate aţi auzit deja despre litigiul asupra paternităţii celebrei melodii "populare" puşca şi cureaua lată. Disputa este mai veche, iar fronturile pe care este purtată sunt numeroase. Mai numeroase chiar decât vă puteţi închipui. În speranţa că în sfârşit i se va face dreptate, unul dintre combatanţi s-a adresat Academiei Române, bănuind probabil că locatarii acestui Olimp intelectual îi vor analiza cu seriozitate plângerea şi vor da un răspuns pe măsura prestigiului lor şi a instuţiei pe care o reprezintă. Academia însă a "pasat" răspunderea acestei decizii filialei sale din Cluj, Institutul "Arhiva de folclor a Academiei Române." Probabil s-a considerat că, dat fiind faptul că celebra melodie este un produs al folclorului ardelenesc, respectivul Institut ar fi mai îndreptăţit să se pronunţe în această problemă. Nu ştiu să vă spun care a fost verdictul Institutului, în schimb vă pot delecta cu alte detalii picante de la procesul desfăşurat la tribunalul Cluj. Pentru a imprima procesului o notă de respectabilă seriozitate, a fost chemat pentru despărţi oile de capre un respectabil etnomuzicolog, profesor la conservatorul clujean.

Grăuntele de nisip al lui Pascal - de Jan Manta, prof. în mediul rural

Jan Manta în timpul unei vizite la centru

Iarna aceasta câteva lebede, poate rebelele vreunui grup care tranzita aerian Buzăul, şi-au găsit liniştea în zona lacului din Parcul Tineretului, spre bucuria hibernală a buzoienilor dornici de spectacol vizual ad-hoc şi mai ales, gratuit.

… » Ştiţi cât ţin la voi şi câte sacrificii fac pentru promovarea valorilor buzoiene autentice, dar nu pot renunţa la amărâta asta de funcţie, nici dacă mă rugaţi ! » a fost o necontrolată izbucnire a preşedintelui de filială la ceea ce s-a numit, usor cinic –Sfatul înţelepţilor, cu cărţile pe faţă, în miez de noapte şi de la cramă -. Recunosc, sunt puţin nervos în ultima vreme.

        Ne încearcă binevoitoare şi timidă precum fata de la ţară, primavara noastră cu specific buzoian. Crângul, urmaş vădit al legendarilor Codrii ai Vlăsiei, este ajutat să-şi recapete vlaga amorţită din timpul iernii, de către unica firmă de ecologizare-înfrumuseţare-persiflare, a singurului furnizor de astfel de servicii din urbea noastra.

Geneza şi semnificaţiile ideii de toleranţă religioasă în Principatul Transilvaniei (secolele XVI-XVIII)

Geneza şi semnificaţiile ideii de toleranţă religioasă în Principatul Transilvaniei (secolele XVI-XVIII), nr. special al „Annales Universitatis Apulensis. Series Historica”, Ed. Altip, Alba Iulia, 2010, 238p.

Acest număr special oferă spre lectură materialele prezentate şi propuse spre dezbatere la conferinţa internaţională „Geneza şi semnificaţiile ideii de toleranţă religioasă” găzduită de Universitatea din Alba Iulia în iulie 2010. În Argumentul ce inaugurează volumul se menţionează că dorinţa de a înţelege mai profund circumstanţele de natură istorică şi teologică ce au determinat impunerea unui sistem confesional fundamentat pe principiul recunoaşterii privilegiilor religiilor numite recepte (Reformată/Calvină, Luterană/Augustană, Unitariană/Antitrinitariană şi Romano-Catolică) şi al tolerării confesiunii ortodoxe răsăritene, în Transilvania celei de-a doua jumătăţi a secolului al XVI-lea , precum şi analizarea acestui sistem în contextul avansului Contrareformei şi al politicii etatiste promovate de Habsburgi în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, constituie premisele de la care a pornit această conferinţă.

Ciocatele lui Gigi

Bar ”Hovrea” (versiunea contemporană)

Avertisment!

Această scriere nu se pretinde o "poveste adevărată"! Orice asemănare cu persoane reale, sau întâmplări reale, e pură coincidenţă.

Pe trepte, la „Hovrea”, Gigi duhăneşte calm şi sigur pe el, analizându-şi din când în când vârful ciocatelor proaspăt încălţate. Aşteaptă apariţia vreunui cunoscut cu care să soarbă în tihnă un cafei. E duminică dimineaţa, prin centru trei babe, ţinând la braţ nişte tinere fătuci, se îndreaptă spre biserică. Gigi, propulsat de ciocatele sale şi de hainele noi primite de la fratele său, direct pe retinele pioaselor fătuce, sloboade un zâmbet plin de virilitate şi înţelesuri. Efectul e limpede şi promt: obrajii rotunzi şi roşiatici ai fătucelor, stigmat al sănătăţii datorată originii rurale, sporesc în intensitate, iar privirile sfioase şi pline de curiozitate se întorc de la geaca de blugi la asfaltul de sub paşi. Gigi e tot mai mulţumit. A meritat să ia geaca, deşi e cam subţire, iar dimineaţa, deşi e vară, e cam răcoare la poalele Ţibleşului. S-a abţinut greu să nu tremure şi să-şi ţină descheiată minunăţia vestimentară pentru a nu diminua efectul tricoului negru cu craniu pe care scrie atât de încâlcit: „NO FUTURE”. Oricum o să-l încălzească repede cafeiul.

Îşi dă seama că s-a trezit prea devreme, la ora asta nu găseşte pe nimeni în centru, însă oricum nu mai putea sta acasă. De aseară era pus pe jar, straiele noi pe care dorea cu ardoare să le afişeze sătenilor l-au făcut să nu poată dormi toată noaptea. S-a tot învârtit în pat imaginându-şi efectul pe care-l va produce ieşirea lui în sat. A aţipit greu şi a visat tare ciudat. Frânturi de vise, înceţoşate şi toate pătrunse de o stare ciudată. O emoţie pe care nu şi-o putea descrie, dar pe care o simţea foarte profundă şi răscolitoare. Cel puţin aşa îi spuse prietenului său Vasi, când se întâlniseră în priveghi la badea Dumitru Prefus, după două zile.

Cairo - Tripoli....Buzău? Primăvară decembristă!

Scriu aceste rânduri tulburat şi ascultând cu mâhnire şi încredere Marşul lui Radetzky. Veţi înţelege pe parcurs de ce această opţiune muzicală. Un calm ciudat a cuprins de ceva vreme filialele LOCB de pe întreg cuprinsul patriei şi nu numai. În cazul unora, calmul şi liniştea ţin de consecvenţă, însă cel puţin în cazul fruntaşei şi zgomotoasei filiale buzoiene această atmosferă de primăvară paşoptistă ridică semne de întrebare. Probabil imaginile de deus otiosus şi deus absconditus ale liderului de la centru au permis structurarea în timp a unor tendinţe revoluţionare, deloc anarhice. Ştiu, preşedintele consiliului director al filialei buzoiene îmi va răspunde ferm că tihna şi calmul ţin de însăşi identitatea buzoiană, însă amintirea recentelor agitaţii şi a activităţii febrile de pe parcursul celor aproape 5 luni de la înfiinţare mă face să cred că teza specificului identitar ţine mai mult de mitologia istorică şi mai puţin de realitatea contemporană. Dacă explicaţia aceasta pică, vocea pastelată a unuia dintre vicepreşedinţi (ştie el care) îmi va spune că de vină e aerul primăvăratic, doar că mie în cazul Buzăului îmi pare că acest aer primăvăratic are ceva profund octombrist (1917).

Portret cu gel - de Ion Bragă

Foaie verde de pe mal, uite şi un text banal …

Foaie verde de metal, mai e şi superficial,

Spunea cineva într-o discuţie că nu mai există cantăreţi şi cântăreţe. Toată muzica de acum, new wave-ul de azi e unul săltăreţ şi vorbitor, nici într-un caz nu se cântă, se urlă, se răcneşte, se strigă, se screme dar de cântat nu se cântă. E era superficialităţii, cum spunea un American, deştept, ţanţos, uşor arogant, direct şi un serios concurent pentru cei care stau cu jumica dimineaţa la 6 în pasajul subteran de pe Horea. Americanul punea la cale un curs despre superficialitate, din toamnă, la UBB. Tot ce zicea avea substanţă şi vorbele lui cântăreau mai mult decât o navă ruginită de-a “căpitanului”. Ştia ce ştia moşu’. Intrase în contact cu persoane emblematice din ordinul cărturarilor de Bucureşti. Habar nu am dacă se ţine cursul respectiv dar cred că e cea mai faină idee de curs de care am auzit în timpul studenţiei.