Treceți la conținutul principal

„Vorbiți tăcere?/Sprechen Sie Schweigen?”





„Dacă astăzi nu primim banii până la ora patru, ieşim cu toţii!” îi zicea Elvis Iancu lui Viktor Keil, patronul care-i ținea neplătiți de săptămîni bune pe muncitorii români care lucraseră la ridicarea faimosului Mall of Berlin. Era către sfîrșitul lui 2014, Mall-ul recent inaugurat în inima Berlinului vuia de cumpărători, iar în fața acestuia, săptămîni la rând, au protestat o mînă de oameni țepuiți de un afacerist, după un scenariu constant repetat. Deși au primit cîștig de cauză din partea autorităților germane după luni de proteste și acțiuni, fiindcă firma pentru care lucraseră la negru a fost declarată insolventă, nu a fost tras nimeni la răspundere și banii restanți nu au fost recuperați. Povestea merge mai departe, șantierele înfloresc în lumea civilizată și armatele de sclavi est-europeni, mînați de disperare și de dorința unei munci mai bine plătite, intră și ies din scenă purtîndu-și tăcute umilințele și batjocura.
Au trecut aproximativ doi ani de cînd am stat de vorbă cu Elvis Iancu și colegii săi de muncă, țeapă și protest. Dar zilele astea mi-a fost dat să-i aud cîteva replici în cel mai recent spectacol al regizoarei Gianina Cărbunariu, „Vorbiți tăcere?/Sprechen Sie Schweigen?” montat pe scena teatrului national Radu Stanca din Sibiu. Povestea berlineză reprezintă un mic episod care încheie acest spectacol croit după un scenariu prost, însă atît de convenabil unora. Personajul Elvis, deși are o prezență scurtă în economia spectacolului, este jucat pe rînd de patru din cei cinci actori prezenți pe scenă, într-o manevră parcă menită să evidențieze greutatea rolului de muncitor răzvrătit în fața unui Leviathan gata să-l strivească.

Construit ca un show care-ți vinde povestea succesului și a unei vieți mai bune, spectacolul pune în lumină atît mecanismele de convertire în profit a disperării esticilor care caută un job mai bine plătit, cît și pragmatismul cinic al celor care beneficiază de serviciile ieftine ale acestora și mai ales flerul întreprinzătorilor care orchestrează schema. Îngrijitoare de bătrîni, agricultori, lucrători în abatoare sau muncitori în construcții, toți sunt împinși în lumină printr-o construcție menită să evidențieze în primul rînd scenariul care structurează veritabile rețele și mecanisme de exploatare a forței de muncă necalificată într-un univers subteran/paralel care susține confortul, luxul și glamour-ul lumii civilizate. Tăcerea este una din trăsăturile fundamentale ale acestui malaxor ce înghite visele și disperările căutătorilor de joburi. Tăcerea care devine un limbaj în care spectatorul este inițiat prin zece lecții care ilustrează atît funcția acesteia, cît și modul în care reușește să-l transforme pe cel care deprinde vorbirea ei.

Înșiruirea situațiilor care compun spectacolul reflectă funcționalitatea acestui scenariu care nu poate fi scurtcircuitat în pofida diferitelor crize sau incidente. Fie că e vorba de accidente de muncă care implică moartea unor muncitori sau de proteste precum cele de la Mall-ul berlinez, sistemul atît de bine pus la punct continuă să devoreze perdanții alungați de sărăcia de acasă, adeseori sub privirea îngăduitoare a autorităților mult mai preocupate de apărarea intereselor investitorilor decît a drepturilor cetățenilor pe care-i reprezintă. Disperarea e o resursă valorificată cu sîrg de spiritele pragmatice și vizionare, iar cei consumați și aruncați la coș odată ce devin inutili sunt adeseori descriși ca singurii responsabili pentru situația lor.
Ar fi multe de spus despre acest spectacol, dar cum nu mă pricep la critica de teatru, mă limitez la aceste observații și la a recomanda acest spectacol bazat pe o amplă documentare și cu niște actori grozavi. După ce ne-a arătat cîte ceva despre apocalipsa agricolă în spectacolul ”De Vânzare”, Gianina Cărbunariu aduce pe marea scenă alte categorii de „perdanți ai tranziției”[1], cu apocalipsele lor tăcute și disprețuite. Dacă am și învăța ceva din astfel de spectacole, ar fi mare lucru.
„Vorbiți Tăcere? Sprechen Sie Schweigen?” - Teatrul Național Radu Stanca Sibiu
Un spectacol de Gianina Cărbunariu, muzica Alex Halka Turcin, asistent regie: Sanda Anastasof, Documentare: Gianina Cărbunariu și Andrei Ionita, traducere: Fabiola Eidloth și Daria Hainz, cu: Boldizsár Emőke, Daniel Bucher, Ofelia Popii, Valentin Nikolai si Marius Turdeanu


[1] Sintagma ”perdanți ai tranziției” am împrumutat-o de la regizorul și teoreticianul David Schwartz.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii