sursa foto: Cluj4all |
Când am primit oferta găleții cu
gheață, ca șansă teribilă de a ne propulsa în zona mondenităților de orice fel
și a activismului mainstream și bine consiliat ca P.R., era cât pe ce să cedăm
tentației dar n-am găsit nicio găleată curată prin șopru. Apoi moda
#icebucketchallenge a intrat pe un trend derizoriu, transformându-se într-un
simplu duș rece fără săpun, dar atent premeditat. Leapșa cărților ne-a atins
într-un târziu, provocând o derută teribilă în ograda Ligii datorită faptului
că în afară de ”Abecedar” și ”Bacul de nota 10” nu s-au prea găsit cărți care să
schimbe viețile oamenilor Ligii. Poate doar ”Gromovnicul”, în cazul subsemnatului și ”Stan și hoții” (manuscris nepublicat al unui om al Ligii), în cazul lui Vătavu. Dar ideea a continuat să ne roadă și ne-am tot
bătut capul cum să profităm de această efuziune a listelor schimbătoare de
destine și cu aport consistent la conturarea unui profil de lector profund.
Ne-am gândit la fel de fel de liste prin care am putea pune în lumină propria
sofisticărie, dar ne-a speriat teama că ne-am putea trezi suferind de vreun
început de statuie. Atunci am căutat
după idei de liste mai oneste, gen ”Top 10 cărți de căpătâi pe care n-ai reușit
să le citești/termini, dar ți-e rușine să recunoști ca să nu pari incult” sau
”Top 10 cărți citite pe WC-u cu ajutorul cărora ți-ai desfătat simultan ”trupul” și ”sufletul” sau, în termeni populari, mecla și curul”. Asta din urmă părea prea grosolană (în pofida gradului
ridicat de onestitate) pentru niște intelectuali așa fini, ca noi. Chiar și de
la țară.
Salvarea ne-a venit când mi-am
amintit de experiența traumatizantă a contactului cu Anticariatul Academic din
Cluj (cei care i-au trecut pragul știu cum stă treaba). Și azi mă minunez când
țin în mână cărți cumpărate prin 2004 la niște prețuri grosolane (ex. Castelul
lui Kafka, ediția bpt, la 120.000 lei!). Pe scurt: Anticariatul în cauză este
foarte bine dotat, cu titluri care provoacă saliva instant, însă prețurile fac
din cărți un produs de lux și-ți generează o poftă teribilă de-al fura pe
boss-ul care stă în spatele acestui busniss snobish, mai ales când aflii că e
unul dintre marii colecționari de carte rară din România. Ideea că busnissul
merge pe spatele ”pasionaților” cu tuflă groasă sau a disperaților care nu
găsesc altundeva cartea căutată (și necesară nu știu cărui examen sau obsesie),
nu are cum să nu fi declanșat în mintea multora dintre cei care i-au trecut pragul,
dorința de a subtiliza ceva cărți de acolo, într-un exercițiu postmodern de haiducie intelectuală. Prin urmare, Liga propune o leapșă
cât un Fightclub mai mic: Trei lepșe într-una singură, Top 10 cărți pe care ai
reușit să le furi din Anticariatul Academic (nu contează că nu le-ai mai citit
sau nu ți-au schimbat cu nimic viața), Top 10 cărți pe care ți-ai propus să le
furi de la Anticariatul Academic în următoarele 6 luni și, pentru cei mai
moderați, Top 10 cărți pe care ai vrut/ai vrea să le furi de la Anticariatul
Academic dar n-ai curajul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu