Treceți la conținutul principal

Nou! Trei lepșe într-una singură! Cu cărți!

sursa foto: Cluj4all
Când am primit oferta găleții cu gheață, ca șansă teribilă de a ne propulsa în zona mondenităților de orice fel și a activismului mainstream și bine consiliat ca P.R., era cât pe ce să cedăm tentației dar n-am găsit nicio găleată curată prin șopru. Apoi moda #icebucketchallenge a intrat pe un trend derizoriu, transformându-se într-un simplu duș rece fără săpun, dar atent premeditat. Leapșa cărților ne-a atins într-un târziu, provocând o derută teribilă în ograda Ligii datorită faptului că în afară de ”Abecedar” și ”Bacul de nota 10” nu s-au prea găsit cărți care să schimbe viețile oamenilor Ligii. Poate doar ”Gromovnicul”, în cazul subsemnatului și ”Stan și hoții” (manuscris nepublicat al unui om al Ligii), în cazul lui Vătavu. Dar ideea a continuat să ne roadă și ne-am tot bătut capul cum să profităm de această efuziune a listelor schimbătoare de destine și cu aport consistent la conturarea unui profil de lector profund. Ne-am gândit la fel de fel de liste prin care am putea pune în lumină propria sofisticărie, dar ne-a speriat teama că ne-am putea trezi suferind de vreun început de statuie.  Atunci am căutat după idei de liste mai oneste, gen ”Top 10 cărți de căpătâi pe care n-ai reușit să le citești/termini, dar ți-e rușine să recunoști ca să nu pari incult” sau ”Top 10 cărți citite pe WC-u cu ajutorul cărora ți-ai desfătat simultan ”trupul” și ”sufletul” sau, în termeni populari, mecla și curul”. Asta din urmă părea prea grosolană (în pofida gradului ridicat de onestitate) pentru niște intelectuali așa fini, ca noi. Chiar și de la țară.



Salvarea ne-a venit când mi-am amintit de experiența traumatizantă a contactului cu Anticariatul Academic din Cluj (cei care i-au trecut pragul știu cum stă treaba). Și azi mă minunez când țin în mână cărți cumpărate prin 2004 la niște prețuri grosolane (ex. Castelul lui Kafka, ediția bpt, la 120.000 lei!). Pe scurt: Anticariatul în cauză este foarte bine dotat, cu titluri care provoacă saliva instant, însă prețurile fac din cărți un produs de lux și-ți generează o poftă teribilă de-al fura pe boss-ul care stă în spatele acestui busniss snobish, mai ales când aflii că e unul dintre marii colecționari de carte rară din România. Ideea că busnissul merge pe spatele ”pasionaților” cu tuflă groasă sau a disperaților care nu găsesc altundeva cartea căutată (și necesară nu știu cărui examen sau obsesie), nu are cum să nu fi declanșat în mintea multora dintre cei care i-au trecut pragul, dorința de a subtiliza ceva cărți de acolo, într-un exercițiu postmodern de haiducie intelectuală. Prin urmare, Liga propune o leapșă cât un Fightclub mai mic: Trei lepșe într-una singură, Top 10 cărți pe care ai reușit să le furi din Anticariatul Academic (nu contează că nu le-ai mai citit sau nu ți-au schimbat cu nimic viața), Top 10 cărți pe care ți-ai propus să le furi de la Anticariatul Academic în următoarele 6 luni și, pentru cei mai moderați, Top 10 cărți pe care ai vrut/ai vrea să le furi de la Anticariatul Academic dar n-ai curajul.

Comentarii

  1. Aș fura de la Academic următoarele cărți:
    http://www.anticariat-academic.ro/index.php?main_page=product_info&cPath=89_102&products_id=2076 pt că am luat-o din fața Universității București cu 12 lei;
    http://www.anticariat-academic.ro/index.php?main_page=product_info&cPath=89_102&products_id=2073 pt că am luat-o de pe olx cu 30 de lei;
    http://www.anticariat-academic.ro/index.php?main_page=product_info&cPath=99_180&products_id=1845 pt că e mai scumpă decât pe saitul editurii care a publicat-o (!!!)
    http://www.anticariat-academic.ro/index.php?main_page=product_info&cPath=99_207&products_id=2109 pt că, de dreapta fiind, prefer să-i dau antreprenorului cultural cărunt 60 de lei decât să dau 20 de lei editurii stângiste care o vinde!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Discoteca

Copilăria mea s-a sfârșit brusc, într-o seară de vară, exact în anul 2000, când am trecut întâia oară pragul discotecii din sat. Aveam să descopăr că acolo bate adevărata inimă a satului, în ritmurile tot mai întețite ale beat-urilor techno și dance ce răsunau din boxele dosite în colțurile lăcașului. Inocența mea, câtă mai rămăsese, avea să se destrame degrabă, precum catapeteasma templului israelit, datorită cutremurului provocat de revelația vieții de noapte ce anima satul în acele vremuri dospind de sărăcie și euforie. Trecuseră doar câteva luni de când lăsasem strana bisericii unde îngânam icos-uri, psalmi și tropare, alături de bătrânii dieci ai bisericii și-mi luasem gândul de la orice ambiție de-a mă preoți. Pășeam pe un alt tărâm, cu ochii căscați larg și-nfundați de luminile pestrițe ale stroboscopului și electrizat de vigoarea cu care răzbăteau din difuzoare muzici din cele mai recente și mai răscolitoare. Atât de dragă avea să-mi devină discoteca, cu băile ei aglomerate și…

Omul Nou Ardelean

De ce transilvănismul e o ideologie la fel de toxică și de penibilă precum naționalismul pe care, cică, îl combate în numele unei solidarități supranaționale și multiculturale? Sau în ce constă superioritatea Omului Nou Ardelean?
        Am avut o perioadă în care am cochetat cu ideile transilvaniste, ca formă de contracarare a funarismului și naționalismului de hazna ce scotea din sărite orice om de bun-simț. Îmi cădea bine ideea de asumare a diferențelor regionale și locale existente (însă nu în termeni de superioritate) și a bogăției culturale presupuse de secole de conviețuire multietnică și multiconfesională. Am citit texte faine scrise de transilvaniști de ieri și de azi, am purtat discuții din care am aflat multe despre Transilvania și popoarele sale și în continuare urmăresc cu drag poveștile multor oameni și rămîn un suporter al diversității, multiculturalismului, csardașului și mă scot din sărite răsuflatele povești naționaliste despre neamuri și misiunile lor. Însă, deși am …

Comentarii