Treceți la conținutul principal

Nou! Trei lepșe într-una singură! Cu cărți!

sursa foto: Cluj4all
Când am primit oferta găleții cu gheață, ca șansă teribilă de a ne propulsa în zona mondenităților de orice fel și a activismului mainstream și bine consiliat ca P.R., era cât pe ce să cedăm tentației dar n-am găsit nicio găleată curată prin șopru. Apoi moda #icebucketchallenge a intrat pe un trend derizoriu, transformându-se într-un simplu duș rece fără săpun, dar atent premeditat. Leapșa cărților ne-a atins într-un târziu, provocând o derută teribilă în ograda Ligii datorită faptului că în afară de ”Abecedar” și ”Bacul de nota 10” nu s-au prea găsit cărți care să schimbe viețile oamenilor Ligii. Poate doar ”Gromovnicul”, în cazul subsemnatului și ”Stan și hoții” (manuscris nepublicat al unui om al Ligii), în cazul lui Vătavu. Dar ideea a continuat să ne roadă și ne-am tot bătut capul cum să profităm de această efuziune a listelor schimbătoare de destine și cu aport consistent la conturarea unui profil de lector profund. Ne-am gândit la fel de fel de liste prin care am putea pune în lumină propria sofisticărie, dar ne-a speriat teama că ne-am putea trezi suferind de vreun început de statuie.  Atunci am căutat după idei de liste mai oneste, gen ”Top 10 cărți de căpătâi pe care n-ai reușit să le citești/termini, dar ți-e rușine să recunoști ca să nu pari incult” sau ”Top 10 cărți citite pe WC-u cu ajutorul cărora ți-ai desfătat simultan ”trupul” și ”sufletul” sau, în termeni populari, mecla și curul”. Asta din urmă părea prea grosolană (în pofida gradului ridicat de onestitate) pentru niște intelectuali așa fini, ca noi. Chiar și de la țară.



Salvarea ne-a venit când mi-am amintit de experiența traumatizantă a contactului cu Anticariatul Academic din Cluj (cei care i-au trecut pragul știu cum stă treaba). Și azi mă minunez când țin în mână cărți cumpărate prin 2004 la niște prețuri grosolane (ex. Castelul lui Kafka, ediția bpt, la 120.000 lei!). Pe scurt: Anticariatul în cauză este foarte bine dotat, cu titluri care provoacă saliva instant, însă prețurile fac din cărți un produs de lux și-ți generează o poftă teribilă de-al fura pe boss-ul care stă în spatele acestui busniss snobish, mai ales când aflii că e unul dintre marii colecționari de carte rară din România. Ideea că busnissul merge pe spatele ”pasionaților” cu tuflă groasă sau a disperaților care nu găsesc altundeva cartea căutată (și necesară nu știu cărui examen sau obsesie), nu are cum să nu fi declanșat în mintea multora dintre cei care i-au trecut pragul, dorința de a subtiliza ceva cărți de acolo, într-un exercițiu postmodern de haiducie intelectuală. Prin urmare, Liga propune o leapșă cât un Fightclub mai mic: Trei lepșe într-una singură, Top 10 cărți pe care ai reușit să le furi din Anticariatul Academic (nu contează că nu le-ai mai citit sau nu ți-au schimbat cu nimic viața), Top 10 cărți pe care ți-ai propus să le furi de la Anticariatul Academic în următoarele 6 luni și, pentru cei mai moderați, Top 10 cărți pe care ai vrut/ai vrea să le furi de la Anticariatul Academic dar n-ai curajul.

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Punk Was Not Dead: Aventuri de Coteț

Prin anii nouăzeci, cînd copilăream pe la Telciu și-mi plimbam cizmele prin slotăraia de pe Valea lui Stan și Zugău, nu prea aveam habar că sunt/urmează să devin un om recent, cu atît mai mult în momentele extrem de enervante cînd mă trezeau ai mei înainte de 8, ca să duc vacile pe imașul de deasupra gării. Mai grav, habar n-aveam că o să devin punk înainte de a avea buletin și că voi realiza contribuția pe care am adus-o eu muzicii, culturii și idealului punk, doar în anii facultății, cînd eram deja plecat de multă vreme dintre dealuri și balegi. Îmi plimbam prin colb și slotăraie nu doar cizmele sau bascheții, în funcție de sezon, ci și ignoranța și entuziasmul hrănit, în primul rînd de TV-ul nostru Olt, alb negru, de pe măsuța cu mileu. Și asta se întîmpla vara, cînd la ora aia abia începeau să se încingă corturile prin Vama Veche și prelatele teraselor de pe litoralul de unde ne transmiteau seara emisiuni despre cum se distrează lumea și cum se trăiește viața din plin. Uneori mă …

Comentarii