Treceți la conținutul principal

O conferinţă în mediul rural sau cum a devenit Telciu pentru două zile o mică Arcadie - Edit Szegedi

Conferinţele de la Telciu au ajuns în 2013 la cea de-a doua ediţie, iar anul acesta va fi organizată cea de-a treia. Fără a putea profeţi viitorul acestei manifestări, trei ediţii arată că, dacă nu intervin variabilele incalculabile ale realităţii autohtone, cum ar fi viitorul incert al doctoranzilor (care, indiferent cât de bună sau chiar inovatoare ar fi teza lor, nu-şi vor putea fructifica pregătirea, aşteptându-i o perioadă de precariat financiar şi social), atunci Conferinţele de la Telciu ar putea deveni o constantă în viaţa culturală şi – de ce nu? – chiar şi un model de noi forme de manifestări ştiinţifice, lipsite de scrobeala paralizantă a mediului academic. Exact combinaţia de atmosferă destinsă, disciplină asumată şi exigenţa intelectuală care caracterizează conferinţele telcene le fac eficiente. Într-o societate în care costumul şi cravata sunt garanţia infailibilă a „seriozităţii”, de fapt a inerţiei instituţionale şi intelectuale, combinată cu supuşenia şi lipsa de curaj, asemenea întâlniri „alternative” sunt o gură de oxigen într-o lume sufocantă, în goană după puncte, ISI şi alte unelte de umilire intelectuală. Spre deosebire de „manifestările de mare anvergură”, unde nu este timp nici de prezentare, nici de discuţii, conferinţele telcene sunt dovada vie că o sală de restaurant poate fi locul unor dezbateri intelectuale serioase, aşa cum Aula Magna nu va fi niciodată. De aceea ar fi păcat, dacă aceste conferinţe s-ar opri la ediţia a treia.

Tema ediţiei a doua (25-26 iulie 2013) a fost Carte, cunoaştere, putere. De la Biblie la Paginile Aurii. Lucrările prezentate – din păcate n-au putut fi publicate toate – au fost reunite în volumul de faţă Carte-Cunoaştere-Identitate. Studii culturale. Chiar şi sub această formă, volumul reprezintă o oglindă, chiar dacă fragmentară, a complexităţii tematicii abordate. De ce a fost schimbat însă titlul cărţii? Lucrările trimise spre publicare vorbeau mai puțin despre putere, decât despre construcţia identitară şi aceasta nu atât din perspectiva puterii, ci a acelora excluşi de la putere, chiar din spaţiul public (lucrările lui Mihai Gherman, Susann Goldstein şi Nicolae Bosbiciu). Sau este vorba despre identitate la nivel sub-statal, deci, folosind un termen poate anacronic, identitate alternativă (Valentin Trifescu) sau construcţia unei identităţi prin putere ne-politică (Valer Cosma). Crearea unei identităţi ca operă de artă (Ioana Manta), prin opera de artă (Anca Tatay) sau prin colecţii de folclor (Otilia Badea) sunt alte contribuţii care justifică schimbarea titlului în Carte-Cunoaştere-Identitate şi adoptarea subtitlului Studii culturale.
Conferinţa de la Telciu, deşi au prevalat istoricii, nu este un monopol al istoricilor, deşi „ideologul” şi organizatorul ei, Valer Simion Cosma, este istoric (între timp şi-a susţinut teza de doctorat cu brio), face însă parte, ca majoritatea participanţilor, dintre aceia care transgresează frontierele diferitelor discipline. O altă caracteristică a conferinţei este încercarea de eliberare din strânsoarea clişeelor tipice fiecărei discipline. Este drept, în ultimii ani cam fiecare contribuţie se vrea majoră şi inovatoare, însă inovaţia înseamnă adesea folosirea unui nou calculator. La Telciu însă, ieşirea de sub umbrela protectoare a miturilor este abordată de curajul acelora care n-au nimic de pierdut: ori pentru că sunt deja consacraţi, ori pentru că ştiu că după susţinerea tezei de doctorat îi aşteaptă o strălucită carieră de forţă de muncă supracalificată.
Telciu a fost însă în vara lui 2013 pentru două zile o mică Arcadie, unde programul ştiinţific a fost completat cu o vizită la Muzeul Artei Comparate din Sângeorz-Băi. Ce Arcadie ar fi aceea, în care lipsesc artele? Şi cum nici poezia nu putea lipsi, o parte a conferinţei s-a ţinut la Runcu Salvei, unde există o adevărată mişcare culturală, animată printre altele de poeţii locali. Iar în Arcadia, fie ea şi în zona Năsăudului, artele şi poezia fac parte din firescul cotidian, sunt componente elementare ale vieţii.

Într-o lume în care disciplinele umaniste trebuie să-şi justifice existenţa, pentru că nu sunt destul de „pragmatice”, faptul că o primărie rurală preferă o conferinţă ştiinţifică din acest domeniu „rău-famat” ridicării unei statui patriotarde, iar această conferinţă îndrăzneşte să fie neconvenţională prin conţinut, ţine trează speranţa că, mai există viitor pentru cei curajoşi.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii