Conferinţele
de la Telciu au ajuns în 2013 la cea de-a doua ediţie, iar anul acesta va fi
organizată cea de-a treia. Fără a putea profeţi viitorul acestei manifestări,
trei ediţii arată că, dacă nu intervin variabilele incalculabile ale realităţii
autohtone, cum ar fi viitorul incert al doctoranzilor (care, indiferent cât de
bună sau chiar inovatoare ar fi teza lor, nu-şi vor putea fructifica
pregătirea, aşteptându-i o perioadă de precariat financiar şi social), atunci
Conferinţele de la Telciu ar putea deveni o constantă în viaţa culturală şi –
de ce nu? – chiar şi un model de noi forme de manifestări ştiinţifice, lipsite
de scrobeala paralizantă a mediului academic. Exact combinaţia de atmosferă
destinsă, disciplină asumată şi exigenţa intelectuală care caracterizează
conferinţele telcene le fac eficiente. Într-o societate în care costumul şi
cravata sunt garanţia infailibilă a „seriozităţii”, de fapt a inerţiei
instituţionale şi intelectuale, combinată cu supuşenia şi lipsa de curaj,
asemenea întâlniri „alternative” sunt o gură de oxigen într-o lume sufocantă,
în goană după puncte, ISI şi alte unelte de umilire intelectuală. Spre deosebire
de „manifestările de mare anvergură”, unde nu este timp nici de prezentare,
nici de discuţii, conferinţele telcene sunt dovada vie că o sală de restaurant
poate fi locul unor dezbateri intelectuale serioase, aşa cum Aula Magna nu va
fi niciodată. De aceea ar fi păcat, dacă aceste conferinţe s-ar opri la ediţia
a treia.
Tema
ediţiei a doua (25-26 iulie 2013) a fost Carte, cunoaştere, putere. De la
Biblie la Paginile Aurii. Lucrările prezentate – din păcate n-au putut fi
publicate toate – au fost reunite în volumul de faţă Carte-Cunoaştere-Identitate.
Studii culturale. Chiar şi sub această formă, volumul reprezintă o oglindă,
chiar dacă fragmentară, a complexităţii tematicii abordate. De ce a fost
schimbat însă titlul cărţii? Lucrările trimise spre publicare vorbeau mai puțin
despre putere, decât despre construcţia identitară şi aceasta nu atât din
perspectiva puterii, ci a acelora excluşi de la putere, chiar din spaţiul
public (lucrările lui Mihai Gherman, Susann Goldstein şi Nicolae Bosbiciu). Sau
este vorba despre identitate la nivel sub-statal, deci, folosind un termen
poate anacronic, identitate alternativă (Valentin Trifescu) sau construcţia
unei identităţi prin putere ne-politică (Valer Cosma). Crearea unei identităţi
ca operă de artă (Ioana Manta), prin opera de artă (Anca Tatay) sau prin
colecţii de folclor (Otilia Badea) sunt alte contribuţii care justifică
schimbarea titlului în Carte-Cunoaştere-Identitate şi adoptarea
subtitlului Studii culturale.
Conferinţa de la Telciu, deşi au prevalat istoricii,
nu este un monopol al istoricilor, deşi „ideologul” şi organizatorul ei, Valer
Simion Cosma, este istoric (între timp şi-a susţinut teza de doctorat cu brio),
face însă parte, ca majoritatea participanţilor, dintre aceia care
transgresează frontierele diferitelor discipline. O altă caracteristică a
conferinţei este încercarea de eliberare din strânsoarea clişeelor tipice
fiecărei discipline. Este drept, în ultimii ani cam fiecare contribuţie se vrea
majoră şi inovatoare, însă inovaţia înseamnă adesea folosirea unui nou
calculator. La Telciu însă, ieşirea de sub umbrela protectoare a miturilor este
abordată de curajul acelora care n-au nimic de pierdut: ori pentru că sunt deja
consacraţi, ori pentru că ştiu că după susţinerea tezei de doctorat îi aşteaptă
o strălucită carieră de forţă de muncă supracalificată.
Telciu
a fost însă în vara lui 2013 pentru două zile o mică Arcadie, unde programul
ştiinţific a fost completat cu o vizită la Muzeul Artei Comparate din
Sângeorz-Băi. Ce Arcadie ar fi aceea, în care lipsesc artele? Şi cum nici
poezia nu putea lipsi, o parte a conferinţei s-a ţinut la Runcu Salvei, unde
există o adevărată mişcare culturală, animată printre altele de poeţii locali.
Iar în Arcadia, fie ea şi în zona Năsăudului, artele şi poezia fac parte din
firescul cotidian, sunt componente elementare ale vieţii.
Într-o
lume în care disciplinele umaniste trebuie să-şi justifice existenţa, pentru că
nu sunt destul de „pragmatice”, faptul că o primărie rurală preferă o
conferinţă ştiinţifică din acest domeniu „rău-famat” ridicării unei statui
patriotarde, iar această conferinţă îndrăzneşte să fie neconvenţională prin
conţinut, ţine trează speranţa că, mai există viitor pentru cei curajoşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu