Treceți la conținutul principal

Pungești. Țăranul și glia cu resurse

sursa foto: Asociația Vira
  Când nu stă supus și ascultător, când n-are prea multe de-a face cu descrierile etnografice și cu odele festiviste, idolatre, țăranul încurcă. Țăranul este înapoiat, superstițios, nespălat și irațional. Înglodat în sărăcia sa ancestrală, atent cultivată de oamenii de stat din diferite epoci, fie că e vorba de legarea de glie, fie că e legarea de bancă, țăranul se pune de-a curmezișul în fața dezvoltării economice și a marșului vioi pe poteca modernizării. După ce duminică țăranul, ca model fundamental pentru naționalismul românesc, a fost ”cinstit” prin reverența libidinioasă față de cultura țărănească întruchipată în costume și cântece, luni în plină beznă oamenii de stat au dezlănțuit dubele aducătoare de prosperitate, democrație și ordine de drept asupra țăranilor din Pungești, prea dedați la reverii agricole și ecologiste.

          Țăranul pare a fi marele dușman al statului contemporan. Nu doar prin faptul că vacile sale se balegă pe asfalt, semn al unei sfidări și neînțelegeri funciare, nu doar prin faptul că produsele gospodărești fentează pofta de biruri a oamenilor de stat, ci mai ales prin faptul că agricultura lor primitivă stă în calea sondelor pregătite să scurme pământul după niscaiva ciubucăreală. Prin urmare, din dorința de a feri democrația de pericolul ruralizării și mai ales pentru a așeza cât mai rapid România pe făgașul unei dezvoltări accelerate, demnă de un top 3 al coloniilor africane, slujbașii noștri urcați cu un înspăimântător entuziasm în fruntea bucatelor și-au luat în serios funcția de cerberi ai investitorilor strategici. La Pungești apără cu bastoanele independența energetică a țărișoarei de gura hulpavă a răsăritului, la Băile Felix se ascut pulanele pentru a le da și rușilor loc de scormoneală profitabilă. Păcat că Iorgovan n-a făcut Constituția dintr-un material mai fin, mai plăcut la atingere, așa putea avea și ea un sens.
sursa foto: Asociația Vira
         În loc să ducă buldozere pentru a face canalizare și pentru a muta WC-urile din fundul curții mai aproape de televizor, în loc să lase jandarmii să fie odihniți pentru ninsorile care ne vor lua prin surprindere în câteva zile, oamenii noștri de stat, dornici să facă pe plac licuriciului ce amușinează de ceva vreme prin coclaurile autothtone, pun de o ocupație internă cât se poate de concretă. La Moșna, Alma Vii, în Dobrogea sau Pungești țăranii strică socotelile celor de sus prin faptul că și-au plasat culturile agricole tocmai deasupra resurselor naturale scoase la mezat după rețeta privatizării Petrom și a contractelor din zona crepusculară a autostrăzilor și drumurilor. Cum nu vor să înțeleagă cu vorba bună sau cu promisiunea unor pungi de zahăr și a litrilor de apă guvernamentali, trebuie trimisă potera cu recomandarea de a interveni hotărât, fără complexe.
          Dar nu numai țăranii (atât câți ne-au mai rămas) încurcă sforile procesului de dezvoltare economică și pofta de independență energetică multilateral privatizată. Protestatarii și activiștii sunt cadorisiți în preajma sărbătorilor de iarnă cu amenzi, citații și dosare penale pentru instigare și uneltire contra ordinii sociale. După lotul Luneta a venit rândul instigatorului Mihai Goțiu să dea socoteală în fața legii pentru activitatea dușmănoasă. La zelul cu care împart polițienii și jăndarii amenzile în ultimele săptămâni tare mă tem că avem de-a face cu o nouă strategie de relansare a economiei românești prin atragerea de noi fonduri la buget. Nu m-ar mira să aflu că vor fi direcționați către ”servicii” și dezvoltare, pentru că, după cum se vede, acestea merg mână în mână. Investitorii strategici au nevoie de Securitate, ordine și normalitate. A, da, și de democrație.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii