Treceți la conținutul principal

Cum poate recâştiga Biserica procentele pierdute?


sursa foto: europaliberă.com

Conform datelor ultimului sondaj de opinie vehiculate în presa centrală, regională şi judeţeană, Biserica a scăzut în topul încrederii poporului român în instituţii, undeva pe la şaizeci şi ceva de procente, în timp ce serviciile secrete au luat-o pe o pantă ascendentă, culegând roadele schimbării la faţă, a prezervării structurilor şi cadrelor de nădejde şi a injectării de sânge proaspăt. O avalanşă de critici şi concluzii au dat năvală asupra instituţiei bisericii, care mai de care mai îndreptăţite, dar cele mai multe prost documentate. În aceste momente grele, de subţiere a procentelor şi adâncire a crizei economice, biciclistice şi morale a societăţii româneşti, instituţiile bisericeşti au nevoie de un real suport din partea intelighentsiei naţiunii, aşa că o parte din membrii Ligii s-a gândit să le-o ia înainte lui Neamţu, Papahagi şi Baconski, şi să ofere sfaturi pertinente instituţiei în cauză. Soluţia este una singură: într-o epocă a perseverenţei în deconstructivism, imobilism etno-folcloric şi pesimism, recursul la tradiţie este salvarea. La o tradiţie neaoşă românească, exorcizată de demonii influenţelor străine şi a instituţiilor de import care au creat în ultimii aproximativ 200 de ani această degringoladă a „formelor fără fund”.
Prin urmare, primul pas ar fi modelarea constituţiei aflată în plină dezbatere semidoctă, după vechile pravile româneşti care au rânduit vreme de veacuri viaţa sufletească şi socială a poporului român. În speţă, recomandăm spre pastişare Pravila de la Govora (1640), Pravila de la Iaşi (1646) şi Pravila cea mare de la Târgovişte (1652). Asta pentru conturarea unui cadru adecvat derulării traiului poporului român pe aceste meleaguri. Strict în privinţa vieţii bisericeşti, unde se constată, în pofida unor succese izolate a pelerinajelor de la Nicula, Iaşi sau Bucureşti (au adunat mai multă lume decât Electric Castle şi Peninsula la un loc), o frecventare tot mai slabă a bisericilor, mai ales de către tineret. De asemenea, un alt fenomen extrem de îngrijorător este neţinerea postului, obiceiul păcătos şi profund nesănătos al mâncatului prin fast-food-uri şi pizzerii, făcând ravagii în rândul poporului drept-credincios. Prin urmare, inspiraţi de pildele eficiente ale înaintaşilor, aducem o modestă propunere, despre care suntem siguri că poate contrabalansa, într-un timp extrem de scurt, jocul procentelor şi al decreştinării în societatea autohtonă. Sunt 2 fragmente din circulare bisericeşti din Transilvania celei de-a doua jumătăţi a secolului al XVIII-lea:

Fieştecare creştin pravoslavnic dator va fi mai cu deadins a păzi sfânta biserică în toate sărbătorile, adecă ascultând utrenia, sfânta liturghie, vecernia şi învăţătura preotului, iară carele fără cuvioasă împedecare ar rămânea acasă sau ar purcede în cale fără blagoslovenia preotului, sau ar zăcea la băuturi în crâşme, în nunţi, în ospeţe pe vremea bisericii întâi câte cu 24 de bani, a doua cu 3 mărieşi să se globească din care două părţi bisericilor, una curatorilor să dea. A treia oară în calodă câte 24 de palţauă bărbaţii, iară muierile şi cei mai mici cu atâtea corbace să se pedepsească şi fiindcă numai cei tineri, ci şi din cei bătrâni mulţi mai toate sărbătorile de peste an cu jocuri şi cu hore îmblătoare le petrec de dimineaţă până seara, din carile şi alte păcate mai mari se întâmplă, aşişderea şi acestea se opresc mai vârtos pe vremea bisericii sub pedeapsa mai sus scrisă.”

Dacă primul fragment de circulară vlădicească ne oferă sfaturi rupte din rai pentru sporirea numărului de enoriaşi la slujbele bisericeşti, cea de-a doua ne oferă reţeta de reaşezare în matca tradiţiei a alimentaţiei autohtone:

Am luat seamă că mulţi îndrăznesc a călca s. Posturi şi a le pângări. Pentru aceea ca legea noastră cea pravoslavnică a bisericii Răsăritului şi în rândul posturilor de toţi pravoslavnicii creştini nemişcată să se ţie şi întreg să se păzească preoţii şi curatorii precum ca acele care s-ar afla că s-ar fi pângărit Miercurea şi Vinerea sau în vreun post din cele 4 ce sunt rânduite de s. Biserică, întâi să-l bată câte 24 de toiage ţapine, iară de nu s-ar păroşi un spurcat ca acela se va da în temniţă varmeghii şi rămâind acolo după porunca înălţatei chezaro-crăieşti împărăţii, se va învăţa a posti şi a-şi ţine legea pe care s-a botezat”.

Considerăm că adevăratele dezbateri pe marginea constituţiei, acum că tot s-a hotărât menţionarea în preambulul constituţiei a rolului istoric al B.O.R. în modernizarea naţiunii române, ar trebui să pornească de la cadrul de referinţă oferit de pravilele menţionate, şi de la circulare, precum cele din care am citat. În ecuaţie ar trebui să intre neapărat şi serviciile secrete, care, profitând de trend-ul ascendent în materie de credibilitate şi de tradiţia efortului comun (ofiţer-ierarh) de ascultare şi monitorizare a cetăţeanului-enoriaş, pot veghea la implementarea celor cuprinse în circulare.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii