joi, 15 august 2013

Cum poate recâştiga Biserica procentele pierdute?


sursa foto: europaliberă.com

Conform datelor ultimului sondaj de opinie vehiculate în presa centrală, regională şi judeţeană, Biserica a scăzut în topul încrederii poporului român în instituţii, undeva pe la şaizeci şi ceva de procente, în timp ce serviciile secrete au luat-o pe o pantă ascendentă, culegând roadele schimbării la faţă, a prezervării structurilor şi cadrelor de nădejde şi a injectării de sânge proaspăt. O avalanşă de critici şi concluzii au dat năvală asupra instituţiei bisericii, care mai de care mai îndreptăţite, dar cele mai multe prost documentate. În aceste momente grele, de subţiere a procentelor şi adâncire a crizei economice, biciclistice şi morale a societăţii româneşti, instituţiile bisericeşti au nevoie de un real suport din partea intelighentsiei naţiunii, aşa că o parte din membrii Ligii s-a gândit să le-o ia înainte lui Neamţu, Papahagi şi Baconski, şi să ofere sfaturi pertinente instituţiei în cauză. Soluţia este una singură: într-o epocă a perseverenţei în deconstructivism, imobilism etno-folcloric şi pesimism, recursul la tradiţie este salvarea. La o tradiţie neaoşă românească, exorcizată de demonii influenţelor străine şi a instituţiilor de import care au creat în ultimii aproximativ 200 de ani această degringoladă a „formelor fără fund”.
Prin urmare, primul pas ar fi modelarea constituţiei aflată în plină dezbatere semidoctă, după vechile pravile româneşti care au rânduit vreme de veacuri viaţa sufletească şi socială a poporului român. În speţă, recomandăm spre pastişare Pravila de la Govora (1640), Pravila de la Iaşi (1646) şi Pravila cea mare de la Târgovişte (1652). Asta pentru conturarea unui cadru adecvat derulării traiului poporului român pe aceste meleaguri. Strict în privinţa vieţii bisericeşti, unde se constată, în pofida unor succese izolate a pelerinajelor de la Nicula, Iaşi sau Bucureşti (au adunat mai multă lume decât Electric Castle şi Peninsula la un loc), o frecventare tot mai slabă a bisericilor, mai ales de către tineret. De asemenea, un alt fenomen extrem de îngrijorător este neţinerea postului, obiceiul păcătos şi profund nesănătos al mâncatului prin fast-food-uri şi pizzerii, făcând ravagii în rândul poporului drept-credincios. Prin urmare, inspiraţi de pildele eficiente ale înaintaşilor, aducem o modestă propunere, despre care suntem siguri că poate contrabalansa, într-un timp extrem de scurt, jocul procentelor şi al decreştinării în societatea autohtonă. Sunt 2 fragmente din circulare bisericeşti din Transilvania celei de-a doua jumătăţi a secolului al XVIII-lea:

Fieştecare creştin pravoslavnic dator va fi mai cu deadins a păzi sfânta biserică în toate sărbătorile, adecă ascultând utrenia, sfânta liturghie, vecernia şi învăţătura preotului, iară carele fără cuvioasă împedecare ar rămânea acasă sau ar purcede în cale fără blagoslovenia preotului, sau ar zăcea la băuturi în crâşme, în nunţi, în ospeţe pe vremea bisericii întâi câte cu 24 de bani, a doua cu 3 mărieşi să se globească din care două părţi bisericilor, una curatorilor să dea. A treia oară în calodă câte 24 de palţauă bărbaţii, iară muierile şi cei mai mici cu atâtea corbace să se pedepsească şi fiindcă numai cei tineri, ci şi din cei bătrâni mulţi mai toate sărbătorile de peste an cu jocuri şi cu hore îmblătoare le petrec de dimineaţă până seara, din carile şi alte păcate mai mari se întâmplă, aşişderea şi acestea se opresc mai vârtos pe vremea bisericii sub pedeapsa mai sus scrisă.”

Dacă primul fragment de circulară vlădicească ne oferă sfaturi rupte din rai pentru sporirea numărului de enoriaşi la slujbele bisericeşti, cea de-a doua ne oferă reţeta de reaşezare în matca tradiţiei a alimentaţiei autohtone:

Am luat seamă că mulţi îndrăznesc a călca s. Posturi şi a le pângări. Pentru aceea ca legea noastră cea pravoslavnică a bisericii Răsăritului şi în rândul posturilor de toţi pravoslavnicii creştini nemişcată să se ţie şi întreg să se păzească preoţii şi curatorii precum ca acele care s-ar afla că s-ar fi pângărit Miercurea şi Vinerea sau în vreun post din cele 4 ce sunt rânduite de s. Biserică, întâi să-l bată câte 24 de toiage ţapine, iară de nu s-ar păroşi un spurcat ca acela se va da în temniţă varmeghii şi rămâind acolo după porunca înălţatei chezaro-crăieşti împărăţii, se va învăţa a posti şi a-şi ţine legea pe care s-a botezat”.

Considerăm că adevăratele dezbateri pe marginea constituţiei, acum că tot s-a hotărât menţionarea în preambulul constituţiei a rolului istoric al B.O.R. în modernizarea naţiunii române, ar trebui să pornească de la cadrul de referinţă oferit de pravilele menţionate, şi de la circulare, precum cele din care am citat. În ecuaţie ar trebui să intre neapărat şi serviciile secrete, care, profitând de trend-ul ascendent în materie de credibilitate şi de tradiţia efortului comun (ofiţer-ierarh) de ascultare şi monitorizare a cetăţeanului-enoriaş, pot veghea la implementarea celor cuprinse în circulare.

Comentarii

Translate this blog