Treceți la conținutul principal

Petru Cimpoeşu – Simion liftnicul. Roman cu îngeri şi moldoveni



 Petru Cimpoieşu, Simion liftnicul. Roman cu îngeri şi moldoveni, Editura Polirom, Iaşi, 2011, 295 p.

Citind prezentarea de pe spatele cărţii lui Petru Cimpoeşu, curiozitatea mea, adânc brăzdată de lecturi despre religia populară, m-a îmboldit să o parcurg integral. Dar, deşi am pornit cu gândul unei lecturi prin grila cercetătorului vieţii religioase, m-am trezit parcurgând o proză viguroasă, cauzatoare de binevenite desfătări estetice şi umoristice. Nu auzisem de acest autor până la cartea cu pricina şi eram sătul de cărţile despre „anii grei” ai comunismului precum şi de literatura henrymilleriano-charlesbukowskiană  a unei bune părţi dintre scriitorii generaţiei recente. „Simion liftnicul” mi-a depăşit mult aşteptările atât prin modul în care autorul reuşeşte să reconstruiască  lumea anilor de guvernare cederistă, cu toate obsesiile şi patimile populare şi individuale, cât şi prin privirea inocent-ironică aruncată asupra personajelor.
Nu am de gând să povestesc cele petrecute în paginile romanului pentru a nu fura potenţialilor cititori plăcerea de a descoperi iţele şi mai ales fermecătoarele personaje ce încheagă şi dau suflu acestei proze. Mă voi limita la câteva consideraţii şi recomandări:

E musai ca cititorul să-şi strângă bine curelele şi brâiele, atât în amintirea nesfârşitei reforme cât mai ales pentru hohotele de râs ce vor acompania constant lectura. Veţi colinda prin marile evenimente şi păţanii ce au marcat frageda noastră societate capitalistă şi democratică, de la Caritas la explozia de pietate şi religiozitate, de la aventuri politice cu partide obscure până la exerciţii de tantra-yoga ş.a., aşa că merită urmărite prelungirile în contemporaneitate ale acelor ani.
Societatea autohtonă a anilor nouăzeci este concentrată într-un bloc din Bacău ce găzduieşte o balcanică epifanie. Asemeni cronicarilor din trecut, autorul are grijă să prezinte cu „obiectivitate” implicarea divinităţii în cele ce se petrec în vieţile oamenilor şi modul în care lucrarea dumnezeiască este împreunată cu cea omenească. Totul culminează cu o parabolă a liftnicului în care se arată de ce nu are şanse Isus şi staff-ul său (apostolii) să câştige alegerile din 2000, în pofida popularităţii sale în rândul poporului român pravoslavnic.
Asemeni unei minuţioase culegeri de tipologii umane, clişee şi obiceiuri profund înrădăcinate, cartea de faţă căluzeşte cititorul prin cultura populară autohtonă a anilor nouăzeci, într-o manieră degajată şi plină de umor. Panorama  poate fi completată, spre seară, cu vizionarea câtorva dintre show-urile din anii 90 ale Divertis-ului ce pot fi găsite la o distanţă de câteva click-uri (Youtube fie binecuvântat).
P.S. Aşteptăm o ecranizare!

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii