marți, 25 septembrie 2012

Petru Cimpoeşu – Simion liftnicul. Roman cu îngeri şi moldoveni



 Petru Cimpoieşu, Simion liftnicul. Roman cu îngeri şi moldoveni, Editura Polirom, Iaşi, 2011, 295 p.

Citind prezentarea de pe spatele cărţii lui Petru Cimpoeşu, curiozitatea mea, adânc brăzdată de lecturi despre religia populară, m-a îmboldit să o parcurg integral. Dar, deşi am pornit cu gândul unei lecturi prin grila cercetătorului vieţii religioase, m-am trezit parcurgând o proză viguroasă, cauzatoare de binevenite desfătări estetice şi umoristice. Nu auzisem de acest autor până la cartea cu pricina şi eram sătul de cărţile despre „anii grei” ai comunismului precum şi de literatura henrymilleriano-charlesbukowskiană  a unei bune părţi dintre scriitorii generaţiei recente. „Simion liftnicul” mi-a depăşit mult aşteptările atât prin modul în care autorul reuşeşte să reconstruiască  lumea anilor de guvernare cederistă, cu toate obsesiile şi patimile populare şi individuale, cât şi prin privirea inocent-ironică aruncată asupra personajelor.
Nu am de gând să povestesc cele petrecute în paginile romanului pentru a nu fura potenţialilor cititori plăcerea de a descoperi iţele şi mai ales fermecătoarele personaje ce încheagă şi dau suflu acestei proze. Mă voi limita la câteva consideraţii şi recomandări:

E musai ca cititorul să-şi strângă bine curelele şi brâiele, atât în amintirea nesfârşitei reforme cât mai ales pentru hohotele de râs ce vor acompania constant lectura. Veţi colinda prin marile evenimente şi păţanii ce au marcat frageda noastră societate capitalistă şi democratică, de la Caritas la explozia de pietate şi religiozitate, de la aventuri politice cu partide obscure până la exerciţii de tantra-yoga ş.a., aşa că merită urmărite prelungirile în contemporaneitate ale acelor ani.
Societatea autohtonă a anilor nouăzeci este concentrată într-un bloc din Bacău ce găzduieşte o balcanică epifanie. Asemeni cronicarilor din trecut, autorul are grijă să prezinte cu „obiectivitate” implicarea divinităţii în cele ce se petrec în vieţile oamenilor şi modul în care lucrarea dumnezeiască este împreunată cu cea omenească. Totul culminează cu o parabolă a liftnicului în care se arată de ce nu are şanse Isus şi staff-ul său (apostolii) să câştige alegerile din 2000, în pofida popularităţii sale în rândul poporului român pravoslavnic.
Asemeni unei minuţioase culegeri de tipologii umane, clişee şi obiceiuri profund înrădăcinate, cartea de faţă căluzeşte cititorul prin cultura populară autohtonă a anilor nouăzeci, într-o manieră degajată şi plină de umor. Panorama  poate fi completată, spre seară, cu vizionarea câtorva dintre show-urile din anii 90 ale Divertis-ului ce pot fi găsite la o distanţă de câteva click-uri (Youtube fie binecuvântat).
P.S. Aşteptăm o ecranizare!

Comentarii

Translate this blog