Treceți la conținutul principal

Istoria şi "Adevărul". Despre jurnalişti, clişee şi confuzii.

Într-o preumblare lejeră prin presa centrală, făcătoare de păreri, dătătoare de viziuni şi adevăruri straşnic elaborate, am dat nas în nas cu un text înspăimântător. Nu prin veştile aduse, nu prin scriitură sau alte cele, ci prin înfiorătoarea ignoranţă şi incultură cuibărită într-un text/material ce se dorea "de popularizare" a unor probleme/chestiuni istorice greu accesibile poporului de rând mult încercat şi cufundat în neştiinţă. Probabil autorul o fi adulmecat niscaiva legătură cu unele probleme actuale şi s-a gândit, ca un brav profesionist, să prezinte înceţoşata istorie într-o traducere personală, plină de învăţăminte şi concluzii.
Aşadar, domnul Răzvan Cârcu de la Adevărul purcede la prezentarea Bisericii "Unitariene", adică greco-catolică, după el. Reluând eternele teze ortodoxiste cu fraierirea ierarhilor ortodocşi de către maleficul ordin iezuit, cu trădarea ortodoxiei de către greoc-catolici, cu recensăminte falsificate, distrugeri şi persecuţii, autorul trece în galop peste contribuţia culturală a Şcoli Ardelene şi a cărturarilor greco-catolici fără a-i pomeni. Ar fi trebuit măcar să se gândească la un aspect: dacă aceşti cărturari greco-catolici, şcoliţi în diabolicele şcoli catolice, spălătoare de creiere şi distrugătoare de conştiinţă naţională, nu ar fi activat de zor în cadrul apărut în Transilvania prin sprijinul şi presiunile cotropitorilor habsburgi, el avea toate şansele ca azi să îşi scrie textele cu caractere chirilice. Să nu pomenim alte aspecte.

Oricum, şocul n-a venit de aici, fiindcă retorica de acest gen este atât de împământenită în anumite desişuri ale spaţiului public, încât mă surprinde apariţia vreunui text mai puţin pătimaş, clişeistic şi mai bine documentat. Spaima am tras-o când am văzut că scribul nu făcea distincţia între Biserica Greco-Catolică şi cea Unitariană  (antitrinitariană) apărută în contextul Reformei, undeva prin secolul XVI. Ba chiar ne prezintă ambele "istorii" bisericeşti, pomenind când de Mitropolitul Atanasie care a defectat, când de Ferenc David (Francisc David) teologul unitarian, de origine săsească, cu o contribuţie majoră la apariţia doctrinei antitrinitariene. Într-un "gulaş" bine afumat, domnul jurnalist a turnat tot ce aducea a confesiune, "religie" (sic!) ardelenească, cu puternice arome antiromâneşti şi nestrămoşeşti.
Partea onorabilă vine acum: revenind după câteva minute la articolul menţionat am observat schimbarea titlului şi înlăturarea unei bune părţi din text. Mai precis, a înlăturat partea în care vorbea de contribuţia teologului Ferenc David la apariţia greco-catolicismului şi originile acestuia în anii Reformei. Îmi pot explica prezenţa lui Ferenc David ca mare teolog unit pentru că în perspectiva autorului articolului Biserica Greco-Catolică a avut un caracter făţiş antiromânesc, dar nu pot să înţeleg cum a putut scrie despre dubla apariţie a Bisericii Unite, când în secolul XVI, datorită Reformei, când în secolul XVII (spre final) datorită presiunii habsburgice; când cu Atanasie ca fondator, când cu Ferenc David. Cearta cu logica oferă noi perspective istoriografice...
Trebuie menţionat că autorul şi-a corectat titlul şi subtitlurile şi a tăiat din text, după ce a fost supus unui tir de comentarii acide care-i arătau limitele necunoaşterii...
În concluzie: cine popularizează problemele de istorie? cum o face şi de ce o face? Nu are rost să mai pomenesc de formaţia precară, îndoielnică a anumitor jurnalişti colportori de clişee şi făcători de balastru idologic şi informaţional. Dar cine supervizează publicarea textelor? Care sunt efectele unor astfel de intoxicări şi confuzii teziste?

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii