Treceți la conținutul principal

Stelian Tănase, „Maestro. O melodramă”, Ed. Polirom, Iaşi, 2008, 587 p. - Ioana Manta Cosma





Publicitate

2008. Lansare de carte - melodrama unui maestru exilat, scrisă de un înger. O aură serafică cuprinde întreaga festivitate, autorul se spală pe mâini, nu el a scris romanul, ci personajele sale împreună cu o fiinţă angelică. Ce, nu aţi mai auzit de implicarea îngerilor în redactarea unor romane ? Păi, nu mai ştiţi romanul acela sud-american, când cade un înger pe pământ ? Sau aţi uitat de Angel, soţia virtuală a lui Matei (normal, în lumea noastră nu se mai spune „transcendental”, ci „virtual”) din romanul Florinei Ilis ? Doar v-am vorbit de curând de suspiciunea mea cum că Angel e chiar un înger, care a vegheat asupra protagonistului de-a lungul cărţii.
Hot News. 3 noiembrie 2008, de la ora 19:00, la Librăria Cărtureşti din Bucureşti, are loc evenimentul de lansare a volumului „Maestro” de Stelian Tănase. La lansare, vor fi prezenţi, alături de autor, Mircea Dinescu, Mihaela Rădulescu şi Cătălin Ştefănescu. Maestro a apărut de curând în colecţia „Fiction Ltd” de la Editura Polirom.
Publicitate. Celulele inteligente din acest detergent minune spală romanul pe care vi-l propunem spre citire. Un detergent special pentru lecturi curăţate de orice ideologie, limbaj inadecvat, pagini plictisitoare. Romanul va fi mai curat, presărat cu ironie, candoare, însă nemilos faţă de societatea contemporană şi sforile care (ni) se trag. Vă veţi vedea la televizor, fără să vă uitaţi la TV, doar citind romanul nostru. Iată-l : mereu proaspăt, cartonat viril, de un verde sănătos, necruţător.
Şi acum câteva interviuri cu cititorii noştri trecători pe străzile accidentate ale burgului. O gospodină precoce ne spune că i-au plăcut deosebit de mult povestirile unor telenovele care mergeau paralel cu povestea romanului şi se potriveau de minune. Să nu mai zică unii că telenovelele şi romanele nu sunt inspirate din viaţă. Totul este viaţă, conchide gospodina, pe un ton mai elevat după citirea romanului. Şi limbajul, domnle, a fost pe înţelesul tuturor. Şi mie mi-a plăcut limbajul uşor vulgar, excitant pe alocuri. Romanul ăsta m-a ţinut în tensiune, ne mărturiseşte un domn privindu-şi lista de cumpărături scrisă caligrafic de nevastă. Deşi, unele pagini sunt trase de păr, suspansul se lungeşte prea mult câteodată, de parcă autorul vrea să scoată neapărat peste 500 de pagini. O cărămidă, ce să mai ! O critică a lumii de televiziune, dovedindu-se puterea de manipulare a mass-mediei, felul în care jonglează ei cu ştirile şi le orientează acolo unde vor ei, rosteşte sentinţa o tânără şi promiţătoare studentă. Ar trebui să citească tot românul romanul ăsta, apoi să îşi arunce cu toţii televizoarele pe geam. Suntem manipulaţi, nu vedeţi ?! Interesant cum autorul a putut vorbi prin gura unei piţi. M-am simţit agresată uneori de limbaj, însă poate e vina pudorii mele. Pe mine m-a uimit lumea în care ne introduce autorul, este ceva neconvenţional, nemainîntâlnit până acum, ceea ce îl face un roman monden. Putea chiar să fi introdus nume reale din televiziune, Mihaela Rădulescu, Andreea Esca, Teo Trandafir, patroni de televiziune, nu mai dau nume. Romanul e cam trist, o melodramă, ce-i drept, mi-a părut rău că s-a sinucis maestrul tocmai când îşi găsise fiica. Maestro e un personaj interesant, mi-ar fi plăcut să ştiu mai multe despre el. Oare cine a fost modelul pentru personajul lui Maestro ? Bine a spus autorul, la un moment dat, maestrul nu se lasă prins în piuneze de niciun potret fix. Într-un fel, e mai intrigant aşa, cu aura de mister asupra maestrului. Interesantă şi evoluţia Tinei, fiinţă nu tocmai superficială, cum am fi crezut, cu o dramă de familie. Am învăţat de aici că nu e bine să judeci oamenii. Dar şi povestea lui Emi, care acceptă să trăiască în umbra prietenei sale. Nu-i aşa că v-aţi lăsat păcăliţi, la început, credeaţi că va fi o poveste de dragoste între Maestro şi Tina ? Dar nu, cursul a fost altul telenovelistic. Asta îmi aduce aminte de telenovela jucată de cei de la Divertis, Geta bioenergeta. Hahaha ! Reclamă mascată, vă rugăm să ne iertaţi !

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Comentarii