Treceți la conținutul principal

HOSPITAL – itatea buzoiana - de Costel Ionescu (purtătorul de cuvânt al filialei buzoiene a LOCB)


Văru Nae avea o vorbă : < Mă doare undeva ! > . Exasperant , repeta calm această formula lingvistică . Pentru un om obişnuit nu ar fi nimic deosebit, dar văru nostru are totuşi o funcţie foarte importantă. Este vicepreşedintele filialei buzoiene a Ligii Oamenilor de Cultură Bonţideni, ca şi mine şi văru Nicu ! Şi nu se cade, nu dă bine să auzi mereu astfel de dialoguri purtate între el şi membrii sustinatori ai filialei noastre :
- Domnu vice, vremuri grele, se inversează polu' magnetic al planetei !
- Mă doare undeva ! Ce e un pol ? Marunţiş...
- Ce ne facem ? Vin peste noi sateliţi, comete, ploi de stele!
- Mă doare undeva ! De ploi să ne bucurăm !
- Vin alegerile ! Noi ce alegem ?...
- Mă doare undeva ! Totuşi ar fi bine să ne alegem şi noi cu ceva…
De curând eram cu toţii într-un foişor de lemn, la vicele Nicu acasă . Ne desfaşuram obişnuitele întâlniri săptămânale. Cu un pahar de vin şi nişte babic, din colecţia toamnă - iarnă 2011 ! Din când în când, Nuţa , soţia gazdei noastre, ne alimenta cu gogoşi perfect rotunde, bucuroasă că are în curte întreaga conducere a filialei Buzău a LOCB !Binedispuşi, îl vedem pe văru Nae că se ridică în picioare, interpelându-ne pe un ton timid :
- Domnule preşedinte, domnilor vici, dragi veri …
- Vere, stai jos, nu fi aşa ceremonios, am râs noi .
- Nu pot ! Mă doare undeva……..
- Asta ştim, nu trebuie să te repeţi !
- Chiar mă doare …
- Unde ?
- Jos…
- Cât de jos ?
- Pe la mijloc…
- În faţă sau în spate ?
- În spate…
- Deci te doare – n…
- Chiar acolo !
S-a făcut linişte, vinul nu a mai fost aşa de bun, babicul părea prea usturat, iar gogoşile cam umflate…Ne-am împrăştiat fiecare pe la domeniul lui, adică pe la case fără etaj ţi piscine cu jacuzzi. Bineînţeles , eram cu toţii îngrijoraţi de suferinţa vărului nostru, dar foarte contrariaţi de < locul > unde s-a instalat ea !
O vreme nu ne-am mai văzut … Văru Nae a spus că se retrage o perioadă din viaţa publică rămânând, bineînţeles, cu cea privată. Preşedintele nostru, profesor în mediul rural, i-a spus că greşeşte. Alături de noi ar fi trecut mai uşor peste suferinţă, pe când în < privată > durerile sunt cele mai mari, în cazul lui !
La sediul filialei atmosfera era mohorâtă .Fără văru Nae nu mai puteam înscrie alţi membri în filială. Interviul la care participa viitorul trebuia susţinut în prezenta întregii conduceri. În lipsă de cvorum nu puteam vota !Era trist pentru că fără noi membri şi, mai ales, fără cotizatiile lor nu mai puteam merge în planificatul pelerinaj la casa întemeietorului Ligii ca să vedem cum a extins aripa de nord-vest a reşedinţei, bineînţeles cu fonduri declarate la fisc şi impozitate corespunzător !
Susţinătorii buzoieni ai Ligi oamenilor de cultură bonţideni au sesizat lipsa vicepreşedintelui lor . Într-o zi au forţat uşa sediului filialei Buzău a LOCB, care nu era închisă, şi au organizat un marş spontan printre birourile noastre .
-Vrem adevărul! au strigat pe mai multe voci, ca la un cor profesionist.Ce este cu vicele Nae ?
- Este, este…, a răspuns uşor intimidat preşedintele nostru, nu prea stăpân pe situaţie.
- Este sau nu este ?
- Este …, am încercat noi, vicepreţedinţii, sî-l ajutîm pe preţedintele înconjurat de manifestanţii care dădeau dovada dragostei nepreţuite faţă de varul nostru, Nae!
- Şi unde este ? Că nu prea este de câteva zile !
- Poate a fost lucrat şi a plecat la altă filială ! a îndrăznit un fan al vărului Nae.
- S-a retras din viaţa publică …a comunicat preşedintele . Îl doare undeva………
- Hahahaha, pe vicele Nae îl doare tot timpul undeva! a spus un manifestant abia stăpânindu-si râsul. Să vorbim cu el! Am eu minute gratuite în toate reţelele!
< E soluţia salvatoare > a gândit preşedintele, cerându-ne aprobare mie şi vărului Nicu clipind foarte des în spatele ochelarilor uşor aburiţi. După ce am consimţit înclinând capul afirmativ, bineînţeles, i-a înmânat fanului înfocat numărul de telefon al vărului nostru. Şi a sunat. În liniştea instalată în sediul filialei se auzea ţârâitul prelungit pănă când, stupoare , o voce veselă de femeie răspunde :
-Alo! Spuneţi vă rog !
- Alo, cu domnu vice Nae …
- Nu e vicele Nae !Aici este cabinetul preşedintelui Nae !!!
- Preşedinte? La ce filială?
- Ce filială, domnule? Aici este Spitalul Judeţean!
-S-a operat … a murmurat îngrijorat, ca pentru sine, profesorul în mediul rural, vărul celor trei veri vicepreşedinţi .
- Alo, alo, alo! Mai sunteşi ? Vi-l dau pe preşedinte !
Speriat, contrariat şi debusolat, admiratorului vicelui Nae aruncă telefonul în mâinile şefului nostru!
- Vorbiţi dumneavoastră, nu e lucru curat aici!
- Bine … Vere Nae, tu eşti ?
- Da, domnule preşedinte, a răspuns el foarte vesel. M-am operat …undeva, sunt bine şi mâine mă externez!
- Acum venim la tine! Să nu te deranjezi cu nimic!
Nu ne-au trebuit decât câteva minute ca să ne urcăm, tot forul de conducere, în maşina filialei LOCB, cumpărată în leasing. În grabă, am încălcat câteva semne de circulaţie … Nu era o problemă, ne cunoştea tot oraşul după număr ales preferenţial de un poet anonim, polisţist la circulatie: B-01-LOC! Ajunşi la spital, am urcat la secţia chirurgie, doborând recordul mondial de urcat două etaje. Nu a fost greu să ne găsim vărul. Într-un salon era veselie mare şi se repetau zgomotos două propoziţii : < La mulţi ani ! > şi < Să ne trăiască preşedintele! >. Timizi, am intrat în salon. Vărul nostru stătea în faţa unei mese plină cu dulciuri, portocale, cafele şi băuturi carbogazoase. Era înconjurat de toţi pacienţii secţiei chirurgie care îl felicitau şi îi făceau fotografii cu telefoanele mobile! Când ne-a văzut a încercat să se ridice de pe scaun, dar …undeva tot mai resimţea durerea. L-am îmbrăţişat. A cerut puţină linişte ca să ne prezinte.
- Domnii sunt verii mei! Sunt scriitori!
- -Au venit cu recensământul? a întrebat un tataie mai tare de ureche .
- Ştie bătrânul ceva…, ne-a şoptit la ureche un pacient mai tânăr. Domnu' preşedinte ţine o socoteală cu câţi intră şi câţi ies din secţia chirurgie! Noi îi spunem statistică. E bine să fie pe zero…A fost odată pe plus cu unu, o pacientă a născut în timpul operaţiei!
- Poftiţi de serviţi, ne îndemna veselă o femeie, doar îl cinstim pe cel mai bun preşedinte pe care l-a avut secţia de chirurgie a spitalului! A rezolvat toate cazurile! Mare boier, mare caracter!
Eram nerăbdători să auzim o explicaţie… Când ne-a condus la ieşirea din salon, s-a mai oprit câteva minute ca să discute cu două persoane . Acestea îl ascultau cu sfinţenie, aprobând tot ceea ce el le spunea. Ajuns din nou lângă noi, a venit şi momentul adevărului. Şi ne-a spus :
- Până mâine mai sunt preşedinte! Preşedintele bolnavilor! Nu înţelegeţi…
- Nu prea…
- Această funcţie este foarte importantă! Vine omul să se interneze, de unde să stie ce-l aşteaptă? Ca să-i fie bine trebuie să …ungă nişte mâini, de asistente, de anestezişti, de doctori … Un pacient mai dezgheţat, este ales preşedinte. El transmite toate informaţiile necesare, colectează fondurile şi le distribiue cinstit. Este omul de legătură, persoana în care toată lumea are încredere! Eu, fiind mai guraliv, am fost ales rapid. Aşa am fost zece zile preşedinte! Dar ce-aţi crezut ?
- Nimic…, răsuflăm noi uşuraţi. Bine că eşti sănătos !
- Abia aştept să ies, a continuat vărul Nae. Vreau să vă cinstesc pentru că v-am simţit tot timpul aproape!
- Şi unde mergem?
- Undeva!!!
-
-

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii