Treceți la conținutul principal

100 de ani de la Revoluția Rusă - Vladimir Borțun


Nu trebuie să fii marxist ca să înțelegi că Revoluția din Octombrie a făcut pentru drepturile sociale ce-a făcut Revoluția Franceză pentru drepturile civile: le-a adus în prim-plan, a dat avânt oamenilor de pretutindeni să lupte pentru ele și a pus presiune pe clasele conducătoare din alte țări să le conceadă de teama răspândirii revoluției. Sunt drepturi de care se bucură inclusiv fanaticii anti-comuniști de azi, însă istoriografia și presa mainstream au reușit să eludeze acest fapt totuși banal pentru orice istoric onest.
       Au eludat și faptul că revoluția de acum o sută de ani a fost printre cele mai puțin sângeroase din istorie, mai puțin violentă decât cea Americană ori cea Franceză. Dar în cazul lor, discursul dominant face doct distincția între violența pe care au presupus-o (un rău necesar) și moștenirea pe care au lăsat-o (luminoasă). Aceasă distincție brusc nu se mai aplică în cazul Revoluției Ruse, care e redusă la dimensiunea sa violentă, una complet nejustificabilă, evident; violența e justificabilă doar în instaurarea regimurilor liberale.
       Firește, pentru acest discurs dominant, revoluția devine cauza directă și necesară a totalitarismului stalinist, ba chiar și a celui fascist. Distincția care se face îndeobște între Revoluția Franceză în sine și Teroarea iacobină iarăși nu se mai aplică aici. Stalin e consecința logică a lui Lenin, deși toate ideile celui din urmă despre controlul democratic al economiei, stăvilirea puterii și privilegiilor birocrației, sprijinirea revoluției la nivel internațional, democrația internă a partidului, libertatea artistică etc. degenerează complet sub Stalin pe fondul izolării internaționale a țării. Altminteri, de ce a trebuit să-i lichideze pe mai toți comuniștii care nu muriseră în Războiul Civil și încă luptau pentru acele idei?
       Sunt multe alte mistificări despre Revoluția din 1917 care denaturează modul în care ne raportăm azi la ea. Oare de ce sunt însă propagate și azi, un secol mai târziu? De ce narațiunea dominantă rămâne atât de reducționistă? De ce un eveniment de-acum o sută de ani trezește atâta fervoare propagandistică? Pentru că, în contextul celei mai grave crize a capitalismului în decenii, e vitală discreditarea oricărei idei de transformare sistemică. E vitală impunerea ideii că orice alternativă la capitalism sfârșește inevitabil în teroare politică și faliment economic. Faptul că până și un reformist timid ca Jeremy Corbyn a fost făcut în toate felurile de presa mainstream ar trebui să ne dea tuturor de gândit” scrie succint pe facebook Vladimir Borțun și n-avem cum să nu-i dăm dreptate.


       Cei care trăiți în București și vreți să aflați mai multe despre revoluția rusă, altele decît comentariile bășinos-teziste, pline de omisiuni și răstălmăciri, din media mainstream, sunteți poftiți diseară la Macaz-Bar Teatru Coop pentru discuții, vizionare de film și lansarea ultimului număr al Gazetei de Artă Politică, dedicat centenarului revoluției:
Pe 7 noiembrie se împlinesc 100 de ani de la Marea Revoluție din Octombrie - preluarea puterii în Rusia de către soviete.
MACAZ - Bar Teatru Coop. propune o serie de evenimente cu ocazia centenarului:
• Cercul de film politic: „Octombrie” de Serghei Eisenstein
Filmul, realizat în 1927, la aniversarea a zece ani de la revoluție, își propune să rezume istoria revoluției ruse, de la Revoluția din Februarie, distrugerea statuii țarului și instalarea guvernului provizoriu, până la preluarea puterii de către bolșevici, care împlinesc imediat principalele deziderate ale revoluției: ieșirea din primul război mondial și reforma agrară.
• Discuție și lansare Gazeta De Artă Politică #19: Artă / Gen / Revoluție
Numărul cuprinde materiale analitice, critice, istorice despre contributiile revolutiei sovietice la emanciparea de gen si sexuala, respectiv la teoretizarea si elaborarea artei politice de stanga.
• Discuție Critic Atac
Colectivul propune o discuție despre acțiuni, discursuri și texte esențiale, oameni cheie din vremea Revoluției, cum e ea rememorată acum sau, mai precis, în câte feluri se încearcă încă îngroparea memoriei acestui eveniment unic.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Discipolii lui Noica în România post-decembristă - de Felician Velimirovici

Ce au făcut intelectualii din „grupul Noica” odată ieşiţi din comunism? În primul rând, încă de la începutul perioadei post-decembriste ei şi-au asumat un rol civic în societatea românească, asumare care s-a manifestat prin coagularea lor în jurul unor reviste care propuneau solidarităţi intelectuale centrate pe valorile democraţiei liberale, pro-occidentale, ale societăţii deschise şi care manifestau atitudini net anti-comuniste şi anti-feseniste (revista 22, Dilema, etc.). La 30 decembrie 1989, profesorul Gabriel Liiceanu a publicat cunoscutul său Apelcătrelichele în care recomanda Nomenklaturii partidului comunist şi în general tuturor celor care „au făcut cu putinţă oroarea” vreme de 40 de ani căinţa şi retragerea din spaţiul public românesc: „Nu mai apăreţi la televiziune, nu mai scrieţi în ziare, nu vă mai ridicaţi glasul decât pentru o scurtă căinţă, căci altfel îl ridicaţi din nou în minciună. Lăsaţi cuvintele să spună ce spun, nu mai folosiţi o vreme vorbele demnitate, libert…

Comentarii