Treceți la conținutul principal

Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri deja instalați



Belengărești prin ceva urbe universitară pe un salariu ce abia-și ridică creasta peste minimul pe economie și-ți trece pe sub ochi în fluxul zilnic de postări și știri un link către un material care-ți zice: ”Începînd de azi ORICE TÂNĂR SUB40 DE ANI POATE PRIMI 50.000 DE EURO DE LA STAT”. Ai mai auzit astfel de zvonuri, cauți pe internet și vezi că experții locali și cei bruxellezi lucrează din greu să te mobilizeze, să te facă mai competitiv și să-ți deie mură-n gură să-ți deschizi propria afacere. Se trudește pentru re-întinerirea și relansarea economică a mediului rural, așa că plouă cu fonduri nerambursabile pentru tinerii PFA și cu minime abilități și ambiții antreprenoriale. Fie că e vorba de activități agricole sau mici afaceri care implică activități neagricole în mediul rural, prin Programul Național de Dezvoltare Rurală s-au scos la mezat sume frumeșele (zeci de mii de euroi) tinerilor dispuși să facă ceva cu viața lor, să pună de un biznis și să devină competitivi.
De departe cel mai interesant program este Submăsura 6.1., intitulat ”Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”. Sună bine, bani frumoși și parcă cu tractorul și alte unelte moderne te-ai mai încumeta la ceva agricultură, mai ales că traiul e tot mai greu și dacă nu ești IT-ist sau ceva finanțist riști fie să faci pe stahanovistul corporate pe undeva, fie să te chinui pe niște salarii mizerabile în cine știe ce alt domeniu. Și te apuci de răsfoit ghidul. Treci peste faptul că trebuie să deții ”competențele și calificările profesionale adecvate”, pe care dacă nu ești absolvent al unei universități agricole sau al vreunui curs de cîteva săptămîni, oricîtă practică ai făcut cîndva în gospodăria familiei din satul de unde ai fugit să te școlești și să te domnești, și te gîndești că pentru așa purcoi de bani și perspectivă de biznis care să-ți dea niscaiva autonomie, merită să investești într-un curs din ăla ținut de ceva traineri și oengiști îndopați cu statistici, teorii și o grămadă de ”skilluri” de comunicatori. Doar că realizezi apoi că nu e așa ușor să ajungi fermier din țăran școlit sau simplu orășean ce se gîndește că traiul la țară poate fi mai ușor, pentru că finanțarea nu are mai nimic de-a face cu ideea de instalare la țară. Ca să fii eligibil trebuie să fii deja la țară și să ai deja pornită o afacere, o fermă, să cultivi ceva sau să crești animale. Sau să ai cel puțin pămîntul, fiind vorba de cîteva hectare (în funcție de ce cultivi), pentru că finanțările nu cuprind bani pentru instalarea propriu-zisă, adică bani să-ți iei pământ. Prin urmare, banii ăia nu-s pentru ORICE tînăr sub 40 de ani ci pentru cei care au deja o suprafață mare de teren, o fermă sau au bani să cumpere acea suprafață și să înceapă afacerea pe cont propriu pentru ca prin astfel de finanțări să o poată dezvolta. Poți să fii dispus să te recalifici, să-ți pregătești un plan de afaceri ca cultivator de rapiță, cînepă sau coacăze, dacă nu ești deja în joc, ca ”om de afaceri în domeniul agricol sau alt tip de solicitant”, nu ești ELIGIBIL pentru a te instala la țară ca fermier. 
Închizi ghidul solicitantului, închizi link-urile care te-au inflamat pentru o vreme visîndu-te smuls din precariatul unui job din afara industriei IT sau a altor domenii privilegiate și-i bagi în pizda mă-sii atît pe ăia care au croit programele țintind tot spre cei care au deja ceva, cît și pe bloggerii care răspîndesc informația, într-o manieră trunchiată și cu titluri menite să inducă în eroare. Desigur, omul își face treaba pentru care a fost plătit de către cei ce administrează proiectele. Dar stai și te întrebi ca fraierul ne-eligibil, de unde atîta obrăznicie pe ăștia de predică (și fac bani din predicatul acesta) nesfîrșitele oportunități antreprenoriale, cînd unul dintre criteriile pentru obținerea unei astfel de finanțări îl reprezintă avuția?

Dacă ești cumva vreun sătean, cu sau fără hectarele cerute și tot auzi la radio și TV că dacă ai ambiție și viziune, vin banii europeni peste tine, ai nevoie în primul rînd de un ”expert” care să-ți traducă acel ghid croit tot de unul de-al lui, în limbajul castei lor. Și nu pentru că ar fi vorba de un limbaj foarte sofisticat, pentru că se vede că autorii caută să amelioreze pe cît posibil noua limbă de lemn a noilor activiști puși în slujba altei ideologii și direcții, ci pentru că vei avea nevoie să fii călăuzit prin hățișul detaliilor, criteriilor și reglementărilor. Plus că va trebui ca cineva inițiat să-ți explice care-i baiul cu SO-ul ce tot e menționat cînd vine vorba de suprafețele cultivate. Și cum se calculează acesta. De găsit, găsești tot pe net, dar trebuie să și pricepi. Dar dacă nu ai deja pămîntul și o fermă măricică, deja funcțională (care să se încadreze în parametrii ceruți, inclusiv ca suprafață cultivate) rămîi tot țăran anacronic, cu 2-3 vite-n ogradă și ceva postăți cu porumb și cartofi sau zilier prin sat, numai bun de dus pe plantații în Occident. Că fermele-s pentru ăia cu bani și viziune.

Postări populare de pe acest blog

Cum poți supraviețui cu minimul pe economie + bonuri și, în același timp, să scapi de acuzația de lene și nemuncă? Studiu de caz.

Cu cîteva luni în urmă scriam pentru Gazeta de Artă Politică un scurt material despre tăietorii/furnizorii de lemne din mediul rural, bazîndu-mă pe cazurile a cîtorva persoane cu care am avut contact direct. Săptămîna trecută m-am pomenit că am nevoie de o căruță de lemne, așa că m-am interesat să văd cine mă poate ajuta. Spre deosebire de anii trecuți, nu am mai văzut căruțași umblînd și oferindu-se să-ți vîndă sau aducă lemne. Cică s-a intrat tare în ei, că nu se mai putea. Într-un final, cineva tot m-a servit și m-a lămurit că nu știe care-i faza cu lemnele, că pentru el asta e o activitate ocazională, de nevoie. Pentru că are serviciu, fiind angajat la Fujikura. Între o rundă de tăiat lemne și două țigări, m-a lămurit cum e cu traiul de angajat și de ce a ajuns cu lemnele duminică după masă și nu sâmbătă, precum ne fusese înțelegerea. A băgat ore suplimentare la muncă vineri noaptea, pînă la 6 dimineața. Apoi, ajuns acasă, a trebuit să meargă la scos de cartofi pe petecul lor de t…

Despre descurcăreală și succes. Patru povești

Se dau cîteva cazuri.
1. Angela (52 de ani) a lucrat cîțiva ani la Textila, la Năsăud. Cînd s-a stricat treaba a făcut cîteva ture de străinătate, la șparanghel în Germania și apoi la șters la cur și îngrijit bătrîni prin Germania și Austria. Ba cu contract, ba la negru, cum se putea. Pînă și-a purtat cei doi copii prin facultate. A mai încercat și în satul natal, dar în afară de posturi de vînzătoare la alimentara din localitate n-a găsit. Bani puțini, mult de lucru, fără nicio legătură cu respectarea orelor de muncă prevăzute de cadrul legal. O dureau picioarele de la atîta stat în picioare. Dar măcar era acasă, între ai săi. Prea multe opțiuni nu avea iar pînă la pensie era mult. De lucru mai găsea, una alta, dar fără contract. Ba la o sapă, ba mai cosea cîte ceva (avea mașină de cusut și pricepere, că doar lucrase la „Textila”), mai ales de cînd începuse nebunia cu iile și hainele de inspirație tradițională. Dar la vîrsta ei beteșugurile dau tîrcoale, putînd pica pradă neputinței o…

Punk Was Not Dead: Aventuri de Coteț

Prin anii nouăzeci, cînd copilăream pe la Telciu și-mi plimbam cizmele prin slotăraia de pe Valea lui Stan și Zugău, nu prea aveam habar că sunt/urmează să devin un om recent, cu atît mai mult în momentele extrem de enervante cînd mă trezeau ai mei înainte de 8, ca să duc vacile pe imașul de deasupra gării. Mai grav, habar n-aveam că o să devin punk înainte de a avea buletin și că voi realiza contribuția pe care am adus-o eu muzicii, culturii și idealului punk, doar în anii facultății, cînd eram deja plecat de multă vreme dintre dealuri și balegi. Îmi plimbam prin colb și slotăraie nu doar cizmele sau bascheții, în funcție de sezon, ci și ignoranța și entuziasmul hrănit, în primul rînd de TV-ul nostru Olt, alb negru, de pe măsuța cu mileu. Și asta se întîmpla vara, cînd la ora aia abia începeau să se încingă corturile prin Vama Veche și prelatele teraselor de pe litoralul de unde ne transmiteau seara emisiuni despre cum se distrează lumea și cum se trăiește viața din plin. Uneori mă …

Comentarii