Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din februarie, 2015

Regatul și guvernământul noii ordini - Norbert Coman

Citeam, zilele trecute, un articol despre conflictul biroruri – clasă politică și despre aspectul nedemocratic al guvernării birourilor (birocrației de “tehnocrați”), nereprezentate, în fața unei clase politice puse la zid, coruptă (nu că birourile nu ar fi!), incriminată de actualul discurs al puterii-cunoaștere, dar aleasă democratic. Politicianul este ales prin vot universal de cetățeni. Birocratul nu este ales de cetățeni, el este numit/impus pe post. Birourile guvernează prin legi asumate și ele nedemocratic, cetățeanul nu este chemat la urne. Diferitele instituții, cu birourile lor, ajung să guverneze, sau să controleze actul guvernării, deseori de la distanță (bănci, fonduri monetare, instituții supranaționale, dar și instituții din interiorul fostului stat-națiune), iar acest joc este acceptat și legitimat de spectacolul mediatic, portat spre firesc, fără să mai ridice multe semne de întrebare în ceea ce privește caracterul nedemocratic al legitimării unui atare discurs. Tehnocr…

Populimea și războiul. Sau scrisoare deschisă

Devine tot mai clar, și asta o probează tot mai mulți specialiști!, că e o cruntă naivitate să crezi că n-ai dușmani pe lumea asta, oricât de blând, supus, înțelegător sau cumsecade ai fi. Dușmanii răsar, te miri de unde, adeseori de-acolo de unde până mai ieri obișnuiai să-ți cumperi țigări mai ieftine. Și nu mă refer la chioșcul de la umbra blocului sau la făgădăul de pe uliță sau din fundul văii. Poți să-ți vezi tu de treabă cât vrei, să te duci la muncă la stat, la privat, la negru sau în străinătate, că băieții ți-o coc când ți-e lumea mai dragă și când ești mai sătul de necazuri și rate. Tu crezi că ai o viață de tot pateul, că tragi ca mutul din cîrlig și că grosul tot n-ajunge la tine, că-i musai să slugărești pe postățile altora sau să belești cariciul în întuneric, pe bani puțini. Vax! Stai să vezi ce urmează! Patria, așa strâmbă și grea de cap cum pare, e pândită de necazuri tare mari și dușmanii se foiesc care mai de care s-o grămădească, mai ceva ca-n manualele de istorie…

Chère Arcan

- text scris la foc automat de Rambo, poet franțuz care speră că va muri departe de front -             Am auzit că în zilele din urmă spectrul războiului a bântuit prin noi și s-a stins, pentru moment, dincolo de noi. Nu te stresa, odată cu această dintâi propoziție am încheiat cu poezia. Poate nu știai, dar în ultimele zile tensiunea unui eventual război cu Rusia, în care România era proiectată să fie în prima linie, a zgândărit destul de tare spiritele. A, am uitat, tu erai unul dintre agitații agitatori: normal că erai la curent. Nu pare să fi existat un consens cu privire la intrarea țărișoarei noastre în conflict. Unii da, alții ba, alții un ba da cu ochii lucind. Nu mai știam ce să ne facem, care încotro să fugim. Se poate ghici de unde au venit majoritatea nu-urilor: generația care urma să fie înrolată. Generația mea, deși nu știu ce aș numi eu generație aici. Să revenim:  atunci de ce să nu înrolăm voioși? Că cică trebuie să fim patrioți, europeni, că rușii e dracu, că războiu…

”Tăceau ca căcatul în iarbă” sau ce face frica (de șomaj) din om

Ce faci cînd la locul tău de muncă aterizează directorul județean al companiei de stat la care lucrezi, secondat de liderul de sindicat județean, pentru a-ți solicita să lucrezi peste program și sîmbăta, fără plăți suplimentare, pentru a acoperi deficitul de personal? Auziți aici o poveste cu zmei de la județ, sindicaliști cu izmene strîmte și angajați terorizați de spectrul disponibilizărilor, bazată pe mărturia despre o astfel de experiență a unui factor poștal dintr-o comună ardeleană. De ani de zile se tot vorbește de restructurarea Poștei Române în vederea privatizării acesteia. S-au făcut reduceri succesive de personal în vremea lui Boc și mai recent, în guvernarea Ponta, coborîndu-se în ultimii 5 ani de la peste 35. 000 de angajați la o cifră de aproximativ 27. 000. Reducerile de personal și restructurările tot sunt considerate necesare, ”pentru a rezista pe piață”. Pînă în 2008 aflată pe profit, Poșta a fost scurt-circuitată de o serie de investiții în infrastructură, achiziții…

Comentarii