Treceți la conținutul principal

Chère Arcan

sursa foto: Libertatea

- text scris la foc automat de Rambo, poet franțuz care speră că va muri departe de front -
           
            Am auzit că în zilele din urmă spectrul războiului a bântuit prin noi și s-a stins, pentru moment, dincolo de noi. Nu te stresa, odată cu această dintâi propoziție am încheiat cu poezia. Poate nu știai, dar în ultimele zile tensiunea unui eventual război cu Rusia, în care România era proiectată să fie în prima linie, a zgândărit destul de tare spiritele. A, am uitat, tu erai unul dintre agitații agitatori: normal că erai la curent. Nu pare să fi existat un consens cu privire la intrarea țărișoarei noastre în conflict. Unii da, alții ba, alții un ba da cu ochii lucind. Nu mai știam ce să ne facem, care încotro să fugim. Se poate ghici de unde au venit majoritatea nu-urilor: generația care urma să fie înrolată. Generația mea, deși nu știu ce aș numi eu generație aici. Să revenim:  atunci de ce să nu înrolăm voioși? Că cică trebuie să fim patrioți, europeni, că rușii e dracu, că războiul acesta este probabil și just. Că e cât se poate de natural ca unii dintre noi să moară pentru ce a ieșit din creuzetul sinistru unde și-au deșertat toate umorile ucraineni, ruși, americani, europeni, pro-ruși, pro-europeni, popi, naționaliști, separatiști, corporatiști, neo-comuniști, protestatari, ultrași și alți maidanezi.
Dar cum ziceam, războiul a trecut (sau cel puțin a fost amânat). Nu te bucuri, nu-i așa? Tu te-ai fi dus. Cam ca rudele astea mai mult sau mai puțin îndepărtate: https://www.youtube.com/watch?v=a7XuXi3mqYM Noi nu am vrut. Și acum mă cerți și ne cerți din pană. Poate, poate din tirul penei tale noi toți, cei care nu am vrut să prestăm răzbel, vom cădea secerați, de rușine. Trebuie însă să te liniștesc de pe acum: nu, nu cădem, nici măcar de râs, nici măcar de râs...
Să-ți luăm ca exemplu unul dintre avataruri, accidental (că doar accidental am ajuns la acel text): http://lucianmindruta.com/2015/02/12/draga-tinere-intre-20-si-35-de-ani/
Bănuiesc că, dacă te-or pândi stări de luciditate după ce ți-a trecut acel furor șobolanicus, îți vei da seama că el conține atâtea generalizări forțate, atâtea non sequitur-uri, atâția oameni de paie aruncați pe foc, ce mai, atâtea sofisticării și sofisme încât nu merită să ne concentrăm atenția asupra lui în detaliu. Nu e nimic de mirare: așa se întâmplă cu toți cei care se trezesc peste noapte lideri de opinie (fără îndemnul și ajutorul prompterului). Dar să trecem.

La generația 20-35. Poate: că ea e mai eco, că preferă 4G, poate că stă cu capul în monitor, cam mult și alte preferințe de acest fel. Dar asta vine cu câteva avantaje. De pildă, generația 20-35 știe că pe serverul general cunoscut ca IRL nu e foarte înțelept ca tu să joci FPS în timp ce alții se joacă RTS, cu tine. Și orice bannare e permanentă. Generațiile mai vechi? Nu putem vorbi în general (la asta sunt alții specialiști), dar există unii oameni, mândruți de țara lor și de cauzele pentru care luptă. Îi cunoști foarte bine, fiind unul dintre ei. Nu spunea celebrul Petre Țuțea, marele filosof căruia fanii îi circulă înțelepciunea pe facebook pe fundalul celor mai senile poze, că pentru țară el ar muri, dacă i se va cere, chiar de mai multe ori? Și cică noi ne jucăm prea mult pe calculator. Da, viața ca Super Mario Bros cu 7up.
            Acum, lăsând gluma la o parte, poate te întrebi de ce n-avem noi chef de război? Ce motive am putea noi avea? Oare e posibil să nu credem că războiul ar rezolva respectivele probleme? Pentru că ar exista alte căi de a rezolva conflictul? Pentru că războiul ar trebui să fie ultima soluție? Pentru că nu e, poate, războiul nostru? Pentru că urmările ar fi catastrofale? Că poate vor muri prea mulți civili? Posibil să nu fie război just? Posibil ca economia să aibă de suferit în mod serios dacă o bună parte din forța de muncă dispare? etc. etc.
            Și acum, cum e de așteptat, mă vei dojeni: uite bă, voi ăștia nu mergeți, se duce lumea de râpă! Te și aud continuând: „Pe vremea mea...” sau „În mintea mea...”. Afirmații izvorâte dintr-o minte sclipitoare, fără îndoială. Dar să ne calmăm: faptul că nu vrem nu înseamnă că nu ne vom duce. În caz de mobilizare poate că unii vom fi luați cu forța, alții ne vom duce de bună voie. Ne vom duce, dar tot nu vom vrea. Și știi ce gând ne va ține de cald acolo? Următorul: cum s-ar putea oare deratiza o țară (sau o lume) de șobolani războinici, și mai ales de cei care sunt încordați în numele mai multora fără să li se fi cerut asta?


P.S. Ne trezim vorbind insinuant despre oameni „fără coaie”? Scuzați limbajul, dar la fel cum degeaba ai coaie dacă tragi doar gloanțe oarbe, degeaba ai creier dacă vorbești doar prostii.

Postări populare de pe acest blog

Cel mai popular fake news din România

Există în mass-media autohtonă, aia care se pretinde quality și e luată ca atare de către o bună parte din populația cu pretenții, o panică și revoltă constante față de fenomenul fake news. De vreun an și ceva suntem lămuriți, din cînd în cînd, despre acest mare și pervers bai, despre cît de dăunător este, cui folosește și cum funcționează. Acestui militantism anti-fake news se adaugă tot mai des articole și luări de poziție despre propaganda dușmană, adică rusească, consumatorii de media fiind, de asemenea, lămuriți cum stă treaba și cu acest pericol care mișună printre noi corupînd minți și suflete. Pe o astfel de platformă quality am citit zilele astea un articol despre parșiva propagandă rusă, în cursul căruia jurnalista reamintea o lămurire clișeu:
Încă din anii 70au fost studiate modurile în care un mesaj fals ajunge să fie receptat ca adevărat de auditoriu. Concluziile la care au ajuns cercetătorii au fost că simpla repetare a unui mesaj îl face să fie receptat drept credibil.…

Autonomia sașilor în Transilvania - Sándor Vogel

Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spi) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rând datorită…

Sub zodia anticorupţiei

În toată istoria ei modernă, „integrarea europeană” a României a fost un proiect de clasă: a fiilor de boieri întorşi de la studiile făcute la Paris în secolul XIX, a intelighenţiei, elitei economice şi a administraţiei de stat la începutul secolului XX şi, după ’89, a unui segment de politicieni, afacerişti şi intelectuali. Un proiect, aşadar, eminamente liberal. Această „integrare europeană” a reprezentat în tot acest timp o veritabilă fată morgana, un ideal rămas în permanenţă de făcut, sau, dacă nu, măcar de dus la bun sfârşit. Orice şi oricât s-ar fi realizat, decalajul faţă de ţările vest-europene rămânea vizibil, iar, mai rău decât atât, exista tot timpul posibilitatea ieşirii din cursă, a deturnării „parcursului european” şi a resorbţiei în cultura şi moravurile Orientale de care abia reuşiserăm să ne desprindem. Însă, la fel ca şi „integrarea”, desprinderea a fost resimţită întotdeauna ca parţială, fragilă şi, fatalmente, reversibilă. Din această cauză, grupurile sociale care…

Comentarii